Articol scris de Alexandru. Care are un job mișto, poziție destul de sus la o multinațională, ceea ce înseamnă că primește multe oferte de a-și schimba jobul, prin intermediul head hunter-ilor. Lucru care nu e întotdeauna așa de cool pe cât sună.
…
Din când în când mai primesc câte un mesaj sau telefon de la cineva responsabil cu recrutarea, fie din partea vreunei agenții de recrutare, fie direct din partea vreunei companii.
Pe mulți dintre ei îi ascult, nu exclud o primă discuție, n-am de gând să îmi schimb jobul, dar e util să știi ce se mai întâmplă și în piață, ca să rămâi conectat și aliniat cu trendurile.
Însă există un moment în care fac stânga împrejur (la modul figurat) și întrerup orice discuție: atunci când, sunat fiind de către cineva care face recrutare, mi se cere CV-ul actualizat.
Hai să explic și de ce fac asta:
În primul rând, mi se pare dovadă de amatorism cras. Păi ori ai venit țintit la mine, ori vânezi țânțari cu tunul și contactezi pe toată lumea care ar fi eligibilă la o simplă căutare pe Linkedin? Pe sistemul „vedem cine e interesat, ce CV și experiență are. Stabilim noi după aia, dacă se potrivește sau nu”.
Băi, nu. Este extrem de nepoliticos să faci asta. Da, dacă aș fi aplicat eu la jobul ăla, îmi puteai cere CV actualizat, informații suplimentare. Dar dacă tu ești cel care vine spre mine, măcar fă-ți temele. De ce? Simplu: pentru că tu ești cel care are nevoie de mine, nu invers.
Și da, o să-mi permit să întrerup orice interacțiune ulterioară. Dacă în momentul în care mă suni să mă întrebi dacă mă interesează un job pentru care crezi că sunt potrivit, îmi ceri CV-ul, cum știi că mi s-ar potrivi job-ul? Pe baza căror informații?
Și nu în ultimul rând, de ce ți-aș face eu o bună parte din muncă? Ești plătit să faci research și să găsești oamenii care se potrivesc pentru job-urile pe care le ai în portofoliu? Atunci fă asta!
Așa că, data viitoare, dragi recruiteri, când căutați candidați pentru o poziție disponibilă, și acțiunea este din partea voastră către ei, încercați să-l stalkeriți pe om. Vedeți ce face, cum face, dacă este potrivit pentru job, și abia atunci îl puteți suna. Și nu, nu îi cereți CV-ul.
Dacă aveți chiar așa mare nevoie de CV, atunci așteptați să aplice candidatul pe care îl vânați. Dacă vrea cu adevărat jobul ăla, va aplica el.
Nu prea vă surâde varianta să așteptați? Implică o doză prea mare de hazard? Atunci învățați când e ok să cereți CV-ul și când nu.
sursa foto: freepik.com
@MV & Alexandru: Big thanks!
Tocmai sunt in 2 discutii din astea.
Pana acum, primul care a aruncat intrebarea a procedat OK – m-a sunat sa STABILIM o intalnire (dupa ce m-a intrebat daca sunt interesat, desigur). Fara cerut CV, fara alte discuti inutile. Ceea ce nu inseamna ca nu o pot da in bara mai incolo, vedem.
Al doilea m-a contactat exact cum spune Alexandru si am zis ca da, de acord cu o discutie. Astept mutarea lor, sper sa nu alunece in directia descrisa in articol.
Comentariu beton!29
LE: dap … a sunat si numarul 2.
Ca abordare (initial) destul de profi, nu e prea mult de comentat vizavi de subiectul articolului.
Dar nu a durat decat 10 minute pana cand a dat-o in bara.
Paranteza: Job-ul e destul de tehnic – legislatie/responsabilitati si problema e ca ajungi destul de des in contact cu autoritatile statului. Deci riscul sa „… nu ai sapca …” sau „… daca tot am venit, trebuie sa taiem si noi o amenda …” e extrem de mare. Deci nu oricine il poate face – e chestie de experienta, rabdare, capacitate sa te bati cu niste nemernici care, uneori, stiu mai putin decat tine dar te pot arde grav de tot, etc – si nici administratorul unei firme nu prea isi permite sa lase treaba pe mana oricui. Asa ca discutia la recrutare pe postul asta, in mod normal, ar trebuie sa fie extrem de scurta si tehnica. Inchis paranteza.
Ma intreaba – cam (prea) rapid dupa parerea mea, mai ales ca NU detaliasem niste elemente decisive in stabilirea gradului de incarcare / responsabilitati, care conduc la pachetul salarial ca legatura aici e destul de clara si directa – ce pachet salarial m-ar motiva. Spun ca am TREI intrebari la care trebuie sa imi raspunda daca vrea de la mine o suma (in mod normal, eu nu dau sume, daca recrutorul m-a contactat mi se pare ca e treaba lui sa-mi „vanda” PROICTUL, adica si pozitia aia dar si angajatorul) … liniste cateva secunde. Dar ce informatii v-ar trebui? Pai unu / doi si, pana sa o pun pe a treia imi zice ca stop-joc, ca nu cunoste detalii tehnice (clientul nu a detaliat, deh, firma de recrutare …) si ca imi trimite JD-ul si sa revin eu cu intrebari dupa ce analizez. JD-ul mi l-a trimis, un set de platitudini copy/paste, nu ma ajuta cu nimic.
Asa ca as avea si eu un sfat pentru recrutori – daca recrutati pentru job-uri tehnice sunt doua variante de abordare: UNU – nu faceti „bugetul” PRIMUL criteriu de selectie, ca se va termina prost pentru ambele parti (candidatul ala care v-ar trebui se va enerva si va pleca iar recrutorul va ramane sa aleaga dintre persoane care nu ar avea ce sa caute pe postul ala) si DOI – daca „bugetul” chiar e o problema (eu, daca as fi recrutor, nu mi-as asuma un PROIECT pe job super-tehnic daca clientul este dispus sa „selecteze” candidatii doar pe baza de bani dar … in fine), macar asigura-te ca esti capabil sa raspunzi la intrebari tehnice pentru ca altfel eu (ca specialist) ma prind imediat ca recrutorul/clientul cauta marfa la „pret redus”.
