5,549 cititori

Exact cum ziceam

Cantitatea de mwie pe care mi-am luat-o, după textul în care explicam de ce n-o să mai pun piciorul la protestele din Piața Victoriei, a fost remarcabilă. Tot felul de cetățeni de ambele sexe m-au făcut albie de porci pe motiv că așa ceva n-ai voie să scrii. Tu nu înțelegi că avem o datorie sfântă să stăm acolo-n Piață ca să vadă șobolanii roșii că nu fac ce vor ei? Nu înțelegi că țara are nevoie de noi? Huo, trădătorule!

O tanti mi-a explicat că există oameni care nu s-au mișcat 500 de zile de-acolo. Și tu vii să scrii așa ceva? Rușine! Serios, nu glumesc, mi-a bătut obrazul c-am pătat, citez: „protestul celor puțini care au ieșit și pentru mine, zi de zi, vreme de 500 de zile”.

Milogul trist, pe numele lui Florin Bădiță, a venit și m-a înjurat, aici pe blog. Păi el a renunțat la viața personală ca să stea să prostesteze în piață, iar eu scriu așa ceva? Din nou, rușine!

Continuarea

3,450 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 124)

Mi-e o lene de nu pot nici să duc țigara la gură. Și-am așa un sicitir, de nu știu cum să fac să treacă timpul mai repede până vine concediul ăla care pare că e din ce în ce mai departe. În fine, sper să apreciați că v-am lăsat de citit, în ciuda procrsatinării crase care mă bântuie.

  1. Nu vei fi niciodată perfectă. Ori perfect.
  2. Cineva să oprească roast-ul lui Bendeac (mda, am făcut și eu greșeala să mă uit la roast. Fata asta zice exact ce-am simțit și eu în momentele când nu mi se făcea rușine de rușinea celor de-acolo);
  3. Jurnalismul de conveniență și advertsing-ul romglez;
  4. Cum ne transformăm în Generația Falsei Perfecțiuni;
  5. Mondialul: o serbare de sfârșit de an;
  6. O româncă a reușit bine de tot în viață;
  7. Bacu’ actual e ineficient;
  8. Noi și indienii din Assam avem ceva în comun;
  9. Poți să sari din avion fără parașută însă doar odată;

 

 

5,957 cititori

Cum faci să reușești în viață

Joi seară trotinetam vesel prin măreața noastră urbe, de la Universitate spre casă. Ajung la Ateneu și-o las oleacă mai ușor pe motiv că exact în parcarea din față era nuș’ce expoziție cu mașini bengoase, mașini la care voia și sufletul meu s-arunce un ochi. Ei și cum treceam io așa lejer gândindu-mă că cel puțin 3-4 bucăți de-acolo vor ajunge în colecția mea personală (după ce-mi intră cașcavalul de la bunul doctor din Nigeria), văd un cetățean chinez care tocmai ieșise de la Gucci și se îndrepta spre aceeași parcare devenită expoziție de muscle cars. Continuarea

5,244 cititori

Credulul optimist

Eu atrag că un magnet numai oameni necăjiți sau, dimpotrivă, calzi, darnici și binevoitori. Serios. Păi uite, la un moment dat am oprit la un peco și a venit la mine un domn bine îmbrăcat, posesor de Audi A6. Mi-a povestit pe scurt despre cum a rămas fără bani de benzină (ce-i drept consumă și destul de mult mașina aia a lui, așa că l-am înțeles). Ce să fac, să las omul într-un așa necaz? Imediat am sărit și i-am dat bani pentru câțiva litri, că se grăbea spre casă unde-l așteptau nevasta grav bolnavă și trei copii suferinzi de diverse afecțiuni complicate. Și ce bine m-am simțit c-am reușit să ajut un seamăn aflat la necaz. Continuarea

11,975 cititori

De ce n-o să mai ies în Piața Victoriei

Pentru că ultima oară când am fost acolo, la protest anunțat cu surle și trâmbițe, la French Revolution și 5ensi (ambele localuri sunt chiar în Piața Victoriei) era plin. No joke. Chiar am făcut un mișto amar pe chestia asta cu Petrică. Erau terasele pline, lumea stătea relaxată la un burger și-un ecler, în timp ce la doi pași se scandau chestii ca „pesede ciuma roșie”. Semn că revolta socială trece prin stomac mai dihai ca iubirea. Sau că protestatul în stradă îți scade glicemia ca dracu’ și trebuie să bagi repede un caramel sărat.

Continuarea

10,375 cititori

Moartea vine prin dosarul cu șină

Pe vremea lui Ceaușescu, iarna circula o glumă sinistră prin care românii făceau mișto de frigul din case: moartea vine prin țeava de la calorifer. Parafrazând, deși am trecut de perioada aia cu vreo treizeci de ani, astăzi moartea vine prin dosarul cu șină.

Să te ferească ăl de sus să suferi de vreo boală mortală și să ajungi la mâna statului român. Condamnarea la moarte vine mai repede și mai sigur decât în fața unui pluton de execuție. Exact cum s-a întâmplat cu băiatul ăsta, Călin Farcaș, care-a murit cu 200.000 de euro în cont, așteptând după niște hârțoage care să-i permită să meargă să se opereze. Din păcate, a așteptat până n-a mai putut să aștepte.

