1,687 cititori

Scurte #1

Dac-aș fi un general plecat să cucerească lumea, armata mea ar fi formată numai din femei cu sprâncene tatuate, gagici care-și oglindesc botul țuguiat în geamul de la metrou ca să se rujeze și tăntici care nu se mișcă din ușă indiferent dacă vor să coboare sau nu.

Aș fi invincibil, vă spun, astea n-au nici frică, nici rușine, nici mamă, nici tată, nu le-ar opri nimic până n-ar vedea toată planeta îngenuncheată.

Ba nu, mint, mi-aș face și un regiment de tipe din alea care-și țin părul atât de strans prins în coadă, de zici că sunt tot timpul mirate. For fun așa ca să pară că are cine să-mi conteste deciziile.

mihai_vasilescu_armata_femei

3,779 cititori

Spune-mi ce țigări cerșești ca să-ți spun cine ești

Aveţi idee cum se simte un individ, care fumează de la un pachet în sus pe zi, când deschide unul nou pe care abia a decartat de la șaispe lei în sus?

Dacă sunteţi fumători, probabil că ştiţi. Dacă nu, vă spune băiatu’. E așea un sentiment combinat de satisfacţie amestecată cu frustrare. Satisfacţie, pentru că abia astepţi să tragi în piept mizeria aia de fum şi frustrare, pentru că e imposbil să nu-ţi treacă macar fugitiv prin cap: băga-mi-aş, ăștia mai au de gând să scumpescă mult țigările? Cugetare însoțită din când în când și de îndrăzneața hotărâre de a te lăsa, că tu nu mai suporți sa cheltuiești atâția bani pe mizeriile astea. Evident, nu se lasă nimeni (sau prea puțini), dar frustrarea că arunci o avere pe pachetele cu rahaturi fumegătoare, rămâne.

Continuarea

2,116 cititori

Un party mișto face cât jumătate de an de campanii

Vă povesteam zilele trecute cum am plecat ca o floricică spre o terasă și-am ajuns la un party. Partea foarte tare este că s-au sesizat oamenii de la Telekom c-am adăstat așa pe nepusă masă la petrecerea lor și m-am trezit cu un preafrumos email în care mi-au explicat așea detaliat, nemțește, cum și de ce au organizat șmecheria asta care poartă duiosul nume de Electronic Beats. Și cum io sunt un tip foarte altruist, am zis c-ar fi mișto să vă zic și vouă.

Continuarea

4,810 cititori

Tu ai angaja-o pe doamna Dăncilă?

Presupunem c-ai fi (sau poate chiar ești) un antreprenor, patron, angajator (sau ce titulatură ți s-o potrivi) care activează în mediul de afaceri privat. În fiecare zi a vieții tale te lupți cu piața și cu concurența, încercând să spraviețuiești sau să faci profit într-o țară și o economie în care ăștia mai au un pic și iau și pielea de pe provizioanele tale, o țară în care impozitele te cocoșează și unde ți se jefuiește cashflow-ul la drumul mare. Zi-mi și mie dacă tu, angajatorule, patronule, antreprenorule, ai angaja-o pe doamna Dăncilă pe un post în firma/compania ta? Continuarea

4,201 cititori

Un Despacito vesel să cântăm

Probabil ați auzit/văzut că zilele trecute niște vajnici hackeri, care in mod normal ar fi doar niște indivizi ce s-ar ocupa cu caftitul femeilor copiilor și bătrânilor, au șters clipul piesei Despacito de pe youtube. Chestie întâmpinată cu urale de o grămadă de cetățeni ai lumii libere. Pentru că, nu-i așa, de ce să nu te bucuri când munca unor oameni este făcută praf și pulbere. După care, aceiași cetățeni s-au întristat grozav când cei de la youtube au reușit să pună din nou sus piesa, cu tot cu cele 5 miliarde de vizualizări.

Iar dacă-i iei pe fiecare dintre ei în parte și-i întrebi ce i-a făcut să se bucure, o să-ți răspundă unul și același lucru: pentru că Despacito e o piesă de căcat, comercială, că nu e muzică adevărată, dom’le.

