Hai s-avem spor.
- Ce vine după 8 ani trăiți cu disperare?
- Fmm, nu cred că urăsc ceva mai mult decât urăsc înmormântările în România;
- Un roi de drone vine spre orașul tău. Ești pregătit?
- De ce uneori munca de acasă ne obosește mai mult decât lucratul de la birou;
- E de luat medicamente;
- ProTV să ne belească… ;
- De la consensul național al lui Iliescu, la consensul lui Nicușor Dan. De ce toate consensurile se soldează cu extremiștii în ascensiune;
- Ce s-a întâmplat la bordul avionului Flydubai de pe cursa Dubai – Tel Aviv;
- Nu știu ce să zic;
Mulți somnoroși azi… nu vor să comenteze nimic. 😂
2 – 10…2 – 10…. Asta voiam să scriu acum 5 minute, dar am mers până la bucătărie să mai fac o cafea! 🙂
7 este o analiză foarte bună!
Uite ca am comentat eu. M-am trezit devreme pentru ca avem excursie cu fanfara sotului 😁. Ce-i drept sunt chiauna de somn 😴.
Ce sa mai comentam, la ce articole a pus imi vine sa ma uit la Pro TV. Sa vad cum beleste, binemeritat, pla.
Treaz de la 07.30, am ieșit pe balcon să mă bată soarele și să-mi beau cafeaua. Am citit și brusc mi s-a părut că-i prea amară, așa că am preferat să îmi clătesc ochii cu imaginea lacului din față și a mării care se vede în depărtare. Apoi am văzut că s-au copt rodiile și m-am gândit că este timpul să le culeg. S-au trezit și copiii, le-am curățat și a ieșit un litru de suc.
Adică, uneori, genul acesta de articole/știri, sunt prea mult pentru mine, așa că am mai pus un comentariu la articolul tău de ieri.
Comentariu beton!11
1. ❤️
2. Unii vor sa scoata bani si pe seama mortilor😑😡. Si eu i-as da pe mana presei si a bisericii. As face orice sa ii impiedic. Se pare ca femeia era bine antrenata. Nu era prima data cand un om indurerat i se adresa.
3. Nici in vest nu sunt pregatiti. Un atac de drone ar face multe victime pentru ca nu avem unde sa ne adapostim. Si guvernele nu fac nimic.
4. Eu lucrez mult de acasa, dar de multe ori nici nu am timp sa ma ridic de pe scaun. Joi, vineri sau sambata e zi de spalat rufe in functie de vreme (panouri fotovoltaice). Masina de vase e doar de apasat pe un buton asa ca nu se pune. In schimb pot sa imi pierd puterea de concentrare si productivitatea dupa o sedinta idioata.
5. Cand a murit ultimul lider nord corean, Kim nu mai stiu cum, tatal luderului actual, am vazut cum oamenii boceau pe strada pentru liderul lor iubit. M-am ingrozit atunci, gandindu-ma pana unde poate duce extremismul
6. Cat de jos poti sa ajungi ca sa scrii/spui asa ceva.
7. Lumea uita usor. Si uite asa se repeta istoria.
8. Kamikaze in forma moderna. Din fericire s-a terminat cu bine.
9. Daca vad asa ceva, abordez persoana in cauza si ii spun ca ne deranjeaza. Chiar am tupeu sa fac asta.
@AdinaE Pentru punctul 3 hm, am unele îndoieli. Anul ăsta am vizitat multe case, în ideea de a cumpăra una. În Germania. Multe case au surprize, adică buncăre mai mult sau mai puțin adânci. Și sunt case construite între 1950-1960. Casele mai vechi au beciuri foarte adânci. Am căutat case în afara orașelor mari, adică unde nu e sistematizare, tipizare a caselor.
1.Brrrr…pielea de găină!😳
2.Citisem.Total de acord. Am trecut prin 2, pardon 3 experiențe asemănătoare: cu cei doi părinți și soacra. Fel și fel de intervenții, „pile”, să beneficiem de un mormânt și amenajarea lui. Să mai spun că administrația cimitirului unde sunt înmormântați părinții, la Ploiești, s-au făcut că au pierdut actele de concesiune, de vreo 3 ori, cu intenția vădită de a da locul altcuiva?? A ajuns biata soră-mea să bată pe la ușa directorului, cu jalba în proțap și actele în dinți, ca să nu se trezească cu locul luat.