Ma rog, in cazul despre care vorbim, linia de demarcatie Contraventional / Penal (daca o dai in bara) este extrem de fina. Dincolo de bani sau JD, daca eu am fie si cel mai mic dubiu ca angajatorul nu trateaza serios subiectul si vrea doar sa produca un munte de hartii de „acoperire” si sa se prefaca ca respecta normativele … ma scuzati, dar mie imi place sa dorm la mine acasa nu pe la sectia de politie.
Comentariu beton!72
Rookie stuff
La jobul actual, am fost contactată pe LinkedIn, mi s-a trimis descrierea. Am zis că sunt interesată și mi s-a dat link să aplic. Nu mi-a cerut nimeni CV, au mers la țintă pe baza experienței. Nici eu nu caut acum, dar mă mai contactează unul, altul, ocazional. Și niciodată nu sunt întrebată de un rol potrivit. Ceea ce mă face să cred că nu citesc CV-ul. Nu demult, mi-a scris cineva dacă sunt interesată de job în producție. Lucrez într-o firmă de automotive, dar la birou, nu în vreun plant. I-am răspuns omului că exact asta, nu mi-a răspuns nimic. Mulți cred că își fac o căutare pe baza unor cuvinte cheie, și atât. Puțini sunt potriviți să îți ofere o poziție conform pregătirii sau experienței.
Comentariu beton!23
Doamna,îmi dați o cană cu apă?da, poftiți….de unde e apa?de care ,aveți țeavă nouă sau veche?..cam așa văd eu ce spui aici.
Comentariu beton!12
Alexandru, mămămică, ești beton. Armat. Atât.
Comentariu beton!12
Pe mine m-a contactat un recruiter anul trecut cam pe vremea asta. Dorea să-mi prezinte ”o oportunitate interesantă”, aș fi interesată să discutăm? Nu căutam activ un alt job, dar eram deschisă la eventuale oferte, ceea ce i-am și spus în răspunsul în care i-am dat numărul de telefon și am agreat asupra zilei și orei când să mă sune. ”Splendid, vă mulțumesc pentru încrederea acordată, dar am o rugăminte. În ziua aceea voi fi ocupat cu un training, dacă vedeți că nu vă sun puteți să mă sunați dumneavoastră că știți cum e, când ai multe de făcut mai uiți, iată numărul meu de telefon xxxxxxxxxx”.
Cred că aș fi râs, dacă nu m-ar fi apucat dracii. El mă caută, el vrea să mă recruteze, el are interes, dar să-l sun eu dacă e, că poate el uită. S-aștepți tu să te sun, mi-am zis, mult și bine să aștepți – și-n ziua respectivă mai că-mi doream să fi uitat.
N-a uitat și era foarte mândru de sine. ”Iată, am ținut cont de appointment, fac progrese cu organizarea personală”. Bravo, Pătrățel! 😂.
Discuția care-a urmat ar fi putut constitui un număr de stand up comedy.
– Așaaaaa… deci dumneavoastră căutați activ un nou loc de muncă?
– După cum v-am scris, nu. Sunt, însă, deschisă la oferte (Geez, cum sună asta în română 🙈).
– Da da, am citit. Deci dumneavoastră dețineți în prezent postul de manager la Departamentul de Scos Cărbuni cu Furculița… și ce faceți acolo, mai exact?
– Mă gândeam că mi-ați parcurs profilul de pe portalul cutare, unde am detaliat ce responsabilități am la serviciul actual (😒).
– Daaa, sigur că l-am parcurs. Așa, deci vreau să vă prezint o ofertă care cred că vi se potrivește nemaipomenit, este exact profilul dumneavoastră, minunat, sublim.
În continuare, cotcodăcea la fel de entuziast despre un post care, deși asemănător cu ceea ce fac eu, este foarte tehnic și cel puțin din ce-a înșirat el, părea că-mi depășește aptitudinile și nivelul de cunoștințe. I-am spus asta.
– Aaaa, nu, nu vă subestimați. Compania aceasta caută 70% personalitate și 30% cunoștințe.
La punctul ăsta, l-am întrebat de salariul estimat. Cifra pe care mi-a zis-o era atât de mare, încât în niciun caz ”30% cunoștințe” nu ar fi fost de ajuns. Absolut în niciun caz.
A rămas că mă mai gândesc și eventual îi trimit CV-ul, dacă ajung la concluzia că aș încerca. Reflectând, i-am scris a doua zi și i-am cerut un job description (pe care de fapt ar fi trebuit să mi-l fi trimis el după ce-am vorbit, dar în fine…).
Nu mi-a răspuns aproape o săptămână și-mi luasem gândul de la el, când ce să vezi, alt mesaj. Își cerea scuze, a avut un deces în familie (aici nimic de comentat, Doamne ferește)… și ”voi încerca să fac rost cât mai curând de o descriere a postului și vă trimit de îndată ce am ceva”. Prespun că si-n ziua de azi încearcă.
Deci să recapitulăm. E recruiter. Vrea să fie sunat, în caz că uită. Nu pare să fi citit profilul candidatului pe care-l curtează. Nu are un job description pentru postul pentru care caută candidați, dar ”va încerca să facă rost”.
Chiar te simți încurajat să-ți lași cariera pe mâna unui tip ca ăsta, nu? 🙄
Comentariu beton!117
Ai avut prea multă răbdare.
Le spun direct ca cv.ul e export din linked.in 😉
Recrutorilor le trebuie CV ca să arate managerilor pe cine aduc la interviu, să aibă o „dovadă” scrisă.
Iar apoi e folosit și la toată birocrația angajării, e dat la firme specializate să îl verifice etc. Pentru că e un document cu un caracter semi-oficial, în care, dacă ai mințit, de exemplu, ți se poate anula angajarea.
Da, insa se cere când chiar ai interviu peste câteva zile cu angajatorul sus-pus, nu când te sună head hunterul prima dată. In Germania se lucreaza mult si cu scrisori de recomandare de la joburile anterioare, valoreaza mai mult decat ce scriu eu in CV
Comentariu beton!12
Omul pare acrit că i se cere CV-ul, nu la prima sau a doua discuție.
Iar ideea mesajului meu e că e normal să se ceară, este nevoie de el, iar recrutorul nu are de unde să îl ia dacă nu i-l trimiți.
