Io, pentru că sunt o putoare patentată, frecventez doar cele două sau trei supermarket-uri care se află în aria mea de dat cu piatra. Adicătelea nu mă deplasez mai mult decât pot arunca un bolovan cu mâna dreaptă.

Aseară, am fost la ăla de lângă casă. Și m-am distrat binișor, deși nu ăsta era scopul pentru care mă dusesem acolo. Cred.

Pusesem produsele pe bandă, când am considerat că e cazul să fac o glumă (știți, așa sunt io, mai glumeț, am impresia că lumea e scena mea de stand-up comedy) și am zis foarte serios:

-Să vedem dacă e seara mea norocoasă.

Tipul de la casă, fără să se uite în direcția mea, spune și el pe un ton grav:

-Nu este.

Țâțâi scurt din buze și continui jocul, dau din cap nemulțumit:

-Așa ghinion, mai rar. Aștept și eu ziua când o să mi se spună “azi nu trebuie să plătiți, facem noi cinste”.

Omul dă din cap plin de tristețe și mă îmbunează:

-Știu, vă înțeleg, dar azi aveți de plătit 150 de lei și trei bani. Îmi dați doar 150, deci tot ați avut ceva noroc.

Moment în care pufnim amândoi în râs.

Îi urez weekend plăcut și dau să plec, dar îl aud zicând:

-Asta a fost o glumă reușită. Care weekend? Sunt aici, pe baricade.

Și mi-a venit o idee chiar în timp ce ieșeam râzând. Ce-ar fi să le spun celor de la Lidl România că în magazinul de la Mihai Bravu au un angajat, Gabriel pe numele lui, care-și face meseria cu plăcere și se simte asta? Un tip care într-o vineri seara, aproape de ora închiderii, a mai avut puterea să glumească și să râdă cu un client, deși ar fi putut să n-o facă. Poate că nu e totul pierdut în țara asta, dacă există oameni pentru care e mai important cum fac decât ce fac. Știți, m-am săturat de fețe acre, iar jobul de casier parcă e predispus la “acreală”.

Lidl, să știți că băiatul ăsta al vostru, Gabriel, este un adevărat endorser și v-a adus unul dintre cele mai importante beneficii: clienți care pleacă râzând din magazin. Nu-i de colea, dacă toți angajații din țara asta și-ar face meseria la fel, România ar fi un fel de paradis al serviciilor. Dar nu este. Stăm groaznic la capitolul ăsta.

Mă gândeam, Lidl România, puteți să-i faceți omului o surpiză din partea clientului care a plecat râzând? Nu știu ce anume, o zi liberă în plus sau ceva ce vă permite vouă sistemul. Dar mi-ar plăcea să simtă cumva că în viața asta lucrurile bune se mai și răsplatesc. Ți-aș mulțumi frumos, Lidl România, și aș simți că am făcut o faptă bună, de rele sunt sătul. Ce ocazie mai bună ai avea să-ți pui în aplicare sloganul “meriți să fii surprins” chiar cu unul dintre proprii tăi angajați?

Uite că le-am zis.

P.S. Punem mână de la mână și dăm share? Că tare m-aș bucura să ajungă textul ăsta la Gabriel. Când m-am întors la casă sa-l întreb cum îl cheamă, s-a speriat și m-a întrebat dacă a făcut ceva rău. Să vadă și el că n-a făcut, dimpotrivă.

mihai_vasilescu_like