3. Păi de ce ar funcționa lucrurile la capitolul ăsta mai bine decât la altele???
4.La mine nu mai e cazul. Muncesc „numai” de acasă!🤣🤣🤣
5.Am citit chiar zilele astea articole despre „guru” renumiți, care au creat adevărate secte în care transformau oamenii după bunul lor plac, le răpeau libertatea, banii, proprietățile, făceau ce voiau cu ei. Celebrul caz Jim Jones în care aproape 1000 de oameni au fost omorâți.
Cum se explică psihologic așa ceva? Nu am habar, specialiștii să-și spună cuvântul!
6. Nu mă mai miră. Latrinele de serviciu.
7. Hm…nici asta nu mă mai miră!
8. Am citit. Groaznic. Am mai citit după aceea că accesul în cockpit a celor care au intervenit s-a datorat tot pilotului care deși grav rănit, a reușit să împingă ușa cu piciorul.
9. Nici eu nu știu ce să zic. Ne înstrăinăm pe zi ce trece, nu ne mai pasă de cei din jur, fiecare în bula lui.
O zi frumoasă tuturor!
2. Urăsc înmormântările și cimitirele, iar ceea ce a pățit autorul este groaznic. Nu m-am lovit de astfel de situație încă și sper să nu ajung să o fac. La cimitirul unde au fost îngropate rudele materne, care aparține parohiei și nu are administrație separată, se plătește doar o taxă anuală către biserică (e 150 de lei). Reparațiile le faci cu ce dorești, deoarece la cimitir nu există o persoană sau o firmă care să se ocupe cu așa ceva.
3. Teoretic da. În situația efectivă nu știu.
4. Este dificil să lucrezi constant 8 ore de acasă. Găsești mereu o altă urgență de rezolvat.
6. Nu știu de unde vine impulsul de a face astfel de gesturi.
8. Nu toți eroii au pelerină.
9. Oamenii sunt nesimțiți și și cred că sunt buricul pământului.
2. Absolut de acord. Nu ai timp sa plângi. Dar ai toate condițiile să te enervezi. Părinții mei nu au fost credincioși și au fost la biserică doar la nunți și botezuri. Tatăl meu avea anumite cuvinte pe care le asocia întotdeauna când vorbea despre popi. Nu- mi apare comentariul dacă le scriu aici. La masa după înmormântarea mamei l- am așezat pe preot lângă tata. Când s- a ridicat preotul să plece am mers la el
și i- am dat banii pe care ne pregătisem să-i dăm deși nu trebuia de fapt pentru că totul era deja plătit la biserică. Dar „așa se face” și i- am dat suma aia, nu mai știu cât. Am aflat după aceea acasă că și tatăl meu îi dăduse suma. Nu mă văzuse în apropiere când a spus preotul că pleacă și n- a vrut să se facă de rușine. Și a luat popa banii de la amândoi, n- a spus nimic. A mai adăugat tata niște epitete la cuvântul popa după aceea. Măcar atât.
Comentariu beton!12
@ValiM când a murit tatăl meu s-a ocupat mama mea. Nu ne-a spus prea multe atunci. Dar mai târziu a avut grijă să-l instruiască pe fratele meu cum să procedeze în cazul ei. A cotizat la biserică și popă, dar pe bază de chitanțe. Nu dădea nici un ban fără hârtie ștampilată.
Popa, un tip cu inițiativă, nu a avut ce comenta când fratele meu i-a zis în barbă de contribuțiile mamei. Nici scheme nu a încercat. Era în plină pandemie, mama mea avea deja probleme cu diabetul, la fel ca alte surori ale ei, nu cu virusul.
Nesimțirea a venit de la morgă, aveau un sistem straniu de a ‘elibera” decedații, era evident că unele firme de specalitate erau favorizate. Ne-au ținut jumătate de zi în frig de Decembrie la ușa morgii. În schimb toate celelalte au mers strună, doar am dat banii și firmele s-au ocupat de tot.