Nu îl vrea nimeni la primul apel pe loc, cît discuți la telefon. Ți-l cere, adică te anunță că e nevoie de el, ca să știi să îl pregătești și să îl trimiți în cîteva zile. Mai ales dacă după prima discuție deja programezi interviul, care se desfășoară pe baza CV-ului.
cîn’ am învățat io la studiile aprofundate în menegimentu’ resurselor umanoide, hed hantingu’ ierea altfel; vine boss dă boss la vînător și-i zice:
– domnu’ îmi trebe un bosulică așa și așa! ai?
dup’aia, fără siviuri, fără acte și jurat pă cravata dă pionier, vînătoru’ îi zice:
– boss dă boss, vezi că vineri la 14 îl vezi pe number one, luni la 3 two și mercuri, dacă nu pleacă la Ploești, vine Mangafaua la 17 (datele se stabilesc cu asistenta lu’ boss dă boss, da?)
că boss dă boss n-are vreme, de aia îl plătește pe vînător, care vînător, dacă-i pă meserie și nu-l cheamă George (cine știe, știe), îi are deja pe minim 2 în agendă, la maybe;
doar că la noi profesiile se fac la fwtu-i mă-sa…
PS pe mine nu (prea) mă caută lumea, că șoferi îs milioane, deci vorbesc din cărți (profilul meu de linctin arată de parcă-s în poarta grotei, la prima ieșire), da’ așa știu eu…
PPS s-a ținut de capul meu o recrutoriță din măreața britanie deși precizasem din start că nu caut, da’ aș accepta un post unde se stă degeaba pe bani mulți; s-a (și) rîs, vorba Andreei Georgescu…
Comentariu beton!30
M-a contactat un recruiter sa-mi ofere o pozitie minunata. Atata doar ca pozitia era exact in departamentul in care lucrez, pentru un post pe care eu angajam. Cum ar fi fost sa fiu propriul meu line manager? Si se vede clar in istoric ca am fost pe pozitia aia ani de zile si ca acum sunt sefut pentru pozitia aia. Job well done Gogule, sunt candidatul perfect.
Comentariu beton!96
Gizăs craist! :))))))))))
Wow, epic fail!
Si pe mine m-au chemat la un interviu sa solicitez pe functia din care tocmai imi dadusem demisia. Am crezut ca nu aud bine. Deci m-au chemat la agentia de recrutare, una cu renume in Belgia, am dat testele cu pricina si tipul foarte incantat imi spune ca vrea sa ma recomande pe aceeasi functie la firma de renume de unde plecasem de buna voie. Bai nene, tu nu intelegi ca eu am plecat si ca acolo eu nu ma mai intorc? Esti batut in cap? Nu, ca eu sunt candidata ideala. Geez, man🤨.
Comentariu beton!36
Muncesc in aceeasi companie de 21 de ani. Am schimbat 2 departamente. Sincer, nu as schimba jobul doar de dragul schimbării.
PS: faptul ca eu nu as pleca din aceasta firmă nu are legătura cu bancul de mai jos.
Un tip angajat de vreo 2 luni intr-o mare companie este anunțat de catre cei de la HR, dupa vreo două luni in companie că a fost promovat director de departament.
Peste alte 3 luni este din nou anuntat că a fost promovat ca director regional. Peste inca 3 luni il cheama patronul:
– Incepand de maine vei fi noul nostru Director General. Ai vrea să spui ceva despre asta?
– Multumesc, răspunde tipul.
Surprins patronul intreabă:
– Doar atăt?
La care tipul:
– Mulțumesc tată 😁
Comentariu beton!53
eram cam de juma de an in suedia. si, primesc mail de la un recrutar
„Nu stiu daca esti interesat de o schimbare, vad ca ai plecat recent din Romania. In acest moment avem deschise mai multe roluri in echipa de R&D si mi-ar face placere sa discutam mai multe detalii. Ce parere ai? : )”
Am ras sincer.
Comentariu beton!14
Printr-o întâmplare, la noi pe plantație, trebuie să ne facem update la cv cam de 1-2 ori pe an (este companie de outsourcing) deci să spunem că îl am la îndemână și-l trimit.
Apoi vine întrebarea: dar de ce vrei să pleci?
Păi eu nu vreau, boss, voi m-ați căutat!
Sau un răspuns de genul: super, mulțumesc pentru cv, acum te rog aplică aici, și îți dă un link unde trebuie să treci manual toate datele din cv.
Păi ce e asta? 😂
Comentariu beton!27
Eu chiar i-am zis asa unuia (altul decat cel de care povestisem mai sus).
Imi scrisese ca are o oferta prea-minunata, am convenit sa ma sune si cand a facut-o prima intrebare a fost „deci vreti sa va schimbati locul de munca”?
„Nu”, am zis eu scurt, pe sistemul variantei prescurtate a Scrisorii a III-a („Tu esti Mircea?” „Nu”) 😀
Discutia s-a incheiat aproape imediat dupa. Ca deh, „din moment ce nu sunteti interesata…”.
Pai convinge-ma, ca tu m-ai sunat, d’ohhhh!
Comentariu beton!37
Pai nu vad ce valoarw aduce omul daca tu ii faci treaba 🙄 comisionul e gras
Sunt total de acord cu Alexandru.
Eu mai am o strategie pentru cei care ma abordeaza, cand si cand, pe LinkedIn – ii intreb, printre altele, in primele randuri schimbate, care este intervalul salarial disponibil pentru pozitia pe care cauta sa o ocupe si pentru care m-au contactat.
Si nu, nu accept texte cu „depinde, in functie de experienta” – whaaat? Pai pe mine pentru ce m-ai sunat? Nu ai vazut ce experienta am? Banuiesc ca paream calificat pentru pozitia respectiva la prima parere – deci – ce interval e pe aceasta pozitie?
Poate, poate faci greseala si zice candidatul un salariu cu x% mai mic decat ar fi avut plafon – mamammama, mare castig la bugetul companiei! Gizas! Pierdere de timp pentru ambele parti de altfel.
Mi-am invatat lectia pentru ca, nu de putine ori, discutiile au avansat ca la final ca sa aflu ca dadeau un salariu prea mic. Nu, mersi ca nu platesc facturile cu simpatie.
