[drumul spre Punta de Tarifa – Ziua 6]

Dacă detest cu pasiune ceva la hoteluri, să știți că detest modul în care pătura (sau pilota, sau ce-o fi aia de deasupra, aia cu care ar trebui să te învelești) este adânc și strâns vârâtă între saltea și marginea patului.

Știți ce zic, nu? E și un episod din Seinfeld pe tema asta, cu George care face o mini-criză de nervi după ce roagă camerista să nu-i mai facă patul așa.

Eu l-am înțeles complet pe George, pentru că efectiv n-ai cum s-o tragi afară ca s-o folosești, fără s-o scoți cu tot cu cearceaf. Iar din momentul ăla în pat se face un talmeș-balmeș îngrozitor, de nu mai știi care e pătura și care e cearceaful. Uneori mi se face atât de lehamite, că prefer sa dorm fără pătură, doar că să nu trec iar prin tot coșmarul de a o trage.

Nu la toate hotelurile se întâmplă asta, dar sunt destule și mă enervează tare de tot.

Singurul lucru pe care aș vrea să-l fac în momentele alea ar fi să mă duc la recepție să rog pe cineva să urce la mine în cameră:

– Ia să vedem cu scoateți dumneavoastră pătura asta fără să faceți haos pe pat.

Nici măcar nu știu de ce n-am făcut asta până acum.

P.S. Din motive evidente, n-am prea avut când să citesc articole, deci duminica asta sărim peste „ce mi-a plăcut”. În plus, să știți că s-a tras pe fund și domnul cu colecția de răgete.

sursa foto: freepik.com