12,763 cititori

O mie de țechini primești? O, pașă, cât de darnic ești!

Post scris de Duamna Vio

M-am întors, prăduitorilor! Cum cu ce? Cu partea a doua din povestea despre job hunting. Nu vă pot lăsa să vă perpeliţi atât de mult. V-am luat uşor cu lenea dar gata, că prea vă obişnuiţi cu acest sport naţional. Hai, back to reality! Cum ştim din prima postare-comentariu, care a atras atenţia blogoșeniei de Vasilescu, eu mai practic un sport extrem numit job huntingul… sau job hurtingul. Ai de capul meu ce poveşti am adunat în anul ăsta. V-aş zice despre ziua când m-am ridicat şi am plecat de la un job pentru că mi se vorbea pe un ton nepotrivit, urâcios şi răutăcios. N-am trecut acest moment jenant, dar foarte important, în CV pentru că nu există nicaieri rubrica “Ziua în care mi-au crescut cuaie şi am cerut respect”. De ce nu există, nu pricep, dar poate mă lămuriţi voi, că sunteţi mai mulţi şi mai dăştepţi.
Continuarea

9,944 cititori

Când ai curaj să-ți urmezi visurile

Am lucrat cincisprezece ani în vânzări. Nu pot să zic că a fost rău. Ba chiar au existat momente când m-am simțit extraordinar de bine, pentru că este un domeniu care îți poate aduce provocări și satisfacții mari. Dar care te și uzează cumplit. La un moment dat, indiferent ce-ai face, intri într-un fel de rutină din care nu mai ai cum să ieși. Și asta deoarece, more or less, procesul de vânzare este aproape același, indiferent dacă vinzi cuie sau abonamente la Playboy.
Continuarea

5,782 cititori

Vrei un job? Cum trebuie să arate CV-ul și ce e indicat să faci la interviu!

De câte ori am căutat informații de genul celor de mai jos, care să apară toate la un loc, nu găseam nimic sau dădeam peste ele din mai multe surse. Ei bine, le avem acum aici pe toate, mulțumită Liviei, o HR-istă destoinică a vremurilor noastre, care s-a amuzat copios în urma textului meu de ieri și a decis că e cazul să ne facă un pustiu de bine. Așa că salvați-vă link-ul de la textul ăsta pe undeva, să știți de el. Ah, și dacă mai aveți întrebări legate de subiectul ăsta, ar cam fi momentul sa le puneți. Livia mi-a promis că o să fie pe fază și va răspunde la comentarii.
Continuarea

4,425 cititori

A ajuns şi prostituţia “job”

Una dintre plăcerile mele vinovate este să răscolesc site-urile de ştiri ca să dau peste unele de genul ăsta. Şi după cum observaţi, în ultima vreme sunt client fidel al ştirilor protv. Oamenii nu se dezmint. Mereu vin cu câte ceva “beton”.

La ştirea asta m-a amuzat în primul rând nivelul de creativitate al redactorului. Să faci ditamai articolul, aproape laudativ, despre ocupaţia de “curvă”, zău că nu e uşor lucru. Hai să ne înţelegem, e plin Pământul de femei care se f*t pentru bani, dar să vii cu o povestire drăgălaşă, din care să reiasă că ăsta este aproape un job drăguţ, e cu totul altceva. Pe bune, textul este la un pas de a te îndemna să-ţi redescoperi viaţa şi abilităţile cu ajutorul vaginului. Să sperăm că nu vor exista femei care se vor simţi tentate să lase tot şi să-şi pună fundul la bătaie, după ce-l vor citi. De-aia ziceam să mă ocup niţel de el. Ia fiţi atenţi aici.

Continuarea

3,801 cititori

Mamă, ce mi-ați copt-o!

Și acum ce mă fac? Voi ştiţi în ce postură m-aţi pus? Da, da, înţeleg, vă faceţi că habar nu aveți despre ce vorbesc. Atunci lasă că vă zic eu, ca să nu mai ridicați nedumeriţi din umeri.

Băbăiatule, imediat după ce am publicat articolul în care vă spuneam că-mi caut job, m-am trezit că începe telefonul să zbârnâie ca apucatul, de nu se mai oprea. Intrau email-uri, mesaje, sms-uri şi apeluri pe bandă rulantă. Au venit (și tot mai vin) oferte de muncă și propuneri de colaborare, de a trebuit să mi le organizez pe “căprării” ca să nu le încurc. Și dintre toate, o să trebuiască să aleg una singură. Păi e frumos aşa ceva? Vă place ce mi-ați făcut? Continuarea

9,303 cititori

Cel mai scurt job al meu!

Prin toamna lui 2000 am avut o perioadă când eram between jobs. Cu alte cuvinte o frecam toată ziua fără să fac nimic în afară de a mă uita la televizor. Activitate pe care o mai întrerupeam sporadic cu scopul de mă hrăni și adăpa. Iar când treaba asta mă dobora de oboseală, mai băgam și câte un somnic. Sau aveți impresia că statul degeaba nu face foame și somn? Vă înșelați amarnic. Parcă mai abitir îți vine să mănânci și să dormi. Mă trezeam dimineața, după câte o zi din asta de ne-făcut nimic, obosit de ziceai că am tras la jug. Abia aveam putere să-mi bag țigara în gură și să sorb din cafea. Va spun, lenea și zăcutul te termină. Poți să și mori de oboseală. Continuarea