M-ai cam pus pe ganduri azi. In 1992 si-a facut apariția meningiomul. Nu al meu, al soțului. Dupa ce medicul supra-recomandat care-l tratase a dat un diagnostic greșit, cand m-am dus la spital sa-l externez cu recomandarea de mers la cardiolog, un doctor bătrân din aceeasi sectie m-a chemat in cabinetul lui să stam de vorbă. Acel medic era considerat un neurolog competent dar numeroase incidente cu beții și asalturi erotice la adresa colegelor și a „aparținătoarelor” (urăsc termenul acesta, te transformă din ființă umana in anexă amovibila) l-au tras pe linie secundară. Deci m-am dus cu inima îndoită, hotărâtă sa fac scandal in caz de asalt (eram tânără si nu aratam rău). Atunci parcă am avut un stop cadru, ca in filmele alea care incep sa se deruleze încet și vocile se transformă in basi. „In capul lui creste ceva. Nu stiu ce dar trebuie dus la neurochirurgie. Cardiologul poți sa-l vizitezi, dar o să -ti spună ca nu e problema lui”. Mentionez că in oraș nu exista tomograf, sau alte device-uri imagistice avansate. Deci aveam doua diagnostice „proces constrictiv” si „proces expansiv”. Pe aproape, nu-i așa? M-am dus acasă mestecând in gand ce, cum, cand ii spun soțului ca tind sa cred ce a spus doctorul-betivan si ca trebuie sa mergem la Timișoara, la o clinică de specialitate.
Happyend, meningiom indepartat, benign. Dar chiar după ce omul intrase la anestezie a sosit cumnatul meu cu mesajul „tata zice să nu-l lasi sa se opereze, mama a spus ca te blestema daca-l lasi”. Din fericire m-am abtinut.
Comentariu beton!15
Cred ca tabloul cu cumnatul m-a oripilat mai mult decat cel cu „asaltul”…
haibonjuratus și mulțumesc, @MV;
1. una dintre marile mele frici, poate cea mai mare, că nu am timp să-mi „pornesc” fata pe drumul ei în viață
2. o să-mi iau niște m00ie, da’ io am zîmbit; România e o țară mișto tare de trăit! cu două condiții: să ai bani kklău și să nu ai nevoie de ceva de la (orice) sistem; jegul ăla din biserică e prezent acolo de zeci de ani; mai țineți minte morți pe laviță cărora le-a fost refuzată înhumarea pentru că n-au plătit taxa de protecție la ninjalăi cînd trăiau?
în legătură cu 5, 6 și 7… nu mai țin minte unde (poate la Caramitru) am citit despre un studiu care zice că 70%-80% dintre noi sunt dispuși la compromis, la un mic furtișag, la o combinație, ceva… de aici admirația pentru hoți și ideile de „dă-i în p.la mea pe pruoștii ăia dacă fac eu 10k!”, respectiv „doar cum gîndesc eu e bine/adevărat! n-am nevoie de dialog!”
8. deja am văzut (mai sap azi) 2 postări cu teorii ale conspirației cum că treaba a fost aranjată de bibi ca să-și (mai) apere cwru; deocamdată nu am o părere fermă, dar faptul că a știut de 7 octombrie…
Fiu al lui Alah, la 1 gândim la fel.
La 2 nu sunt chiar pe frecvența ta. Sunt de acord că dacă ai bani trăiești oriunde. Iar România nu e așa de rea. Dar unde sunt limitele?
Restul încă îl citesc. Mai puțin postările de Facebook, ca eu și Zuki nu ne înghițim reciproc.
Si eu fix la fel pentru 1. Chiar am o obsesie in aceasta privinta. Retin si toate articolele pe care le citesc pe aceasta tema. Prin 2017-2018 a fost un atac terorist in New York. O mama tanara, belgianca aflata in vacanta a murit. Un copil de 6 ani si unul de 3 luni au ramas orfani. Saptamana asta am vazut un documentar despre Pirinei, bucatica de drum pe care pelerinii il parcurg spre Santiago de Compostella. Pe drum reporterul s-a intalnit cu tatal tinerei ucise. Era in pelerinaj cu bicicleta impreuna cu alti 11 prieteni care il sustinusera in momentul atacului terorist. Mi-am reamintit imediat articolele din presa😥.
1. O înțeleg, am trecut aproape prin aceleași spaime și bătălii, recunosc că am căzut psihic abia după ce rezultatele biopsiilor au fost bune fără echivoc, mi s-a părut mai grea lupta de după, în perioada în care nu mai aveam un diagnostic cu care să mă lupt, toată energia aia brusc nu mai avea direcție.
