3,656 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 110)

Înainte să citiți, sau după, aș vrea și eu niște mulțumiri sincere pentru primăvara asta pe care știți prea bine că EU am adus-o. A, și poate primesc și niște scuze pentru heităreala aia cu “lasă-te de prognoze”. Numa’ zic. 

Acum luați de citiți.

  1. 50 de motive pentru care viața fără copii este mai bună;
  2. O listă cu 25 de lucruri pe care ar trebui să le știe toată lumea;
  3. O înmormântare și trei căței frumoși;
  4. Ce s-a întâmplat cu umorul?
  5. Braconierul cu scula mică;
  6. Eu am voie să fac, tu nu!
  7. De ce Diaspora nu e acasă;
  8. Nanotratat despre singurătate;

mihai_vasilescu_duminica

7,056 cititori

Nu sunt o mamă normală

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Cred c-a venit momentul să ies în fața clasei și să mă auto-denunț: nu sunt o mamă normală!!! S-au văzut cele trei semne de exclamare? Sigur? Până-n fund la doamna? Sau le fac mai mari?

Bun. Trecem la pasul doi: dovezile, dom’le.

Când am rămas însărcinată trecusem deja de 30 de ani. Cum a auzit vestea, bunică-mea m-a încurajat:

– Așa a vrut ăl de sus, maică! Să naști și tu când ești matură la cap. Continuarea

4,774 cititori

Cum rezolvi un hater în trei pași simpli

Văd pe ici pe colo, pe interneți, tot felul de explicații mai mult sau mai puțin documentate ale termenului “hater”. Când, de fapt, lucrurile sunt extrem de simple. Haterul este acea persoană, posesoare de adevăr absolut, care într-o bună zi coboară de la înălțimea turnului de fildeș unde sălăsluiește, până la nivelul tău de muritor stupid care nu merită nici să-i pupe urmele tălpilor. Și dacă tot s-a îndurat să te bage în seamă, o să-ți comunice superior și condescendent un singur lucru: “ești prost”.

Continuarea

8,035 cititori

Vrei să faci sex pe Tinder? Fă ca Andrei!

Ce voiam să zic, se spune că n-ai reușit în viață până n-ai construit o casă, n-ai plantat un pom, n-ai făcut un copil și nu ți-a furat un cetățean o poză cu fața ta (de pe Facebook sau de pe blog) pe care să și-o pună la profilul de Tinder.

Mno, având în vedere printscreen-ul pe care-l puteți admira mai jos în întreaga lui splendoare, practic aș mai avea să rezolv doar cu construitul casei. O să mă ocup și de asta, ce naiba să fac? Continuarea

6,092 cititori

Când îți moare un cal în bucătărie și tu nu găsești cadavrul

Miercurea trecută, așa din senin, a început să se simtă un oareșce miros în bucătărie. Nu l-am băgat prea tare în seamă, mai ales că abia făcusem curat prin zonă, doar am crăpat geamul și-am zis că poate s-o duce el de unde a venit. Nu numai că nu s-a dus, dar joi dimineață era tot acolo, părea destul de bine înfipt și nu dădea semne c-ar avea de gând să plece nicăieri.

După o investigație sumară și-un brainstorming pe tema “unde s-ar fi putut ascunde cadavrul calului care pute în halul ăsta”, a urmat un scurt consiliu și s-a luat hotărârea inevitabilă: curățenie generală în bucătărie. Ceea ce am și executat (mă rog, nu io, c-am plecat la muncă, dar mă pricep bine de tot la delegat sarcini). Nu cred c-a ramas loc necurățat. Inclusiv aragazul, masca de la chiuvetă și frigiderul au fost date la o parte și curățat locul de sub ele cu dezinfectant. După care a fost lăsat și geamul larg deschis cale de fro juma’ de zi.

Continuarea

5,136 cititori

Care e treaba cu influencerii

Zilele astea oriunde te întorci, nu auzi decât despre micro, macro, nano, mega, hiper, ultra, giga [plm, insert here ce prefix d-ăsta culeanu mai vreți voi] influenceri. Ce să mai, în orice direcție întorci capu’, dai de minim doi-trei influenceri pe centimetru pătrat.

Practic, orice cetățean care are un cont de facebook sau de instagram și strânge câteva zeci de like-uri la o postare, devine automat măcar un micro-influencer. Iar dacă dă ăl de sus și face niște sute/mii de like-uri, în secunda doi devine un macro-influencer. Adică un fel de unsul domnului pe rețelele de socializare. Pe cine influențează, și în ce fel, are prea puțină importanță.

Continuarea

5,448 cititori

Azi n-am chef nici să clipesc

Am întins-o din București sâmbătă dimineața pe când urbea păstorită de madam Firea încă se mai lupta cu ultimele urme de cod portocaliu și nici că m-am mai întors. Gen, acum când voi citiți asta, fratele vostru ar trebui să doarmă de să rupă patul (sau cel puțin așa ar trebui să stea lucrurile în teorie).