Continuarea

2,390 cititori

Când pleci la terasă și ajungi la party

Vineri seară plecasem s-o culeg pe domnișoara Petrică de la locul de muncă, hotărâți să mai adăstăm pe la vreo terasă, că doar ce-ai putea să faci mai bun când afară-s douăjdegrade. Doar că, abia ne urnisem, când am observat agitație mare în Control și ne-am zis să intrăm și noi s-aruncăm un ochi. După care a început să ne placă și până până să-mi dau seama prea bine ce se întâmplă, se făcuse aproape trei dimineața. La terasă n-am mai ajuns. Continuarea

2,799 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 112)

Hai că ușor-ușor se apropie acea perioadă din an când duminică dimineața vom mai fi pe-aici doi-trei rătăciți. Perfect normal, de altfel, având în vedere că și io aș prefera să zac pe-o terasă sau într-un parc, în loc să buchisesc interneții patriei.

Mai las totuși niște articole de pe bloguri, poate-poate s-o găsi cineva:

  1. Justiția românească din propria experiență;
  2. Noaptea de Înviere. Live pe Facebook;
  3. De mâine m-apuc;
  4. Un ţăran din Ialomiţa a găsit pe câmp un Samsung Note 7 neexplodat din 2016;
  5. Jordan Peterson și cele 12 reguli de la școala vieții;
  6. Viitorul intimității;

  7. Prietenia adolescentină;

  8. Să iei antibiotic într-o răceală banală e ca și când te-ai lovi la mână și te-ai bandaja la picior;

  9. Să vedeți recorduri mondiale la aruncatul vinei atunci când va veni un cutremur mare;

mihai_vasilescu_duminica

7,495 cititori

Unde-s bărbații de altădată?

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Pe Viorel l-am cunoscut când eu aveam 10 ani, iar el cred că vreo 20. Se mutase în blocul de vizavi, la etajul doi, împreună cu maică-sa. Pe cât de băiețoasă eram eu, și nehotărâtă ce sex vreau să am când o să fiu mare, pe atât de feminin era el. Ziua, când maică-sa era la serviciu, se îmbrăca în hainele ei și se urca pe pervazul geamului de la bucătărie ca să-l pot admira. Și-l admiram. Cu urlete de bucurie dacă îi stătea bine si cu pietre dacă-i stătea rău. Și de cele mai multe ori îi stătea rău. Mai ales când se împodobea (mai ceva ca bradul lu’ Fuego) cu mărgele, cercei și brățări. Plus că femeia avea și o colecție impresionantă de pălării pe care Viorel și le punea pe capul lui mare.

Continuarea

5,389 cititori

Prima bătaie din iubire nu se uită niciodată

Și nici nu se pedepsește.

Încă sufăr de un ușor delay mental din cauza (datorită?) mini-vacanței la Paris. Motiv pentru care îmi scăpase complet știrea conform căreia în minunata noastră țară, mai precis în mirobolantul ei Parlament, au fost depuse mai multe proiecte pentru o lege care are mărețul obiectiv de a stopa violența domestică. Până aici nimic rău, ba dimpotrivă, aș putea spune.

Mno, primele semne de întrebare apar abia când citești că proiectul depus de stimabilii noștri parlamentari de la udmr permite dezincriminarea agresorului în cazul în care ajunge la împăcare cu victima doar la prima plângere penală, dar nu şi la următoarele. Mai pe românește așa, prima bătaie e la ofertă specială. Nimeni nu pățește nimic. Mă rog, în afară de femeia căreia tocmai i-au fost învinețiți ochii, dar, na, fiind prima dată trecem cu vederea. Cine știe, poate are noroc și, fiind prima oară, dă și ăla mai la ficat așea ca să nu lase urme. Continuarea

2,436 cititori

România trebuie să rămână și neîmblânzită

Băi, oameni buni, sper că deja v-ați lămurit că, dacă mai fac recomandări pe-aici, le fac din tot sufletul meu mare de poet delicat și sensibil. Uite, azi vă mai fac una, la fel de sinceră: mergeți la cinema să vedeți “România neîmblânzită“. L-am văzut eu aseară și-am rămas cu gura căscată. Pur și simplu n-aș fi crezut că se poate face asa ceva și în niciun caz în spațiul carpato-danubiano-pontic. Continuarea

7,985 cititori

Când nu te ajută deloc fața

Să vă povestesc. Cele două pisici, al căror sclav devotat am onoarea să fiu, acceptă să fie hrănite doar cu bobițe. De ani de zile mănâncă același tip de bobițe. Treabă care pe ele pare să nu le deranjeze, dar io am început de la un moment dat să mă întreb dacă n-ar trebui să mai bage măcar din când în când și altceva. Pentru că ce plăcere e aia să mănânci o viață întreagă același lucru? După ce că sunt sterilizate amândouă, deci nu vor mai cunoaște niciodată cum e să te alerge un motan pân-te prinde, nici măcar bucuria mâncării să nu le mai rămână? De neconceput, vă spun. Continuarea