De două zile, pe wall-ul meu a început festivalul „să-i plângem de milă lui Andi Moisescu că stă cu nebuna aia„. Și dă-i și luptă, și dă-i și căinează-l pe bietul Andi, „că mult ghinion a mai avut, dom’le„.

De parcă p-ăla îl ține cineva cu forța acolo de douăzeci de ani sau de când s-o fi căsătorit cu doamna Steer.

Cum încerca să dea fuga la notar sau la tribunal să depună actele pentru divorț, cum își lua peste mâini o legătură de leuștean prospăt sau de ciuboțica cucului: „Nu pleci nicăieri că-ți fac vrăji în zeamă de varză tulbure, nenorocitule„.

Băbăieți, voi sunteți sănătoși la cap? Andi e un cetățean care se apropie de vârsta de 50 de ani, știe exact ce face, cum face și de ce face. Vedeți-vă de treabă, că nu-i bagă nimeni pe gât cu forța rădăcină de ienupăr virgin și nici cataplasmă cu mămăligă vârtoasă.

Dacă nu e legat de calorifer 24 de ore din 24, am așa un fel de bănuială că stă acolo pentru că asta-și dorește. Și-o să vă mai spun un secret: ca să poți rezista atâta vreme lânga un om, trebuie să gândești la fel cu el, trebuie să credeți în aceleași lucruri. Altfel nu prea ai cum. Concluziile le trageți singuri.

Geez.

(1 noiembrie 2020)