Așa ca nu văd de unde ați putea găsi azi ceva pe-aici, având în vedere că ieri am stat la soare TOATĂ ziua. Bă, dar toată ziua, m-am întrerupt doar ca să bag câte ceva în organism când m-a răzbit foamea. Mă rog, “câte ceva” e un fel de eufemism. Ăștia de pe-aici, localnicii, sunt bolnavi cu mâncarea, nu vă puteți imagina cât am putut să balotez. Prin urmare, combinația soare din belșug, munți de haleală și lene cât cuprinde s-a dovedit fatală pentru bunul mers al acestui blog. N-am avut putere nici măcar să mă uit catre laptop, darămite să mai și scriu ceva.

Mbun, acum, dacă interesează pe cineva locurile pe unde mi-am purtat mirificu-mi trup, avem așa: județ Mureș, localitate Gănești, Boutique Hotel Le Baron, plus cârciuma de rigoare, pe numele ei Butoiul Sasului. Dacă vreodată aveți chef să vă încărcați bateriile, puteți veni aici liniștiți, la mine a funcționat din plin. Și nici prietenii cu care am fost nu dădeau semne că i-ar obliga cineva să se simtă bine. Așa că rugați-vă pentru mine, să am soare și azi, măcar până la prânz, când ar trebui să plecăm spre casă.

Ah, încă ceva, am fost pe banii mei. Fac această neînsemnată, dar necesară, precizare ca sa nu cumva să sară cineva de cur în sus că fac reclamă. Da, fac, reclamă, dar doar pentru că așa vor mușchii mei și pentru că chiar m-am simțit bine la oamenii ăștia.

P.S. Ca să nu v-aud c-ați intrat pe-aici de pomană, rezervați-vă patru minute și uitați-vă la tipa de mai jos. Indiferent că sunteți părinți sau nu, o să râdeți cu lacrimi, pentru că femeia este absolut demențială.

 

mihai_vasilescu_le_baron

3,332 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 109)

Am vrut să zic ceva despre vreme și primăvără și căldura ce stă să vină. Da’ am renunțat la timp.

Hai luați de citiți.

  1. Români românind;
  2. Gânduri de expatriat;
  3. Numele meu este Răzvan și urăsc din tot sufletul marketplace-ul de la eMAG;
  4. Facebook: despre date și privacy în 2018;
  5. Mădălina Furiș, cameristă în Olanda: “Știu că o topesc pe mama cu lipsa mea, dar ceva e în neregulă cu noi”;
  6. Textul obligatoriu cu Andrei Gheorghe;
  7. Ce faci, cetățene, când cetatea e ocupată de tagma jefuitorilor?
  8. Voi știți cine a adus blogul și Instagramul în România, bă?
  9. Statul orizontal;
  10. Zece comentarii care pot scoate din minți un om de social media;

mihai_vasilescu_duminica

8,232 cititori

Vezi, prostule, că-ți sună telefonul

Dacă e sâmbătă, e Elena.

M-am plictisit rău weekend-ul trecut și înainte să mă apuc să cârpesc niște șosete ca să ies din starea aia, am zis că mai bine fac o baie. Așa că m-am aruncat direct în cadă și am dat două ture de control. Când am ieșit eram altcineva.

M-am privit în oglindă și, ca orice femeie încrezătoare, mi-am zis: ptiu, ce urât îți stă părul, fă ceva cu el! Și-am făcut. M-am dus la bucătărie, am luat foarfeca din suportul de cuțite si m-am tuns. Singură. Acum am două coculețe d-alea deasupra urechilor, că atât mi-a mai rămas din păr. Continuarea

7,376 cititori

Mușchii mei creier nu are

Joi dimineață, megaimaj. Coadă. Scrolez și aștept, scrolez. Un cetățean trece imperial pe lângă toți fraierii de la coadă și se proptește în față. Nu mai scrolez. Vorbesc:

– Șefu’, matale nu știi sau nu vrei să stai la coadă?

Cetățeanu’ se întoarce spre mine și mă scanează din cap până-n picioare. Probabil n-a tras o concluzie foarte încurajatoare vizavi de modesta-mi persoană. Îl înțeleg perfect, nici eu nu mă plac prea mult când mă mai văd accidental în vreo oglindă. Mai ales dimineața. Cred că de-aia s-a și încruntat așa.

Continuarea

8,130 cititori

Nu intra încălțat!

N-aş putea să dau un procent exact, dar cred că în mai mult de jumătate dintre casele din România se practică descălțatul musafirilor. De altfel, “descalţa-te, că face nevastă-mea scandal” cred că este una dintre cele mai populare expresii din spaţiul carpato-danubiano-pontic, imediat după “morţii mă-tii, nu vezi că s-a făcut verde?” și vestita “cred că m-a tras curentul”.

Iar eu nu înțeleg motivația oamenilor care fac asta, deși am fost crescut de regina neîncoronată a descălțatului musafirilor. Și-am numit-o aici pe maică-mea care avea un talent deosebit să mă facă să mă simt de kkt când le cerea ălora care mai veneau pe la mine să-și de ciubotele jos. Csf, ncsf.

Continuarea