2. Oribile experiențe am avut, trase la indigo chiar dacă lași o firmă să se ocupe de tot ritualul, tot mai apare „ceva”
3. Eu, noi, avem pregătit rucsacul ăla pentru supraviețuire, subsolul blocului este cumva pregătit de noi locatarii, în rest 🤷 who cares, ei au impresia că sunt nemuritori și cutiile alea de pantofi sunt panaceu universal
4. Nu cred că mi-ar plăcea să lucrez de acasă, nu neapărat că aș fi exagerat de sociabilă ci pentru că sigur aș face tot felul de chestii pe care n-ar trebui să le fac în timp ce lucrez
5. Ce se întâmplă în ultima vreme este studiu de caz, isterie în masă dirijată, nici măcar discret, de sponsorii evenimentului 🤷
6. Speechless 😶 subumani, subzero
7. Ne lucrează serviciile, care or fi ele că văd că n-au ajuns la consens cum să împartă prada, de manual. Io, nu blestem, da’ să nu-și găsească Ilici & Co liniștea și conturile full, până nu o să-i uite istoria universală că oamenii văd că au memorie selectivă.
8. Am înțeles că individul are un istoric ciudat și a fost angajat fără să se țină cont de antecedente, grav, oribil.
9. Sunt destul de vocală și atrag atenția mai ales în mijloacele de transport în comun dar și în magazine sau oriunde se depășește limita bunului simț. De la nebunia cu „e spațiu public și am dreptul” am ajuns să mi se spună să mă mut de unde am venit, neplăcut este că sunt fix din buricul târgului și nu sm „țară” spre deosebire de cei care se tăvălesc în chinurile iadului că au dreptul să mă calce în picioare. Tutele și tuții ăștia nu prea știu cum este treaba cu bunul comun 😊 și alte comunisme d’astea. Așa cum nu înțeleg „organizarea” parangheliilor sub ferestrele oamenilor doar pentru că linia de partid este să livreze „pâine (scumpă și proastă) & circ, politică care a prins tare pe educația precară.
2. Poate ca experienta lui Radu sa le dea de gândit altora, ca sa se pregătească din vreme. Nu este plăcut, nu se poate spune prin asta cobești, dar trebuie sa plătești din vreme un loc de veci. Acum, eu am beneficiat (la ultimele doua înmormântări, adică ale părinților) de loc de veci cumpărat de bunici.
Restul, într-adevăr, este asa cum scrie Radu si cum mai știu cei care au trecut printr-o astfel de experienta: te încadrezi in ajutorul de înmormântare doar daca alegi cele mai ieftine variante. Daca alegi sicriu mediu si optezi pentru un număr de participanți la priveghi mai mare de 5 (cred), deja depășești valoarea acelui ajutor.
Așadar, chiar daca pare ceva foarte îndepărtat, ca sigur nu este plăcut, începeți sa pregătiți un loc de veci pentru cei apropiați si, pana la urma, pentru voi. Eu vreau sa stiu ca, atunci când va veni momentul, copilul meu nu va fi pus in situația foarte neplăcuta de a cumpara un loc de veci
Asta cu depășitul ajutorului de înmormântare e de la prețurile total nejustificate. Sunt totuși peste 9000 de lei! de ce să fie atâția bani pentru cele mai ieftine chestii? Noi am depășit deși am ales crematoriu, deci făra multe „ritualuri”. Prețurile „firmelor” se adaptează instant la suma ajutorului. Mizerabil… Apropo de crematorii vs biserica/capelă, efectiv nu ai cum/unde/voie să faci o ceremonie laică. Doar o oră înainte la crematoriu sau cu mari interventii și tot la crematoriu câteva ore cu o zi înainte de la revedere. Șiiii, la crematoriu la sala de „ceremonii” tot găsești icoane pe pereți, chiar daca abia ai scăpat de „ofertele” răspopiților 😆
@all totul e relativ. Deja din 2011 știu cî în Germania că o înmormântare tradițională, cum o fi aia, era 6.000 euro minimum. O piatră respectabilă la căpătâi era 1.200 euro. Un unchi și o mătușă a soției deja cotizau la intrarea la pensie câte 50 euro pe lună doar pentru serviciile funerare. Locul de veci e pe 10 ani, cred că 200 euro pentru o urnă. Piatra am, dar să dea dracii dacă găsesc undeva să taie inscripțiile în metal, fac numai pentru industrie.
