6,566 cititori

Te uiți și se strânge carnea pe tine

Am fos un pic defazat zilele astea. În sensul că dacă tot am dat o fugă la Sibiu, am încercat să stau pe net, și implicit pe telefon, cât de puțin s-a putut ca să ma pot bucura de festivalul ăla. Așa că abia aseară, când am ajuns din nou pe plaiurile lui Bucur, m-am apucat să mă pun și eu la curent cu ce mai e nou pe interneți. Și-am dat peste videoul de mai jos pe care care cred că deja l-ați văzut deja cu toții.

Continuarea

35,329 cititori

Șlapii cu blană sunt noii teniși cu toc

Sâmbătă pe la prânz mă plimbam liniștit prin Sibiu când de nicăieri au apărut animăluțele de mai jos. Le purta în picioare o domnișoară, dar „purta” era doar o chestie relativă. Sunt convins că blănoșii aveau propria lor viață și doar printr-o fericită întâmplare se deplasau în aceeași direcție cu domnișoara. Sau erau foarte bine dresați.

Oricum, pentru că păreau blânzi, am vrut să-i mângâi și să mă joc oleacă cu ei, să le fac „ghigi-ghigi-ghigi”, dar s-a uitat stăpâna cam urât la mine și-am renunțat. Pâna la urmă e de înțeles, nici mie nu-mi plăcea să-mi mângâie câinele toți necunoscuții.

Continuarea

2,264 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 70)

Fratele vostru se delectează azi cu ceva teatru de calitate la Sibiu. Da’ nu vă lasă el fără articolele de la cafea. Luați de citiți:

  1. Unde mâncăm în 2 Mai;
  2. Ce a făcut romgleza din noi…;
  3. Războiul unor vegani români cu un restaurant;
  4. Invidia – marele cancer al sufletului;
  5. Iubește-te eficient la “servici”;
  6. Cleștele de pâine, un semn de civilizație;
  7. Cade și casa lui Marin Preda;
  8. Românul care a lovit un terorist la Londra, riscă să fie arestat pentru rasism!
  9. UEFA Champions League, faza pe gazon. real madrid – juventus 4-1: profil real;
  10. Pune-ți naibii telefonul pe silent (faceți abstracție de greșeala grosolană din titlu);

mihai_vasilesci_hipster_citind

21,848 cititori

Lăsați-mă-n durerea mea!

Text scris de Elena (a se citi cu grijă că e pericol mare). 

Am muncit de m-a luat dracu’ de când mă știu. Când am avut în sfârșit primul meu job cu weekend-uri libere, mi-am am zis exact ca badea Ion când a văzut girafa: așa ceva nu există!

Am avut o perioadă în care am  fost croitoreasă. Într-o hală de metal cu o mie de mașini de cusut și trei sute de prese de călcat. Era atât de cald încât stateam în sutien iar pe scaun aveam prosop. Curgeau apele pe mine. Aveam pielea pungă făcută pe tot corpul de la umezeala aia. Nu-mi mai simțeam fundul. Mă ustura ca naiba. Nu exagerez când vă spun că în hala aia erau 50-60 de grade indiferent de anotimp. Partea mișto era că începeam munca la 5:30 dimineața. Partea și mai mișto era că mă trezeam la 3:45. Continuarea

6,819 cititori

Ca să știț’ de ce nu se mai măresc salariile

E aproape prânzul ăl mare. Lia Olguța zace în biroul de la minister cu o compresă pă frunte și horcăie zgomotos încearcând să expectoreze stratul deranjant de flegmon acumulat în gât. Reușește cu greu abia din a treia încercare. Apoi își astupă una dintre nări cu degetul arătător și suflă zgomotos pe cealalată sperând să scape de secrețiile nazale care-i îngreunează respirația ca dracu’. Cu chiu cu vai izbutește și se uită curioasă la mucii prelinși în batistă. N-arată bine. De câteva zile o nenorocită de răceală nu-i dă pace de nicio culoare. Curat ghinon pe începutul ăsta de vară. Deodată se aude un ciocănit timid în ușa din lemn masiv de nuc. Continuarea

3,265 cititori

Fața lumii n-ar mai fi la fel fără “ei”

Cei mai mulți sunt tot timpul în preajma noastră și unii dintre ei chiar par niște oameni normali ca toți ceilalți. Până într-o zi când unul va ridica privirea din calculator și te va întreaba exact când ai intrat în încăpere, folosind un ton neutru și degajat: ai venit?

Tot el va rămâne absolut supefiat dacă-i răspunzi că ești mândru de spiritul lui de observație, de inteligența-i sclipitoare și că nu-ți explici cum naiba și-a dat seama așa dintr-o privire că într-adevăr ai venit.

Continuarea

3,272 cititori

Fumatul dăunează plămânilor! No shit, Sherlock!

Bănuiesc că deja știți cu toții pachetele astea noi de țigări care au pe ele tot felu de poze a căror menire ar trebui să fie să te determine să te lași de fumat. Le-ați văzut, nu?

