4,666 cititori

Voi ieși în stradă

Vă pregătisem alt text pentru azi. După care am văzut postarea lui Dragoș și m-am gândit că se potrivește muuult mai bine cu evenimentele de azi, așa că v-am lăsat-o și vouă aici.

Eu, unul, voi iesi în stradă alături de românii din diaspora nemulțumiți de actuala guvernare din trei motive principale:

1) Am contribuit la zi – direct si indirect – cu peste o jumătate de milion de euro la bugetul de stat în perioada mandatului actualului Guvern (taxe si impozite personale si via companie, tva etc). Prin urmare, în calitate de contribuabil cu mult peste medie la buget deci de “acționar” în Statul Român SRL, consider că o prea mare parte din banii mei au fost risipiți nejustificat si irațional de actualul “management”. Continuarea

3,785 cititori

Ce înseamnă să fii blogger

Hai să vă povestesc oleacă despre cu ce se mănâncă trebușoara asta. Ho, nu dați bir cu fugiții, că nu vreau să las sfaturi despre blogging, ci să vă zic două trei chestii care cred că vă interesează.

În primul rând cred că este vorba despre asumare. Trebuie să-ți asumi că nu exiști doar aici, în mediul virtual, în spatele unei tastaturi. Trebuie să-ți asumi că, dacă e nevoie, lucrurile pe care le scrii le poți rosti și prin viu grai, cu persoanele sau situațiile respective de fața. Trebuie să fii convins că-i poți spune omului și în față ceea ce ai de gând să scrii despre el. Continuarea

4,812 cititori

Bun, și după?

Înțeleg că vinerea asta, pe 10 august, se preconizează că vor ieși în Piața Victoriei sute de mii de oameni pentru că se întâmplă șmecheria cu protestul diasporei.

Bun, perfect, sună sublim și m-aș bucura să fie măcar jumătate de milion ca să știm o treabă. Dar am și eu o nelămurire.

Să zicem că se strâng chiar mai mulți, să zicem că se strâng un milion de protestatari în Piață. Minunat, cred că e recomandat să vezi măcar o dată-n viață cum arată atâția cetățeni la un loc. În plus, am așa o bănuială că se aude mișto de tot #muiePSD dintr-un milion de piepturi. Așadar, până aici, totul sună foarte bine.

Continuarea

4,076 cititori

Ce fac oamenii când au impresia că nu-i vede nimeni

Pentru astăzi v-am pregătit un text cu o mare încărcătură emoțională. Dacă vă știți mai slabi de înger, recomandarea mea ar fi să nu-l citiți ca să nu rămâneți cu sechele. Așadar, să purcedem, ce fac cetățenii din jurul nostru atunci când sunt convinși că nu-i vede nimeni.

– Fumează, ascunși în diverse locuri

Eu cu ochișorii personali am văzut un cetățean care a ras scurt o țigară, dosit fiind după un automat de băuturi răcoritoare, pe Luton. Iar Luton ăsta e un aeroport de pe lângă Londra. Mai mic, mai pentru cetățenii care zboară cu low-cost, dar tot aeroport se numește. Asta ca să nu mai pomenesc de inspiratul care a fumat în buda avionului, pe ruta Lisabona – București, anul trecut când mă întorceam din concediu (păcat c-am fost nevoit să-mi șterg toate postările, la asta comentase inclusiv una dintre stewardesele de pe zborul ăla). Continuarea

4,174 cititori

Aglomerație mare, moncher

Mdeci să vă povestesc.

Sâmbătă am făcut o haiducească la volan. A trebuit s-o aduc pe mama în București pentru un examen rmn. Niște dureri de spate a căror sursă nu reușește s-o depisteze nimeni în toată Vâlcea aia. A propos, mi se pare foarte cool că în toate clinicile private un rmn costă de la 1000 de lei în sus (mama a avut de examinat două zone, prin urmare a plătit „modesta” sumă de 1800 de lei), dar interpretarea vine abia după zece zile. Lucrătoare. Femeia aia moare de dureri de spate, dar abia după două săptămâni poate să afle și de la ce i se trag, deși stă cu rezultatele de la rmn în mână. Și asta la privat. Șmecheră treabă.

