Gata, sunt acasă.

Luni am condus toată ziua, am făcut aproape 1200 de kilometri de la Pamplona la Genova. Marți, aproape la fel de la Genova la Budapesta. Ieri, miercuri, am mers ață până la București.

N-am avut când să scriu despre asta, dar drumul de la Genova la Budapesta a fost unul pe care n-o să-l uit prea ușor. A plouat tot timpul, uneori torențial, iar afară era atât de întuneric de ziceai că se se lasă noaptea. Dar nu asta a fost problema.

Problema a fost că mi-a stat un pic inima când a trecut autostrada aia prin nu știu ce munți din Slovenia și-odată mă trezesc că-mi dă mașina în bord „avertizare producere polei”.

Ce polei, mă, nu sunteți sănătoși la cap? Săptămâna viitoare e 1 Mai, de unde polei? Oare a luat-o razna softul? Mă uit în bord câte grade sunt afară și mă ia nădușeala: 3 grade.

După care se întunecă și mai tare, temperatura scade la 1 grad și ploaia se transformă în ninsoare. Ăla a fost momentul în care m-am căcat pe mine, prieteni.

Mașina mi-a venit în martie, deci a venit echipată cu anvelope de vară și cu ele a rămas. Ce om sănătos la cap cumpără anvelope de iarnă în martie și le pune pe mașină? Doar nu eram nebun.

Când a început să ningă și mi-am dat seama că am anvelope de vară, mi s-a dus pulsul în 200. Vă zic, deja mă vedeam rămas înzăpezit prin munții Sloveniei, numai bun de dat la știri.  În viața mea n-am condus mai prudent și mai atent decât în jumătatea aia de oră cât a nins.

Faza foarte amuzantă este că la un moment dat a trecut pe lângă mine un Nissan Almera care avea zăpadă de jumătate de metru pe plafon. Mă uitam la el și mă gândeam: „boss, tu de unde vii, unde naiba ai ținut mașina aia, în Frozen?”.

După care a început coborârea, temperatura s-a dus în 4 grade și ninsoarea s-a transformat la loc în ploaie. Când am ajuns la Budapesta, pe 10 grade temperatură, mă simțeam de parcă a venit vara. Până am ajuns la hotel și mi-a trecut.

Dar gata,  acum sunt acasă, am terminat cu distracția pentru moment, mi-a ajuns până peste urechi. Știu c-o să-mi treacă repede, parca văd că imediat încep să mă strângă pereții, dar până una-alta mai stăm și pe fundul nostru.

Acum, prieteni, dacă tot v-am prins pe-aici, o să vă rog să mă ajutați să rezolv o dispută casnică. Ia fiți atenți.

Stăteam de vorbă cu Mara și-am avut uriașa supriză să constat că distinsa crede că dintre alta e cea mai mișto fotografie pe care i-am făcut-o Australului. Nicidecum cea despre care cred eu că e cea mai frumoasă.

Prin urmare, sunt nevoit să apelez la arbitrajul vostru imparțial și echidistant: care fotografie vă place mai mult dintre cele două de mai jos? Precizez că ambele sunt făcute de mine, doar că Marei îi place mai mult cea de sub asta:

Cea mai mișto fotografie făcută vreodată:

Asta îi place mai mult Marei: