5,650 cititori

Un telefon era cât pe ce să schimbe soarta lui Richard al II-lea

Vinerea trecută am mers la teatru. Io aș fi avut chef să bat cârciumile, dar domnișoara Petrică e pusă pe un proces de culturalizare intensivă în ceea ce mă privește, așa c-am îngăimat un “jawohl” timid și m-am conformat. Csf, ncsf.

Intrăm la Teatrul Mic, începe spectacolul, treaba mergea bine și nimic nu părea să tulbure culturalizarea mea accelerată. Well, părea. Dintr-o dată duamnei din fața mea începe să-i sune telefonul. Și când zic “din fața mea” nu mă refer la scenă, ci exact la scaunul pe care-mi răzemam genunchii.

Cum să vă explic, am mai auzit telefoane sunând în această viață și în sălile de teatru și în cele de cinema (de fapt, pot să număr pe degetele de la o singură mână de câte ori N-AM auzit), dar să spui că telefonul cetățencei din fața mea “suna” e un fel de dulce eufemism. Fraților, scotea așa un fel de sunet ca și cum ai fi luat o sirenă de ambulanță, una de poliție și le-ai fi montat pe o mașină de pompieri. Era un urlet prelung în trei timpi. Absolut fascinant. Continuarea

16,375 cititori

O poveste altfel despre Simona Halep

Sâmbătă seara, chiar după finala la care am plâns oleacă (dar n-o să recunosc asta nici sub amenințarea cu arma), am cunoscut un cuplu, o prietenă de-ale domnișoarei Petrică și soțul ei. Că ea s-a dovedit a fi cititoare a acestui blog, e cu totul altă mâncare de pește, altceva voiam să vă povestesc.

El a lucrat trei ani în Franța ca inginer la ceva multinațională huge. S-a angajat la oamenii ăia în 2013 și totul era aproape de perfecțiune. Salariul baban, Parisul numa’ bun de descoperit, omlette du fromage, furculision, croissante, ați înțeles voi, tot tacâmul.

Doar că încet-încet și-a dat seama că are o problemuță care tinde să se transforme într-o problemă destul de apăsătoare. În sensul că la muncă, unde 99,99% dintre colegii lui erau francezi, nu-l băga nimeni niciodată în seamă. Pur și simplu nu exista. Pe undeva, de înțeles, pentru localnici, românii cu care se intersectau în viața de zi cu zi erau doar de trei feluri: cei care furau, cei care cerșeau și cei care lucrau în casele francezilor.

Continuarea

4,346 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 120)

Și? Deja ați început concediile? Mai e cineva p-aici? Hai, luați de citiți.

  1. Patru romance faimoase in lume (dar prea putin cunoscute in Romania);
  2. O copilărie de neuitat;
  3. Tot mai departe și mai neînsemnați;
  4. Ești român abia când ți-ai îngrădit metrul pătrat de verdeață din fața blocului;
  5. Ca un veac, o clipă și-n eternitate;
  6. Neînfrânții;
  7. Toți cântăreții din România depășiți de vremuri care insistă să cânte și în 2018;
  8. Bătălia modernă trebuie să fie pentru cei indeciși sau care nu ies la vot;

 

4,597 cititori

Am primit semn de la Maica Domnului

Eram pe strada Paris. Soarele-mi bătea vesel în ochelari, păsărelele cântau, mașinile în trafic zăceau, pe mine la bască mă durea.

O văd pe cucoană pe trotuar cum calcă pe ceva și cade. Zgomotul genunchilor pocniți de caldarâm se aude mai ceva decât se auzeau pe vremuri trosnind tibiile adversarilor lui Lăcătuș.

Opresc, mă dau jos de pe trotinetă și mă duc spre ea. Genunchii făcuți franjuri, sângele curgea firicele-firicele pe picioare în jos. Cu o mână încerca să se șteargă, cu cealaltă aduna la un loc zdrențele care mai rămăseseră din dresuri. Rapid de tot socotesc că pe trotinetă n-am cum s-o urc, așa că abordez situația din alt unghi:

– Vreți să vă chem o salvare sau un taxi? Poate ar trebui să ajungeți la spital…
Continuarea

5,987 cititori

Gata, e prea mult!

Acesta nu este un articol, ci un avertisment.

E mișto aici pe blog câtă vreme facem noi în așa fel încât să fie mișto. Și în ultima vreme n-a mai fost mișto, s-a ajuns la jigniri, la amenințări și la tot felul de cuvinte care nici măcar nu trec de moderare pentru că atunci când am făcut setările pentru expresii licențioase, le-am făcut pentru hateri, nu mă gândeam că le vor folosi cei care s-au strâns în comunitatea acestui blog.

Bun, acestea fiind zise, vă informez că de azi înainte nu mai permit jignirile. De niciun fel. Ai ceva personal cu cineva de pe aici, contactează-l în privat și fă-l albie de porci, provoacă-l la duel, trimite-i o pereche de șosete murdare prin curier sau amenință-l că faci ce-a făcut tac-tu, nu mă interesează, nu e problema mea. Dar atâta vreme cât suntem toți aici, pe blog, cu siguranță E ȘI PROBLEMA MEA. Iar eu vreau să rămânem aici doar cei care suntem în stare sa purtăm dialoguri (mai ales pe cele în contradictoriu) fără să jignim.

Continuarea

4,425 cititori

300 de euro cadou primiți?