Comentariu beton!35
Poți plăti facturile și cu „mandria” de a lucra la firma respectiva.
Surprinzător am văzut la o anume firma suedeza același text ca acum 20 ani când am fost eu la interviu.
Comentariu beton!20
Oooh, m-ai atins în punctul sensibil.
Cu ceva ani în urmă, aplic pt. o poziție la o companie cunoscută în domeniul meu. Interviu face-to-face la biroul din București – checked. Interviu la telefon cu nush ce manager de-al lor de prin Irlanda (sau Scoția, nu mai știu) – checked. Mi se comunică feedback-ul pe loc – sunteți nemaipomenită, sunteți exact ce ne trebuie, ne bucurăm că o să avem în echipă! Mai rămâne o formalitate, și anume să vă facem o ofertă pe email, în următoarele câteva zile. Minunat, zic, mulțumesc.
După aproape 3 săptămâni… nimic. Le scriu eu. Răspunsul mă lovește în moalele capului. „Știți, de fapt, șefii („the bosiness”) au decis ca poziția pentru care ați aplicat să fie ocupată printr-o promovare internă. Vă dorim succes, X.” Nu scuze pentru lipsa de profesionalism, sau pentru timpul meu pierdut, nimic. Ok, zic, c’est la vie, toujours parșive, atâta puteți.
Credeți că asta a fost tot? 😀
Trec 6 fucking luni… și mă pomenesc cu telefon din partea lor. „Știți, am decis să vă oferim totuși job-ul pentru care ați aplicat anul trecut, promovarea internă n-a mers așa de bine. Puteți să ne dați un răspuns până mâine?”
Eram – țin minte și acum – la cumpărături în Mega Image de la Romană. M-am pus pe niște hohote de râs din ăla cu sughițuri, de se uita lumea la mine. Printre lacrimi de râs, le-am răspuns că nu mă potrivesc în compania lor. Sunt prea buni pentru mine, gen 😂
Comentariu beton!66
asta e un moment ideal in care sa le ceri un salariu d-ala imputit. Cat ai tu la ora aia + 50-70%
Comentariu beton!32
La faza asta un + 150% față de salariul actual plus decont toate cheltuielile presupuse de plecarea intempestivă de la actualul job + de relocare (dacă era cazul) mi s-ar fi părut mai corect.
Genial! Bravo 😂😂😂
Intamplare similara, interviu in Bruxelles, zbor, interviu superb, feedback extraordinar.
Răspunsul a doua zi telefonic: păi al doilea candidat se potrivește mai bine.
OK, eu fix in ziua aia eram la alt interviu, lângă casa, in Germania, aia imi dau oferta pe loc, mai mult decat intervalul cerut de mine, cu semnatura pe ea. Super! Contractul era in posta dupa 2 zile.
Ma sună belgienii iar dupa 6 luni ca al doilea candidat pleacă, daca nu sunt interesată eu. Eu: nope, tocmai am trecut de perioada de proba, imi place, mă plătesc ăștia superb (chiar mai bine decat belgienii). Pa! No hard feelings, nu știu ce au făcut.
Managerul care angaja atunci a plecat dupa 1 an la o multinațională adevărată si el si e prin Asia, ca suntem conectați pe LinkedIn.
Am zis bine ca am ramas „acasa”, mai aveam si alte alea cu belgienii si dureri de cap cu mutatul.
Comentariu beton!19
De acord cu Alexandru.
Pe mine cand ma cauta si incep sa turuie le spun ca eu sunt consultant, facturez la ora si timpul e pretios. Deci poate incercam sa nu ne retinem inutil.
Dupa care il intreb ce il face sa creada ca sunt potrivit pentru jobul respectiv (aici ma prind daca a citit sau nu profilul de LinkedIn sau CV-ul). Daca e ok si a citit trec mai departe si intreb intervalul salarial. Daca nu imi poate spune macar intervalul, o zi buna si pa ca asteapta clientul si nu facturam decat daca muncim.
Am avut o intamplare funny – ma suna o recruterita direct, nu stiu de unde avea numarul de telefon.
– Buna ziua, va sun pentru o oferta extraordinar de mirobolanta la compania X, daca puteti veni maine pana la noi sa discutam?
– Nu pot, in primul rand vreau un job description, in al doilea rand de unde aveti numarul de telefon.
– Va arat maine la discutie JD, telefonul il avem dintr-o baza de date…
– Atunci o sa va informez ca sunt consultant de privacy si o sa fac o cerere oficiala catre Data Protection Officer-ul vostru sa imi explicati de unde aveti numarul de telefon.
– Dar eu v-am sunat sa va fac un bine si tu?!?!
– O zi buna, o sa ii rog si pe cei de la ANSPDCP sa va contacteze.
Dupa care am izbucnit in ras si am ras vreo 10 minute de nu ma puteam opri.
Am facut si cererile respective si au luat si o mica amenda pe tema…
Comentariu beton!58
Lol cel mai tare commment.
Ai reusit sa zici tot „ANSPDCP” corect ? 😀
Comentariu beton!18
„Da, dacă aș fi aplicat eu la jobul ăla, îmi puteai cere CV actualizat” – pai chiar și daca aplici tu, se presupune că o faci cu un cv la zi…
Lăsând asta la o parte, am văzut nenumărați idioți, mă rog, in general idioate, care lucrează în recrutare.
Eu, care de ani de zile, as in vreo șapte, am tot aplicat la fel de fel de astfel de posturi, am făcut-o fix de-gea-ba! In UK am incercat sa intru inclusiv pe un post de sourcer, care e sub cel de recrutor și…nimic.
Efectiv nu înțeleg cum de atâția incompetenți ajung sa facă meseria asta, dar cei care chiar și-ar dori-o, nu primesc o șansă cat de mica.
Ultimul post de genul asta a fost unul unde se cerea: engleza la nivel foarte bun-ok, experiență în hartogaraie-ok, multe softskill-uri-ok. Desi alea oricum trebuie sa le arăți in timp, că într-un cv, poți trece orice vrei tu. Nițică experiență în recrutare-ok, pentru că la un momentdat am făcut asta efectiv pe cont propriu, la negru, ca freelancer.
Singurul element la care nu corespundeam era diploma de studii superioare in x domeniu.