Continuarea

3,174 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 126)

Știu, știu, nici mie nu-mi arde de citit. Da’ am zis că cineva tot s-o găsi.

  1. 18 adevăruri personal verificate despre diaree;
  2. Scrisoare deschisă domnului Primar;
  3. Nu te simți bine în concediu cu copilul pentru că ai un copil prost crescut;
  4. Românul care l-a băgat în mă-sa pe Einstein;
  5. O zi din viața lui Matei, copil de parazit social;
  6. Un miraj pe post de președinte;
  7. Cele zece principii pentru manipularea maselor;

 

4,007 cititori

Nu vezi, dom’le, că n-avem?

Gara de Nord. România. Mă urc în trenul care trebuie să plece la doișpe și-un sfert. Adică exact cât arată ceasul meu. Dar, să vezi dracie, nu pleacă. Și nici nu dă semne c-ar avea de gând. După vreun sfert de ora, lejer impacientat, opresc un cetățean controlor și-l întreb politicos cât mai avem până o luăm din loc.

Cetățeanul controlor s-a uitat lung la mine și-a ridicat din umeri:

– De unde să știu, dom’le, nu vedeți că n-avem locomotivă?

Am coborât pe peron să fumez. Omu’ avea dreptate, chiar n-aveam locomotivă.

Te-n dinți, veață!

3,969 cititori

România mai multor jumătăți

Dacă nu trăiești într-o peșteră, cu siguranță ai constatat că țara asta este împărțită în jumătăți, multe jumătăți.

Jumătatea care susține psd-ul versus jumătatea cealaltă. Jumătatea care a ieșit la vot versus jumătatea care n-a ieșit. Jumătatea care susține #fărăpenali versus jumătatea care zice că e o prostie. Jumătatea care crede că #muiepsd e o tâmpenie versus jumătatea care-l aplaudă pe cetățeanul cu numere de Suedia. Oriunde te-ai uita, orice subiect s-ar aborda, o să constați că oamenii se împart automat în jumătate. Continuarea

4,589 cititori

Cum fuse la Barcelona

Hai că m-am hotărât totuși să scriu câte ceva despre Barcelona ca să rămână aici. Că dacă dai search pe google găsești numai articole plătite sau chestii care nu intersează pe nimeni.

În general eu sunt un individ care nu e dispus să-și strice vacanțele cu căcaturi. În sensul că dacă am ales să merg la două stele și pe buget de austeritate, o să mă bucur la fel de tare de experiență ca și cum aș merge la cinci stele și cu bani gârlă la mine. Asta neînsemnând că nu sunt în stare să observ și minusurile și plusurile, doar că nu sunt dispus să le las să mă afecteze, dacă nu sunt chestii extrem de grave. De-aia o să las aici doar ce-am remarcat, absolut obiectiv, și pe pozitiv și pe negativ. Continuarea

5,765 cititori

Avem o problemă

Așaaa, să ne întoarcem la oile noastre, zic. Am băgat de seamă că v-a placut singuri p-aici, ați dat frâu liber imaginației de mă miram și io de unde le scoateți. Bun așa, e bine de știut pentru viitor.

Despre Barcelona n-am ce să vă povestesc. Cine-a fost și-a văzut-o știe că vorbim despre unul dintre cele mai mișto orașe din Europa. Cine nu, să facă bine să meargă, căci nici nu știe ce pierde. Bref, e unul dintre puținele orașe care-mi dă senzatia aia că mi-ar plăcea să trăiesc acolo. Și asta spune tot.

Am stat la un hotel surprinzător de ok. Și zic asta nu pentru că în Barcelona n-ar fi hoteluri mișto, ci pentru că, la banii pe care i-am dat eu pe cazare, de obicei îți alegi: ori zonă bună, dar hotelul arată meh, ori periferie, dar ai hotel țâță de mâță. Iete că de data asta am avut bulan și hotelul arăta impecabil deși era în plin centru. Mai pățăști și d-astea bune. Continuarea