LATER EDIT

Am executat tragerea la sorți. Îi rog pe câștigători să mă contacteze AZI pe adresa de email de la “Contact” ca să urgentăm procedura pentru invitații. Câștigătorii sunt: 

  1. Camilla
  2. Cristiana Andrei
  3. Vera

Hai, repejor cu email-urile că vine iCEEfest-ul peste noi. 

…………….

Hai că astăzi mă simt mai generos decât un șeic arab plecat printre dune la cumpărat de fecioare blonde. Turma de cămile îmi mai lipsește, dar nu e timpul pierdut.

Ce voiam să vă zic, a venit din nou acea perioadă a anului în care se apropie cel mai mare eveniment de digital & tech, pe numele lui iCEEfest. Iar eu am dat iar din coate și-am obținut, special pentru cititorii acestui blog, nici mai mult nici mai puţin de TREI invitații full-acces. Asta însemnând că fiecare dintre cele trei îi permite posesorului ei să participe la toate prezentările sau activitățile desfășurate pe parcursul celor două zile de festival (inclusiv la party și concerte). Not bad, ha? Continuarea

6,417 cititori

Și tu ai colegul ăla care rupe buda-n două în fiecare dimineață?

Există pe această planetă genul de cetățean care se cacă în fiecare dimineață la birou. Să nu mă înțelegeți greșit, nu mă refer la un accident, la o situație conjuncturală când trebuie să ajungi musai la budă pentru că ieri ai băgat în tine juma de kil de prune, ai băut două iaurturi expirate și seara ai mai ras și patru beri.

Nu, prieteni, mă refer strict la situația în care ziua ta de muncă începe invariabil prin a te căca la birou. Prima ta grijă, după ce ajungi și pornești calculatorul, este să te retragi în locul unde merge și regele pe jos. Eventual și cu un ziar în mână.

Pentru numele tatălui tâmplarului, de ce ai face asta dacă ai o viață împlinită sau ești un tip cât de cât organizat? Serios, uitați-vă în jur, identificați-i pe cei care se cacă la birou și-o să constatați că sunt, în marea lor majoritate, una dintre cele trei tipologii enumerate mai jos: Continuarea

8,431 cititori

Cu câți te-ai culcat înainte de mine?

Deși niciunul dintre ei nu va recunoaște vreodată, pe foarte mulți bărbați îi interesează al dracului de tare câți parteneri sexuali a avut înainte femeia cu care sunt într-o relație (mă rog, pe un procent reprezentativ dintre ei îi intersează și dacă ăilalți o aveau mai mare, dar acesta este un subiect numai bun pentru dezbătut separat). Stați, nu săriți de fund în sus pe motiv că vorbesc prostii și că niciun bărbat de pe lumea asta n-ar vrea să știe așa ceva. Pentru că dacă n-ar fi fost așa, nu s-ar fi născut nici celebra replică: “ești al doilea, iubitule, și primul nici măcar n-a contat, l-am lasat doar să bage puțin capul”. De-aia zic să dezbatem oleacă chestiunea, deși știu prea bine că vajnicii cetitori ai acestui blog n-ar pune nici picați cu ceară această întrebare.

Continuarea

6,629 cititori

Suzana și Vasile

Cică vara răcesc doar oamenii deștepți. În acest caz probabil că sunt un geniu neînțeles, altfel nu-mi explic de ce fix din a treia zi de vară mă doare tot corpul, în gât am un fel de gheară înroșită în foc care mi se plimbă de jos în sus și de sus în jos de fiecare dată când încerc să înghit. Despre zonele umerilor și omoplaților nici nu mai amintesc, pentru că nu-mi dau seama care dintre ele mă doare mai tare. Toate astea în timp ce mucii îmi curg la liber pe piept, fără să-i poată opri nici barajul de la Porțile de fier, iar în cap, fix în mijlocul frunții, cineva a uitat pornit un ciocan pneumatic care lovește puternic la intervale regulate de cinci secunde. Practic, mă aștept sa mor dintr-un moment în altul. Cum ziceam, probabil că sunt extrem de deștept sau ceva.  Continuarea

3,861 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 119)

Luați de citiți ce v-am mai produs pentru azi. Iar sunt puține, a venit vara, s-au lenevit bloggerii.

  1. Suntem generația care nu mai vrea relații!
  2. Câteva idei legate de criticile aduse guvernelor PSD;
  3. Pe cine pui în copie într-un e-mail;
  4. Motivul pentru care mi-e frică atunci când conduc pe drumurile românești;
  5. Propunerea;
  6. Elevă din Sighetu Marmației, sărutată de profesorul de engleză în fața clasei;
  7. Aoleu, sunteți chiar Marele Nostru…

16,291 cititori

Coregraful principal de la “Vocea României” a câștigat “Românii au talent”

Ca să fiu bine înțeles, încă de la început, mi se fâlfâie de orientarea sexuală a lui Emil Rengle, cetățeanul care a câștigat aseară “Românii au talent”, după cum, în general, mă doare la bască de orientarea sexuală a oricui de pe această planetă. Prin urmare, mă interesează la fel de puțin că e gay, bisexual, adept al lui zeului Onan sau proprietar de harem, deci nu pot decât să nutresc dezgust pentru indivizii de genul ăsta. Bun, sper c-am lămurit acest aspect.

În schimb, am o ușoara problemă cu faptul că același cetățean, Emil Rengle, este sau a fost coregraful principal al show-lui “Vocea României”. Show care, la ultima verificare, aparținea aceluiași trust tv, pe numele lui pro tv.

Continuarea