Deci pentru idioata care a sortat cv-urile a contat un rahat de hârtie și atât. Ce conta că am lucrat și în Londra, ce conta că aici oameni să vorbească bine engleza sunt chiar rari, deși e o zona turistica…ce conta scrisoarea de intenție la care am pierdut 30 de minute…neaaaah, diiiploma nene, diploma…
Acum, după cinci zile de când am primit răspunsul, anunțul a apărut din nou…plm.
O singura tipa de la Adecco, anul trecut, a fost super incantata după ce am discutat la telefon vreo 40 de minute, însă era vorba de un post care URMA să fie înființat. M-a sunat după vreo două săptămâni să îmi spună că într-un final clientul a anulat postul și că îi pare rău, dar că dacă mai vad ceva interesant la ei, sa o sun direct pe ea, chiar daca e prin alta ramura a agenției, ori sa discutam pe LinkedIn.
Dar asta a fost UNA in ani de zile. Și cred ca asta este raportul real al recrutorilor care își fac treabă cu plăcere și profesionalism…
Comentariu beton!22
Fie ești angajată prin recomandare aka se aduc prietenele una cate una, fie să aibă ce combina un manager. Pentru că observ fix ce descrii tu și nu găsesc alta explicație. Cunosc persoane super ok care își caută job in domeniul recrutării, dar pentru că nu au networkingul necesar rămân pe afara.
Comentariu beton!11
A, ok…e bine macar că nu am observat doar eu asta. Daaaa, e și asta, însă multe dintre posturi sunt la firme de recrutare, adică mă gândesc că na, cate amante poate avea un manager 😄. Mai degrabă varianta cu recomandarea, plus idioatele care fac recrutarea in sine și nu au nici o legătură cu meseria, deci elimina tot ce nu e in pătratica cerintelor. Am avut una care a fost angajată pe hr de exemplu, bai, femeia era total pe lângă in cititul oamenilor și ca atare și recrutările le făcea la fel. De fiecare dată când angaja pe cineva, îi spuneam: vezi că nu o să stea fiindcă nu îmi pare ok.
A că de ce, că persoana e plăcută, că glumește că etc…dupa o lună persoană nu mai era in firma. Tre sa ai și un fler, un ceva anume sa poți face o astfel de meserie și din ce observ nu e o calitate deloc des întâlnită.
Până la urmă aia e, daca nu e loc pentru ăia care chiar și-ar dori un astfel de post, țeapa lor e mai mare ca a noastră. Fiindcă noi putem găsi altceva, in schimb ei vor rămâne mereu cu aceiași scârbiți incompetenți.
Rar am gasit un om de recrutare profesionist. De fapt, 90% aplica perfect dictonul „noi muncim, nu gandim”.
Doua experiente faine (daca mai sap, mai gasesc):
1. La inceputul carierei mele de prasit in campul muncii, am pornit-o nu cu stangul, ci cu doua picioare stangi. Primul serviciu – dat afara dupa o luna. Nu era roz absolut deloc, piata muncii era in cadere libera, CV-ul meu, extraordinar, daca mai spun ca aveam chirie de platit treaba suna superb.
Aplic in stanga si in dreapta (dar numai unde stiam ca ma potrivesc) si primesc telefon de la o firma foarte apreciata, unde stiam ca atmosfera e OK. O firma care facea software si care avea posturi unde as fi putut face fata (support, testare), dar si multe care n-aveau treaba cu mine (programare, inclusiv nivel de incepator). „Buna ziua, domnul … avem o propunere, o pozitie unde consideram ca v-ati potrivi, acum sa va spun 2 cuvinte depre firma noastra (turuit 5 minute ca la teleshopping) – puteti veni maine la un interviu?
Cum imi ardea buza tare si auzisem doar lucruri bune despre ei, tare bine suna. Numai ca am cerut un detaliu insignifiant. „OK, suna bine. Dar in ce consta postul respectiv? despre ce va fi interviul?”
Pauza.
„Alo, mai sunteti?”
„Mmmmmdaaa… o sa revin… cu un… telefon”.
Stau, astept, dupa 3 ore vine telefonul. „Buna seara! cum v-am promis, am revenit cu detalii. Imi cer scuze dar nu aveam documentatia la indemana. M-am interesat la colegi – ESTE VORBA DE UN TEST TEHNIC”. Raman ca la dentist – „aveti detalii clare, totusi? eu stiu ca aveti posturi in suport, in testare, in programare – astea sunt foarte diferite intre ele si nu pentru toate am cunostinte”.
Tacere.
„Da, deci va fi… un test… tehnic.”
Testul a fost pentru un post de programator intr-un limbaj pe care nu il stiam absolut deloc, si oricum ar fi eu eram paralel cu programarea. M-am facut de ras. Dar hei, a fost UN TEST TEHNIC, nu a gresit domnisoara.
––
Derulam inainte prin 2019. Aveam un serviciu de care nu eram multumit deloc. Deja cautam activ si pica bomba – toata firma este cumparata de alta firma, care pastreaza activitatea dar se extinde mult, cu departamente noi, posturi noi. Lucrurile pareau mai bune pe noile posturi, inclusiv salarii mai mari. Numai ca nu se stia nimic de transferuri.
Stateam linistit si ma apeleaza un indian pe LinkedIn – salut (poezie de cat de impresionat e el de CV-ul meu si ce post fantastic mi-a gasit) ai fi interesat de o pozitie noua intr-o companie cu perspertive deosebite bla bla bla?
DAAAAAA
Isi spune omul poezia, se potrivea cu cunostintele mele, salariul suna apetisant, dar totul se fleoscaie cand realizam ca vorbeam de firma unde lucram eu. Dupa ce ii spun eu (lucru care se vedea direct in profilul din LinkedIn. Marele recrutor „a… dar asta e post doar pentru externi”. Bine, flacau, de ce ma cauti atunci?
Derulam vreo 2 luni – timp in care am primit, numarat, 41 de oferte de munca la compania unde deja lucram, dar nu puteam accepta oferta pentru ca deja lucram la ea.
De la al cincilea mesaj care incepea cu „Hellooooo hope you are well and healthy” raspunsul meu era – „Te-ai uitat bine unde lucrez?”
Trist e ca nici macar nu erau boti, erau persoane reale.
Comentariu beton!31
Anul de gratie 2016!
Lucram intr-o firma de contabilitate, de 8 ani. Ma suna o tipa sa ma intrebe daca ma intereseaza un post de director economic la o multinationala de articole sportive. Raspund direct: NU! Liniste…Se aduna si ma intreaba, inca socata: „Cum??? Nu va intereseaza un post de director economic la o firma asa de mare?? Pai sediul clientului nostru e in Franta, e o firma mare cu X magazine, Y angajati…” Repet raspunsul: „NU! Nici macar sosete nu cumpar de acolo! Nu ma intereseaza!” (In gandul meu: „care parte a cuvantului NU este asa de greu de inteles????”). Ii spun ca nu trimit cv-uri la firme de recrutate si sa faca bine sa stearga cv-ul meu din baza lor de date! O expediez pe madam recruiterita, dupa care sun o prietena:
-Auzi, ti-ai dat demisia?
-Daaaa, plec din tara, sa-i ia naiba, nu-i mai suport (…si continua cu lista de nemultumiri care mai de care mai colorate timp de vreo 15 minute! Nu-mi spunea nimic nou, femeia doar voia sa se descarce! Ii statea totul in gat, efectiv!). Da’ de ce intrebi?
-Tocmai m-a sunat o tipa de la firma de recrutare pentru postul tau.
– Hahahaaaaa si-au si gasit pe cine sa sune! Hahaaaaaaahaaaaa! (A ras minute bune, ca doar ma cunoaste bine!)
Prietena mea stia ca nu as aplica nici moarta pentru un astfel de job, in primul rand pentru ca refuzam si atunci, ca si acum sa lucrez in orice multinationala! (Azi ma felicit pentru decizie!). Cum a ajuns firma de recrutare la mine si cum a ajuns CV-ul meu la ei, ramane un mister! Nu aveam LinkedIn pe atunci! :)))
Nu am nimic cu cei care lucreaza in corporatii, doar ca nu este locul meu acolo, iar pentru unii mici dumnezei, lucrul asta pare de neconceput! Ghinionul lor! 🙂
Mă caută o cunoștință acum 1000 de ani: hey, nu vrei să vii să lucrezi la noi, e mișto, mirobolant, doar tu lipsești ca să fie aici raiul pe pamant. Mă duc la interviu și apare o tipă drăguță, se prezintă și numele îmi sună ușor necunoscut. Îmi vede încurcatura și zice: trebuia să te vezi cu șefa mea, dar a intervenit ceva în programul ei și m-a trimis pe mine…așa, si tu cine ești? Încurcată, îmi spune poziția, un fel de viitoare colegă de echipă. Și vorbim noi discuții, că fata nu avea experiență și singura ei misiune era să mă țină de vorbă. Îmi venea să plec, dar mi-era jenă că era foarte plăcută și se zbătea să pară profi. În fine, am plecat întrebându-mă WTF și așteptându-mă să programeze alt interviu.
A doua zi primesc mail în care mi se comunică elegant că au găsit pe altcineva care se potrivea mai bine. WTF? Am presupus că găsiseră și au uitat să anuleze întâlnirea cu mine. I-am scris cunoștinței, dar cred că m-a blocat sau ceva, că nici azi nu a citit mesajele.🤷♀️Puteam să dau de ea cumva, ori pe social media, ori altfel, dar mi-a fost silă.
Am uitat să menționez că era o firmă mare, nu un SRL la colț de bloc.
Comentariu beton!12
Fiică-mea a fost insistent căutată, curtată, vânată de firma care îi respinsese cererea de a face un internship pe când era studentă. Au respins-o pe motiv că făcuse doar 4 ani de engleză. Dar nu i-au verificat cunoștințele. Ăștia nu auziseră de ore particulare, de CartoonNetwork? Le-a răspuns fuckoff.
Comentariu beton!17
Ultima recrutare a decurs impecabil, omul profesionist adevărat. Înaintea lui alte 16 interviuri câteva oferte acceptate de către mine după care ghosting la greu din partea angajatorului.
Cred că avem prea mari pretenții de la robotii LinkedIn și companiile multinaționale care azi au pozitia deschisă mâine nu o mai au că e criza și de rușine te anunță că au luat pe altcineva dar te au în vedere pt o angajare peste 3-6 luni ;))). Asta de la un angajator care în fiecare an apare top 5 la Best employers in Romania;))).
Anyway.
Mi-au dat și mai mulți bani decât am cerut, ăștia ultimii.
Să zicem că am salariu de Suedia in București. Cum de unde știu cât aș avea în Suedia? Am o cunoștință acolo.
Și nu pt că is Io ceva valoare ci pt că e domeniul foarte căutat momentan.
Aia e
Prost sa fii noroc sa ai ;))
Comentariu beton!13
Cu multi ani in urma, lucram ca trainer intr-o firma. Ca sa evidentiez ca stiu sa fac traininguri tehnice, am pus pe LinkedIn ca am tinut traininguri de Java.
Bai, pina nu am scos linia aia din profil, am primit cateva zeci de propuneri „unde va potriviti perfect” de Java si JavaScript developer.
Am si eu o intrebare. Fiica-mea a terminat Ase in vara si nu-si gaseste job. A aplicat la f multe firme si e respinsa pe motiv ca nu are experienta. Are multi colegi in situatia asta.Intrebarea e- pe astia mici cine ii angajeaza? E frustrant pentru ei.
Are vreun internship facut pe undeva? Experienta in ceva asociatii studentesti?
Depinde si la ce posturi aplica – daca aplica pe post de senior nu prea are sanse.
Intre timp poate sa faca niste cursuri de PowerBi sau ceva legat de Business Inteligence si sa isi ia o certificare. Asa va fi mai cautata.
Nu că vreau sa dau și mai rău cu bâta-n situație, dar e greu de găsit ceva chiar și CÂND ai experiență. In sensul că au ajuns să fie atât de exacți pe cerințe, încât e imposibil să mai ieși din aria ta. Adică dacă eu am vreo 14 ani de muncă, dar nu am făcut EXACT x post…la revedere. Ce contează că adunat din posturile anterioare știu suficiente și poate chiar peste ceea ce cer ei, nu nene, dacă nu scrie pe CV postul ĂLA, ești egal cu 0!