1. am simțit groaza că ar putea rămâne copilul fără mine și pentru o simplă operație de colecist
2. am scris ca răspuns la comentariul lui Kilroy
4. gargara asta e exact ce primim de la corporație să ne aducă înapoi la birou să „socializăm”. Nu contează că nu te mai poți concentra la birou, că oamenii au ritmuri și stiluri de lucru diferite, nu, gargară ca să ne oblige la stat pe drumul spre și de la birou cu orele. Orele mele în care atunci aș putea pune la spălat sau dormi mai mult! bleah, la noi au ajuns să ne cheme 2 zile pe săpt, vedem ce ne mai așteaptă
5. toți imbecilii și primitivii și needucații, spălați pe creier 🤦
6. nu e posibil să „greșești” așa, sunt niste mizerabili care se prefac că sunt altfel decât antena 3, dar tot un drac
7. bună analiza
9. nu, sunt doar nesimțiți și nu le-aș găsi circumstanțe atenuante. Ar tb un program național de învățat oamenii să asculte în căști, eventual un program „primele tale căști”, te învățăm și să le folosești
4. Da, au descoperit dusmanul productivitatii: masina de spalat. Nu te mai poti concentra daca apesi pe un buton la masina de spalat (si e o activitate pe care o faci 100% voluntar, daca ai multa treaba nu cred ca mai ai timp de pus masini la spalat).
In schimb, zgomotul constant de la biroul open-space, socializarile pe care le fac cei din jur, intreruperile dese de la cei care te intreaba daca vrei cu ketchup sau cu maioneza, temperatura care trebuie pusa la 30 de grade vara ca mereu e o persoana careia ii e frig asa ca toti ceilalti 50 trebuie sa sufere – astea nu afecteaza productivitatea
Comentariu beton!11
4. Pentru unii o fi gargară, pentru mine, de exemplu, nu e. Mie mi-a lipsit mersul la birou. De altfel, unul dintre motivele mentru care mi-am dat demisia a fost exact ăsta: că eram în pandemie și trebuia să lucrăm doar de casă. Eu am nevoie de oameni în jurul meu cqnd muncesc. Aia e, suntem diferiți, de-aia eu n-aș cataloga ca „gargară” nimic pe subiectul ăsta.
@Siami: 4 este exact ce zici, povesti de adormit copiii, ca spalatu’ de rufe e moartea pasiunii in WFH.
OK, nu te obliga nimeni sa faci asta. Baga-te intr-o camera, cu laptopul in fata botului si nu misca de acolo, pana nu ti-ai facut alea 8 ore regulamentare, daca te streseaza atat de mult munca de acasa.
Munca de acasa este cea mai desteapta faza care s-a intamplat in ultimul deceniu desi haserizdele si sefutii de mana a doua sunt pe spate, ca nu vad la fata septelul, sa le arate obrazu’ ca au stat prea mult la buda.
Imi amintesc acum aproape 30 de ani (se pare ca-s batrana), aveam un coleg la radio, care facea productie si, pentru ca este aprox. geniu de destept, era si programator la nus’ ce firmuta in Timisoara. Imi povestea ca avea 5 minute pauza de mers la pisu’ ca erau deja cu camere video pe ei, nu cumva sa piarda vremea, si sa nu faca munca productiva.
Acum, ca om care a fost destul de prost la inceputurile mele pe Elance (apoi Upwork) sa fac si munca ‘per hour’, nu as vrea sa va mai pierd minute din viata sa va explic cum poti sa freci menta de-al dracului pe timpul ala, numa’ ca e clientul dobitoc si vrea sa te controleze. Sa nu mai zic ca aveam tot acum 25 de ani un job de web designer la o fosta colega de facultate, care dadea ochii peste cap, daca intarziam 5 minute. Intr-o firma nascuta moarta, tinuta numa’ de tata socru, sa aiba fata ocupatie. Dar stateam lipita de biroul ala, de la 8 la 4 fix, ca se rupea firma in doua. Cei mai activi 2 ani din viata mea de forumist 😀
Eu stau acasa din 2009, nu exista o chestie mai faina decat asta. Am libertatea sa calatoresc cat vreau (is curioasa ce corporatie ma lasa 2 luni pe an sa plec de nebuna, au fost ani cu aproape 3 luni in total plecata), sa si spal rufele, daca simt nevoia, sa iau copilul la 2 de la scoala si sa-l duc la sport etc.