Mie, personal, mi se pare a mai tare mișcare de combatere a fumatului ever. Cineva ar trebui să-i ridice o statuie geniului care fost în stare de o așa idee revoluționară, fără să aibă nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă dependența la un fumător. E un vizionar ce să mai, genul de om care înțelege într-un timp extrem de scurt (de ordinul minutelor) de ce casele au nevoie de acoperișuri sau că păsările moarte nu mai zboară. Sau, mă rog, că zboară mai puțin. Repet, un vizionar, o minte strălucitoare a acestor vremuri, ce să mai. Continuarea

8,390 cititori

Simțiți cum se schimbă vremurile?

Azi o să fiu scurt, foarte scurt.

Treaba stă așa, în rarele ocazii în care mă agăț de câte una-două beri pe la vreo terasă, Ciuc se află întotdeauna pe lista mea. Pur și simplu e una dintre puținele beri care-mi place. Iar mai nou, pe mine au reușit să mă atingă și cu campania lor, asta cu #LumeaNoua. La modul că mă simt în mod direct vizat de ea, de campanie. De ce? Pai eu chiar trăiesc într-o lume nouă care nu exista pentru mine acum patru ani.

Continuarea

2,936 cititori

Avem un internet plin de vandami, brusli, cichiceni și specialiști în atentate teroriste

Nu-s pe aici că am nește treabă zilele astea. Da’ mă mănâncă degetele să spun câte ceva.

Scrolam pe Facebook după atentatul de la Londra și-am tot văzut shareuit videoul postat de băiatul ăla, român care muncește în Londra. M-am îngrozit. După care m-am speriat și mai rău. Băbăiatule, vă spun cât de poate de sincer că nu mai suntem sănătoși la cap. Am dat peste internauți viteji, rupți din filmele cu karate, care până și pe omul ăsta l-au luat la mișto din ăla prost și l-au terfelit în fel și chip.

Înțelegeți? Niște băieți care o freacă pă net aici la românica, între două râgâituri de la mici și-o labă, l-au luat la mișto pe săracul omul ăla care avea groaza morții întipărită pe față, pe motiv că, în loc să fugă mâncând pământul, a aruncat cu naveta de pâine în jegoșii ăia după care a pus mâna pe bâtă și-a început să-i caute.

Well, vitejii dă net bineînțeles că știau mai bine cum trebuia procedat și în general ar fi făcut ei mult mai  bine o grămadă de chestii pe care le-au văzut în documentarele dă pă iutiub.

Sunt fascinat, vă spun, de cât de departe au ajuns prostia și răutatea dublată de prostie. Și ca întotdeauna cei mai curajoși și cei mai viteji sunt exact bășinoșii care n-au curaj să deschidă când le sună cineva la ușă, de teamă să nu fie administratorul venit după întreținere.

Habar nu am cum aș reacționa într-o situație de genul ăsta. Îmi place să cred, dar nu sunt sigur, că măcar aș reuși să nu fac pe mine de frică. Dar vă zic extrem de sincer că n-aș avea în vecii vecilor tupeul să mă duc după ăia înarmat cu o bâtă. Spre disprețul internauților vandammi, desigur, care i-ar fi bătut p-ăia lejereanu cu un singur deget. Ăla cu care apasă tasta “enter”.

Sictir!

Aici aveți videoul, dacă nu l-ați văzut deja:

mihai_vasilescu_razboinic_internet

2,744 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 69)

Și? A fost bine în vacanță? Mai vreți, ă? Unu’, bă, n-ați zice că vă place la muncă.

Hai, luaț’ de cițiți de pe bloguri că uitați naibii și literele până marți. 🙂

  1. Fii-ta se mamelește pe Facebook;
  2. Doamne, cât am râs;
  3. Firea, tu ești pentru noi Elena Ceaușescu 2!
  4. Before and after;
  5. Replici de agățat în urban;
  6. 14 minute pe zi;
  7. Nicuşor Dan e cam laş;
  8. Filmul care pune capăt tuturor filmelor;
  9. Well… biznis ca la România;

mihai_vasilesci_hipster_citind

4,591 cititori

Când doi egal cu unu

Text scris de Elena.

Pentru noi, femeile, viața asta este foarte simplă. Știm exact pentru ce suntem născute, dar mai ales știm ce ne dorim. Lucrul ăsta devine foarte clar imediat ce deschidem ochii în lumea asta și vă descoperim pe voi bărbații. Vrem o relație serioasă care să ducă musai la căsătorie, copii și bătrâneți petrecute alături de voi.

Dacă până pe la 14-15 ani suntem un fel de amestec între cele două sexe, ne mai jucăm cu câte o mașinuță, mai batem mingea în fața blocului, ne mai cățărăm în copaci și mai punem mâna și pe câte o praștie, când am atins vârsta de “domnișorie” ne revenim brusc. Din momentul ăla ieșim la vânat. Și vai de nefericitul care ne cade în bătaia puștii.

Continuarea