Ar fi fost util și ceva detalii legate de posturile la care aplică…
Adevarat. Nu poti face bine doua lucruri de-o data: si sa înveți si sa lucrezi undeva bine
In orice e un început.
@ asd- Da are, si experienta cu asociatia studentilor, voluntariat, Erasmus in Danemarca,etc.
A aplicat pentru posturi entry level only.
Ma refeream in ce domeniu..un nume de job etc.
Haha am fost la un interviu (ei m-au chemat pe mine) in care era mai multa ordine in capul recrutorului care imi prezentase jobul decat a celor care lucrau in firma aia.
Am stat peste o ora la interviu si NU am inteles ce voiau oamenii aia de la mine sa fac.
Aveau 2 tipuri de posturi disponibile, cu salarii diferite, la ambele ma potriveam conform unuia dintre cei din interviu. Celalalt care ma intervieva zicea ca pentru unul din posturi nu sunt potrivita, dar nu stia sa zica exact de ce.
Dar nu puteai intelege care este diferenta intre cele 2 posturi. Ambele aveau responsabilitati vagi si neclare si pareau cam acelasi lucru.
Oricum renuntasem la orice idee de a veni acolo de cand am vazut ca:
1. Lumea lucra peste program in numar mare, dupa ora 19.00 cand eram eu acolo la interviu
2. Aveau nevoie sa angajeze in 6 luni peste 20 oameni ca sa duca la capat proiectele pe care le contractasera. In domeniul nostru NU este deloc usor sa recrutezi atatia oameni si oricum ai face, nu ai timp sa stabilesti o echipa unitara.
3. Nu se accepta sub nici o forma wfh, niciodata
Acum in apararea angajatorilor. E chiar asa greu sa-ti faci un CV actualizat ? Doar nu ne asteptam sa iti faca angajatorul CV-ul. 😀
La mine a fost foarte simplu când m-a recrutat patronu. Mbine, ghilimele, locuim în același cartier și ne știm. Și mă abordează la un moment dat:
– Nu vrei să vii la mine să lucrezi?
– Păi și ce să fac?
– Hai cu mine să-ți arăt.
M-am dus cu el, imi arată ce lucrare avea pe atunci și mă întreabă:
– Te bagi?
– Mă bag.
– Dar să știi că mai avem și mentenață pe iluminat.
– Habarnam cum e dar cred că mă descurc.
Negocierea salariului.
Mă întreabă:
– Cât ai salariul la magazin unde lucrezi. Și io ca prostu îi zic sincer, 1800 de lei.
A mustăcit umpic și îmi zice: Ok, îți dau tot 1800 și mai vedem.
Am acceptat pentru că eram sătul de magazin și de interacțiunea cu toți idioții și chiar am vrut să încerc ceva nou.
În 6 luni am învățat să fac branșamente pentru Enel să manevrez un excavator și salariul a ajuns la 3000 de lei. Eram doar doi.
După ce ne-am băgat și pe sisteme fotovoltaice a sărit salariul la 4000 după nici 2 ani și urmează o altă mărire de luna viitoare pentru că:
– Băi, nu vreau să plecați pe la alții pentru 300 de lei în plus.
P.S. Azi ne-a cumpărat un expresor de cafea dă firmă, Philips, de vreo 1600 de lei și am plusat cu o vitrină frigofirică în care să găsim un suc sau bere rece când ne întoarcem de la o lucrare. Nu a fost de acord așa că o să fim nevoiți să ne mișcăm ciolanele obosite la birtuțu aflat la 500 de metri.
Comentariu beton!29
Nu cred că asta a fost intenția ta, dar pe mine m-a emoționat un pic comentariul tău.
Bravo, șerif! Jos pălăria pentru modul în care înțelegi să-ți faci jobul.
doar că vericu’ îi din generațiile care știm că „nu dai cu sapa, nu crește ceapa…”
Comentariu beton!12
Si sa incerce sa scurteze procesul. Am 4 discutii in curs, toate pozitiile mi se potrivesc, una imi place mai milt, dar deja sunt la al 3 lea interviu, urmeaza 4 si uite acum se fac 4 sapt de cand tot vorbesc cu ei.
Intre timp, altii mai fasneti s-au miscat intr o sapt jumatate cu doua interviuri, a doua zi dupq int 2 am primit oferta pe care am acceptat-o.
M-a mai sunat o domnisoara sq imi spuna xa mai dureazq pt ca CEO ul blabla. I am ziw ca da, sigur, mergem inainte daca la ceo ii place sa plateqsca oameni pt ca habar nu are sa puna un plan pe hartie sau se gandesc ei daca au chef sa angajeze de fapt.
Alta chestie, multi nu stiu sa interpreteze ce scrie in cv. Multe skill uri sunt transferabile, sa gasesti un om tande pe mande e fff greu si scump deci te uiti la skill uri sa vezi daca se potrivesc per total. In cv eu am trecut ce am facut in mare ca daca intru in detalii scriptice devije un foileton. odata mi-a zis o domnisoaraa ca nu credea ca am facut atatea ca nu scrie in cv desi cuprinsesem tot suv anumite keywords.
Ah, asta e printre cele mai imbecile lucruri…cum am spus cuiva mai sus: în ultima perioada se caută candidați care sa fi avut înainte FIX același post, timp de x ani. Pe buneeee?? Adică nu știu, cam cu cât dracu îți micșorezi șansele să găsești pe cineva?? Spre exemplu: asistent contabil-sarcini-introducere date într-un soft ca oricare altul, adică se poate învăța, verificare dosare-sa fie toate actele acolo. E, pentru o chestie din asta, se cere de obicei experiență de MINIM doi, trei ani. Eu am lucrat cu dosare bancare spre exemplu și am învățat în fiecare firma un anume soft. E, dar nu, pentru un asistent contabil as fi retardata și clar nu m-aș putea adapta.
Pe asistent resurse umane la fel…experiență între trei și cinci ani. Pai cine dracu după trei, cinci ani, continua sa fie doar ASISTENT și nu caută să avanseze?? Mai ales când pentru asta ți se cere aceeași diploma care i se cere și celui care ți-ar fi superior. De ce ai sta pe un post de asistent o căruță de ani, când responsabilul hr, care face in mare aceleași lucruri, ia cu 1000+ euro mai mult??