La faza cu „avem nevoie de colegi sa socializam”, te pot intalni undeva. Chiar am o fosta clienta cu care povestesc lunar una-alta. Spunea ca se simte singura in casa (55 de ani, ambii copii la casa lor, fara sot), asa ca si-a luat un coworking space si mai sta pe acolo. Absolut OK, ca exista si din astea. Merge 1-2 zile pe saptamana, pur si simplu sa-si scoata nasu’ din casa. Daca i-as propune sa se reangajeze in zona corporatista (ca a petrecut 2 decenii), sa faca naveta si sa stea acolo 8 ore pe zi, probabil ma injura de mama.
Exista, clar, joburi care nu se pot face remote. Exista oameni care au nevoie de socializat in afara familiei, dar de acolo pana la labarelile astea de articole cu „vai ce stresant ca am de spalat” sunt pur si simplu imbecile si cusute cu ata alba.
PS: si eu am rufe de spalat (vreo 3 „load-uri”), dar nu ma stresez, ca nu-s sarita de pe fix 😀
Dar, Mihai, ai ales totuși în continuare un job de acasă, solitar. Nu ai încercat să mai lucrezi într-un birou. Să vezi dacă acum chiar te-ai mai re-adapta cu mulți oameni în jur, cu prea multă socializare, întreruperi. Suntem diferiți, exact asta ziceam. Că acum se așteaptă să ne re-adaptăm toți instant la birou după 6 ani mai mult de acasă.
Ce nu știi tu este că doar pentru că am considerat că nu e cazul să mai vin cu o cheltuială în plus în familie, nu mi-am închiriat un birou într-un spațiu de coworking să mă duc zilnic să muncesc de acolo. Încă mă mai gândesc s-o fac.
Alt exemplu este Mara, care după mai bine de cinci ani de muncit de acasă, se duce zilnic la job pentru că așa vrea ea. Are program hibrid, ar putea să mucească de acasă măcar 3 zile pe săptămână, dar zice că nu e același lucru, ca are nevoie să fie la birou, înconjurată de oamenii cu care lucrează.
6. Era azi dimineață tv-ul pe protveu unde erau ceva discuții despre filmu teambuiding2 și fix despre asta era discuția: Acu ceva ani se putea face o glumă și nu se supăra nimeni, acuma parcă toți le iau în serios.
4. Pe mine mă obosește din ce în ce mai mult să interacționez cu oameni la lucrări. La un moment era funny să vorbesc cu oameni, să le explic aceleași kkt-uri… Probabil am nevoie de o pauză.
5. De cate ori citesc despre cg și adepții lui mă duce gândul la Secretul lui Nemesis.
3. hai băi să fim umpic serioși. Dacă o fi să fie un atac aerian efectuat de dujman cu drone&rachete fix cartieru dă blocuri din Berceni îl i-a la țintă pentru că: Se știeee, Berceniul e jmecherieeee. Sau Centrul Vechi.
Sau mai grav, atacă cartiere din Craiova și târgul de Crăciun.
Părerea mea este că, cineva, habarnam cine, dar sigur este un fost general de carton, sau grup de generali care toată cariera lor s-au ocupat cu achiziții de bocanci de carton pentru soldați are o acuma o firmă care pentru o sumă de milioane de euro poate recondiționa adăposturi antiatomice pentru protejarea popwlației.
Trebuie să fii umpic ticălos să scrii un articol despre ”kituri de supraviețuire” sau subsoluri care trebuie amenajate de cineva pe bani mulți pentru că poate vine cineva și ne bombardează cu bombe&drone.
M-am enervat mult prea mult pe subiectul ăsta idiot.
Mulțumesc pentru selecție!
Habar n-am unde ar fi adăpost în urbea mea.
Blocul nostru nu are subsol.
Așa că fug la garaj unde am și beci🙂
Dacă mai apuc…
O să fii suprins că autoritățile din urbea ta au accesat fonduri pentru îmbunătățirea unor adăposturi care sunt doar pe hârtie. Garajul&beciul sunt mai safe în caz de …