[drumul spre Punta de Tarifa – Ziua 2]

Da, mă enervează foarte tare fostele țări comuniste, din Europa, unde se vede că s-a putut. Unde se vede cu ochiul liber că la ei au vrut să facă și-au făcut.

Prin urmare, am ajuns la concluzia că mă enervează toate fostele țări comuniste din Europa, mai puțin Bulgaria. Este îngrozitor de frustrant să ajungi la alții, care erau și ei rupți în cur acum 35 de ani, și să constați că la ei s-a putut, că la ei lucrurile arată ca și cum conducătorilor le-a păsat cât de cât de țările lor.

Bănuiesc că majoritatea celor de pe aici au intrat măcar o dată în Ungaria cu mașina. Ați sesizat că imediat cum treci granița, pe la Cenad sau pe la Nădlac, pe marginea șoselei este pistă pentru bicicletă? Zeci de kilometri de pistă, în afară orașului, în câmp.

Să vă spun câți kilometri de pistă de bicicletă avem noi în România?

E doar un exemplu pe care vi l-am dat doar pentru că nu există ceva mai ușor de construit decât pistele de bicicletă. Nu e ca și cum trebuie să faci autostrăzi suspendate sau să construiești centrale nucleare, orice guvernare de căcat ar fi putut să facă niște zeci de kilometri de pistă de biciclete. Ar fi putut, dar nu la noi.

Mă rog, haideți că nu despre Ungaria voiam să vorbesc, mi-am adus aminte de treaba asta cu pistele în timp ce începeam să scriu despre Slovenia.

Oameni buni, prieteni, fraților, dacă n-ați ajuns până acum în Slovenia, eu zic să v-o treceți pe lista de priorități pentru vizitat. Oamenii ăștia au o țară la cheie, pe oriunde am trecut arată impecabil, zici că ieri a fost dată în folosință.

Și dacă tot mergeți în Slovenia, n-aveți voie să ratați Ljubljana care e o bijuterie de oraș. Apropo, Slovenia este singura țară din lume care are cuvântul „love” și în numele țării și în numele orașului capitală. Beat that!

Iar lângă Ljubljana, la vreo 50 de kilometri, parcă să-mi facă și mai tare în ciudă, se află un sătuc-orășel: Bled. Iar imediat lângă este lacul cu același nume. Aici trebuie neapărat să ajungeți, pentru că lacul Bled ăsta arată ca un colț de rai, este unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut eu în această viață,

M-am plimbat ieri peste două ore pe malul lacului și încă vreo oră am stat pe-o bancă fără să fac nimic. Doar mă uitam ca prostu’ cât de curată e apa, cât de frumos și civilizat e totul în jur. Fără să vrei și te ia ciuda, jur.

Da, exact cum vă spuneam mai sus, mă enervează îngrozitor fostele țări comuniste din Europa.

Acum va las cu câteva poze din Bled. Îmi pare rău că nu era senin, că s-ar fi văzut mult mai mișto cu cerul albastru pe fundal. Așa, cu norii ăștia gri pare ars tot. Aia e.

P.S. Prima poză e făcută de la geamul camerei în care stau. Frumos, nu?