Niște idioți! Mi-e dor de perioada anilor 2006+ când sunai la un FKING anunț, mergeai, discutai „da, știu asta, asta, asta” și erai angajat. Fără pipite hr, fara teste de rahat, fara alte cinci interviuri cu n imbecili!
Comentariu beton!13
Alexandru pare ca nu e asa mare manager pentru ca un cv actualizat e necesar intr-un eventual proces de recrutare. In baza caruia se va discuta la urmatoarele interviuri. Sa nu mai zicem de GDPR…absolut evident ca daca a fost sunat, a aratat un interes in trecut sau a fost recomandat de cineva-asta nu inseamna ca e potrivit pentru rolul deschis.
PS: arogantele astea dispar repede la orice criza, intai cea bancara 2008, apoi petrol si gaze 2014, acum IT… sa vezi cum dau toti candidatii astia din coate cand se vad dati afara sau cu salarii taiate…
0
Și? Cum e să lucrezi în HR? E mișto să iei salariul degeaba?
Mihai, sa te documentezi data viitoare Headhunting nu inseamna HR, dar inca o intrebare: Alexandru cand angajeaza, nu evalueaza CVurile sau doar asa pe recomandari?
Am lucrat în câteva firme mici, într-o banca medie, într-o universitate si de câtiva ani buni lucrez într-o coo(r)peratie foarte mare. M-am convins ca hasheru este peste tot cel mai inutil departament. Si cel mai plin de incompetenti. Dar asta înseamna ca si multi menajeri sunt incompetenti. De ce nu-l lasi pe fiecare sefulica de echipa sa-si caute singur oamenii ? Oricum el/ea stie cel mai bine de ce are nevoie. Nu e nici un câstig sa te încurci cu hasher. Bani aruncati.
Eu lucrez în telecomunicații, pe partea de radio, monitorizare KPI, iar in CV-ul meu se vede asta foarte clar. Acum câțiva ani am aplicat pentru un job, in cadrul unei companii, care se potrivea profilului meu. Am fost chemata la interviu, am mers și am dat de un domn foarte arogant pe care părea că îl încurcă prezenta mea acolo.
A început să mă întrebe tot felul de bazaconii care nu aveau legătură cu postul pe care eu aplicasem, chestii de retelistica și de IT la care i-am răspuns elegant că nu știu și nu înțeleg de ce sunt relevante, din moment ce eu am aplicat pentru postul X.
„Aaa, ai fi aplicat tu acolo, nu mai sunt locuri acolo, asta e interviu pentru alt post”. Am rămas proasta. Le-am multumit de oportunitate și am plecat. Mi s-a părut o lipsă grava de profesionalism și de atunci nu am mai răspuns niciunei invitații din partea respectivei companii.
„V-am contactat pentru ca suntem impresionati de cariera dv și credeți ca sunteți potrivita pentru o poziția deschisa de o firma nemaipomenita, nemaiauzita
– Ok, sa incepem cu numele firmei și pozitia sau măcar JD.
-Pai firma e confidentiala.
-Domnisoara, am 12 ani in domeniu, am deja pe lista neagra jumate din nemaipomeniti, nu vreți sa nu pierdem totuși timpul, nici al meu nici al dv?
-Firma e x, de care a auzit doar bunica-sa, jobul e de director de cofetarie.
– adică jobul pe bune de de deschis piața, un fel de technician de frisca și vii sa mi-l propui mie, maestru cofetar?
-Aaaa…pai nu v-am citit profilul dar am crezut ca poate va intereseaza.
-Si ce v-a impresionat? Poza? Dv schimbăti un job de top cu unul de entry level?
-Nu, dar va pot trimite JD poate e atractiv
-…..mulțumesc, dar nu e nevoie sa va deranjati.
Am aplicat după perioada de maternitate (2 copii la un an distanță) la o firmă în domeniul pentru care mă pregătisem și aveam experiență de peste 10 ani. M-au invitat la interviu și totul a decurs bine în prima fază, doamna de la resurse umane a fost în regulă. Dar a urmat interviul cu marele șef, un domn în jur de 45 de ani, pe care îl știam din auzite, fiind cunoscut în branșă. Discuția a decurs bine, eu aveam experiența și păream potrivită pentru post. Nu eram încântată de ținutele „la patru ace” ale angajaților, eu încă nu scăpasem de petele de lapte de pe bluze, dar mi-am zis că mă descurc cumva. Dar apoi a urmat șocul…
– Văd că aveți copii mici, să știți că nu oferim liber când sunt copiii bolnavi.
– Femeile nu ar trebui să lucreze în acest domeniu pentru că se căsătoresc și fac copii, nu se dedică trup și suflet profesiei.
– Ați stat cam mult acasă, trebuie să vă dăm salariu de începător până vă amintiți cum stau lucrurile.
– Avem multe doamne cu prenumele dumneavoastră în firmă, sunt fascinat de acest nume.
Mi-a venit să mă ridic și să plec, dar pe vremea aceea, îmi cam pierdusem exercițiul în relațiile cu oamenii (nu că acum aș fi prea bună la asta). Pentru acest lucru, probabil, aș fi meritat un salariu micșorat…
I-am spus totuși că ceea ce oferă nu este potrivit pentru mine și nu sunt interesată, dar luni dimineața am primit un telefon de la o doamnă care mă întreba de ce nu m-am prezentat la muncă.😮
De atunci, în fiecare an, am primit câte o invitație la interviu, direct de la domnul șef, probabil am rămas în baza lor de date. Așa sper eu. Nu mai lucrez în domeniul respectiv și probabil nu o să mă întorc niciodată. După interviul acela m-am apucat de învatat și am pornit cu un salariu de începator, justificat de aceasta dată, intr-un domeniu cu totul nou pentru mine dar căutat. Astăzi îmi gasesc foarte usor de muncă dar prefer sa lucrez ca liber profesionist.
Sa vezi cum e cand pe langa CV ti se mai cer descrieri pe care compania insasi ar trebui sa le faca si sa le transmita la client, ca sa nu mai spun ca unii au tupeul sa sugereze sa semnezi contracte de confidentialitate si alte balarii fara scop concret, just in case 🙂