Continuarea

3,963 cititori

Lucruri de făcut în viața asta

Pentru că procesul meu intenisv de culturalizare continuă (și pentru că domnișoara Petrică a avut așa o reacție care a semănat izibitor a lehamite când a auzit că n-am văzut „Faust”), weekendul ăsta am dat o fugă la Sibiu ca să rezolv acest neajuns.

Din capul locului vă spun c-am avut bulan. În sensul c-am reușit să găsim bilete din scurt, respectiv duminica trecută. Nu știu prin ce miracol, pentru că de obicei se vând cu luni de zile înainte, cert e c-am găsit. Și, ca să fie treaba treabă, dacă tot aveam de gând să batem atâta amar de drum până la Sibiu, am luat bilete și la „Povestea prințesei deocheate”. Tot în regia lui Purcărete. Exact ce ziceam, culturalizare intensivă, boss.

Continuarea

5,112 cititori

Două zile am rezistat fără trotinetă

După ce aventura mea cu Troty s-a încheiat pe neașteptate, a doua zi, când m-am văzut din nou urcat în autobuzul 605, am intrat în semi-depresie. Unde era vântul care-mi flutura liber plin plete dimineața, unde erau cele zece minute în care ajungeam la muncă, unde era tinerețea mea pierdută?

O singură zi mi-am plâns amarnic în pumni, în a doua am luat hotărârea: îmi cumpăr trotinetă electrică. Mai trebuia doar să decid ce marcă să aleg dintre cele două pe care le vizam: Segway și E-twow. Dilema a durat fix jumătate oră cât să fac o brumă de research după review-uri. După ce m-am lămurit cum stă treaba, mi-era clar ca nu există decât o singură favorită la titlul de regina șoselelor, pe numele ei Ninebot by Segway KickScooter ES2. Problema era că eu voiam musai modelul ES2 care are specificații mult peste ES1. Well, ce să vezi, evident că nu mai era nicăieri pe stoc. Nici la importator, nici la revânzători. C-așa-s io, norocos.

Continuarea

3,078 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 123)

Merge ploaia asta cu cititul de articole la marele fix. Nu credeți?

  1. De ce nu mai sunt vegan;
  2. De ce mi-am băgat p**a în preafericit;
  3. Când energia depusă pentru a-l schimba pe bărbat este foarte mare, femeia își pierde energia de a face alegeri bune pentru ea;
  4. Cum a avut loc atentatul cu înjurături de la PSD sector 2;
  5. De ce ai obiceiul de a întârzia?
  6. Închis. Din motive tehnice (RM = Republica Moldova);
  7. Cum să pierzi o moțiune de cenzură în 12 pași simpli;
  8. Încă o vedetă se filmează la volan: Raluka;

5,294 cititori

La doctor

Pentru că viața e complexă și prezintă multe aspecte, maică-mea mergea liniștita pe stradă când a călcat aiurea pe bordură, a căzut și și-a rupt mâna stângă. Ghinon, vorba lu’ domn președinte.

Ce face un cetățean din spatiul carpato-danubiano-pontic când își rupe mâna pe stradă? Se duce la nenea doctorul. Ceea ce a executat și distinsa mea mamă.

A ajuns la spital, a făcut formalitățile de la intrare și-au trimis-o la cabinetul medicului ortoped. Cabinet unde a așteptat răbdătoare vreo două ore, după care, ușor impacientată că totuși zace la ușa unui doctor, cu mâna ruptă, și nu se uită nimeni la ea, și-a făcut curaj și-a intrat.

Continuarea

5,123 cititori

Vrei să slăbești înainte de concediu și nu știi cum să faci?

LATER EDIT

Avem rezultatele tragerii la sorți. Cei trei câștigători sunt:

– Tonia

– Cornelia

– Eliana Simona

Pe toate trei le rog să mă contacteze cât se poate de repede pe adresa de email de la “Contact”. 

De când am cunoscut-o pe Cristina, fata care se ocupă cu slăbitul fără să te înfometezi, am recomandat-o fără ezitare tuturor celor care și-au exprimat dorința de a mai da jos din colăceii acumulați cu trudă pe șolduri. De fiecare dată a funcționat ceas. Cu o singură condiție: împricinatul să fi respectat, la virgulă, meniul care i-a fost vârât în fiecare zi sub nas. Treabă verificată și pe propria-mi piele.

Și nu glumesc, una dintre colegele domnișoarei Petrică îmi mulțumește de fiecare dată când ne vedem pe motiv că i-am prezentat-o pe Cristina. Nu de alta, dar era după a doua naștere, luase niște multe kilograme care se atașaseră emoțional de ea și nu mai voiau să se dea duse. Prin urmare, într-o zi și-a luat inima-n dinți si m-a întrebat cum am făcut io de-am slăbit. Și cum varianta cu înfometatul și număratul de calorii nu prea i-a sunat bine, i-am recomandat-o pe Cristina. Trei luni mai târziu, kilogramele alea s-au topit ca prin farmec și gagica arată senzațional.

Continuarea