Am citit zilele astea o chestie cât se poate de interesantă. Ia fiți atenți aici: peste jumătate dintre femei (51,9%, ca să fiu mai exact) spun că sarcinile gospodărești cad în totalitate în sarcina lor. Spre deosebire de bărbați care au ridicat din umeri la auzul unei asemenea întrebări, și-a reieșit că numai 12% dintre ei preiau în totalitate treburile casei.

Dar asta nu e tot. C-a mai venit și pandemia, prin urmare 18% dintre femei și-au asumat și mai multe activități în casă. Cum s-a răsfrânt toată treaba asta asupra joburilor? Simplu. 54% dintre bărbați spun c-au fost nevoiți să muncească mai mult de 8 ore, în timp ce 56% dintre femei zic că, dimpotrivă, au scăzut timpul efectiv de muncă pentru job sub 8 ore. Pentru că de unde timp și pentru job când tu faci singură totul în casă? Să vă mai zic și că 6% dintre ele au fost nevoite să muncească pentru job și noaptea, după ce au adormit copiii? Bine, nu vă mai zic.

După ce-am citit, am legat procentele astea de faptul că am tot văzut în ultima vreme articole despre cum a influențat pandemia viața în cuplu. De-aia aș fi vrut să povestim un pic despre asta. Pentru că eu cam ridicam din umeri de fiecare dată când citeam că pandemia a pus relațiile la încercare Mă tot gândeam care naiba e încercarea aia? Să stai mai mult cu oamenii pe care-i iubești? De când e asta o „încercare”?

După care mi-am dat seama că poate greșesc, că nu toți sunt construiți ca mine, că probabil există oameni pe care i-a scos din ritmul lor firesc de viață tot ce se întâmplă acum, motiv pentru care au început să le cedeze nervii pe ici pe colo.

Ca să vorbim pe caz concret, la mine lucrurile s-au întâmplat așa: Fashionista oricum muncea de acasă de vreo trei ani, deci pentru ea n-a fost nimic deosebit. Deosebit a fost doar că s-a trezit cu mine în permanență acasă, eu ăla care mergeam în fiecare zi la birou. Ce să vezi, n-a părut s-o deranjeze prea mult.

În schimb lucrurile s-au schimbat radical în ceea ce privește fetele, copiii. Copii care n-au mai călcat pe la școală din martie anul trecut. Evident, pentru că amândoi deja munceam de acasă, școala asta online a venit ca un bonus: nu mai trebuia sa se trezească nimeni la 6.30 ca să hrănească fetele, să le pregătească și să le ducă la școală. Și zic „nimeni” pentru că eram amândoi implicați în asta, o zi mă trezeam eu, o zi se trezea stăpâna inimii mele. Deci, per total, numai bine.

Alt lucru care s-a schimbat dramatic a fost doamna Geta. Doamna Geta care venea o data pe săptămână la noi în casă, la curățenie. Ei, de când cu virusul ăsta nenorocit, evident, doamna Geta n-a mai venit, pentru că protecție, distanțare și tot ce știți și voi.

Cum am rezolvat această situație delicată? Simplu? Eu oricum nu sunt genul care stă doar în vârful patului și dă ordine. Bine, nu că aș impresiona pe cineva dacă aș face asta, dar ziceam ca să știți. 😊 Prin urmare, ca să nu existe discuții, ne-am împărțit sarcinile logistice din casă. Singurele lucruri pentru care am insistat să nu-mi fie atribuite au fost doar două: călcatul (cred că nu există vreo activitate care să-mi provoace mai multa repulsie decât asta) și întinsul rufelor la uscat (și asta se apropie bine de tot de ceea ce simt pentru călcat).

În rest, n-am absolut nicio problemă să pun mâna și fac tot felul de lucruri care în alte vremuri ar fi fost definite drept „activități de femeie”. De la gătit, la șters praful, mă implic în absolut orice. Pentru că și asta înseamnă un cuplu, după umila mea opinie.

Cam astea ar fi singurele schimbări resimțite de mine la nivel de cuplu și activități casnice. În rest, văd că încă n-avem nicio problemă să ne petrecem aproape tot timpul împreună.

Însă sunt foarte conștient de faptul că la noi este o situație privilegiată din toate punctele de vedere. Job-urile ne permit să lucrăm de acasă, în plus avem amândoi angajatori care au înțeles de ce este atât de important să lucrăm în perioada asta de acasă.

Dar nu toată lumea a avut norocul ăsta, exista mulți oameni ale căror joburi necesită prezență la locul de muncă, iar dacă amândoi din casă sunt in situația asta, cred că lucrurile nu stau deloc plăcut. Sau există cupluri în care el nu prea mișcă un deget, sarcinile casei fiind preluate în totalitate de ea. Din nou, nu cred că o astfel de situație a generat vreo energie pozitivă în toată perioada asta.

Și de-aia aș fi vrut să știu și de la voi dacă anul ăsta complet atipic a schimbat vreun lucru vizavi de relația în care sunteți? E mai bine sau mai rău decât înainte? Băieți, există activități gospodărești pe care le considerați „treabă de femeie” și nici nu vă gândiți să vă bateți capul cu ele? Fetelor, există treburi casnice pe care v-ați dori sa le mai preia și el, dar el se preface că l-ați lovit la operație? Sunt foarte curios de răspunsurile voastre, pentru că știu cupluri cărora perioada asta le-a pus capac, iar acum sunt pe cale să se destrame.

Acest text este scris la propunerea celor de la Provident care sunt foarte mândri că au obținut, pentru al treilea an consecutiv, certificarea Top Employer. Și asta după analiza a 600 de criterii, unul dintre cele mai importante fiind cel al promovării egalității de gen. Poate nu e întâmplător că angajații Provident sunt în proporție de 70% femei, zic.

În plus, tot cei de la Provident sunt convinși că un mediu de lucru sănătos are efecte pozitive și asupra vieții personale: dacă ești bine la birou, cresc șansele să fii fericit acasă. Chestie cu care sunt de acord sută la sută. Am lucrat in vreo două locuri în care atmosfera nu era ok, iar treaba asta nu numai ca se răsfrângea asupra posibilei mele fericiri de acasă, dar nu-mi mai ardea nici măcar să dau drumul la televizor, seara când ajungeam acasă. Și nu glumesc, nu înfloresc, o atmosferă nasoală la birou, adică locul în care uneori îți petreci mai mult timp decât acasă, e unul dintre cele mai urâte lucruri care ți se pot întâmpla în viață.

Cam atât pentru azi. Sunt extrem de curios să aflu cum vă împărțiți sarcinile prin casă, dar și cât de tare v-a fost afectată relația în perioada asta.