4,827 cititori

E bine? E bine!

Intru pe culoarul care duce către turnicheți și trec pe lângă un bărbat care cântă la chitară. Nu numai eu, toți trec pe lângă el grăbiți, preocupați, fără să-l observe. Dar el e acolo. E acolo și cântă în continuare făcându-i pe cei de la Phoenix să renască pe gresia tocită și rece.

Mai merg câțiva metri și mă opresc. Îl ascult de la distanță. Are o voce plăcută. Și-atunci mă lovește gândul că omul ăsta mai mult ca sigur nu stă acolo pentru că are vreun hobby ciudat care-l face să strângă o chitară în brațe, undeva într-o o stație de metrou oarecare din Bucureștiul ăsta ciudat, mult prea grăbit și impasibil.

Continuarea

5,090 cititori

Sinuciderea, act de curaj sau lașitate?

Iată un subiect care n-a fost dezbătut niciodată pe acest blog. Și cum eu țin foarte mult la părerile voastre, ce-ar fi să ne ocupăm de asta chiar azi? Nu de alta, dar dacă arunci o privire pe fereastră îți cam vine să-ți tai oleacă venele.

So, exista oameni pe care viața îi pune în fața întrebării dacă mai merită sau nu să trăiască. Unii aleg să nu, cei mai mulți aleg să da (cel puțin așa-mi place să cred). Totuși „unii” ăia există și aleg să plece din această lume.

Continuarea

4,654 cititori

Colonul, acest călcâi al lui Ahile modern

Cred ca cineva a pus un fel de pariu tâmpit a cărui miză este care dintre cele două militante ale sănatății pe bază de internet debitează idioțenii mai mari. Și mă refer aici la duamnele Ligia Pop și Olivia Steer.

Aveți mai jos un extras din dizertația duamnei Pop pe tema: “Clisma și contribuția ei la dezvoltarea umanității”, capitolul “Constipația, rezultatul unui complot mondial”. Continuarea

4,784 cititori

Cu moartea pre touchscreen călcând

Sună telefonul. Număr necunoscut. Deși mi-am promis de-atâtea ori să nu mai răspund la numere pe care nu le știu, fac imprudența să nu-mi respect promisiunea nici de data asta.

– Da, zic.

– Bună ziua! Sunt Gigel Gigescu de la Vodafone, v-am sunat în legătură cu numărul pentru care ați făcut cerere de trecere de la abonament la cartelă. Vrem să vă facem o ofertă mai bună, poate vă răzgândiți.

Continuarea

3,106 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Irlanda

Azi nu prea sunt pe-aici, dar v-am lăsat textul trimis pe email de colega Ioana ca să continuăm seria de articole despre cum se poate pleca spre o viață mai bună la străinii ăia haini și cu suflete negre. 

Dacă te-ai hotărât să pleci în Irlanda, și nu ai unde să locuiești, e destul de simplu să-ți găsești o chirie modestă, atât din punct de vedere al aspectului locuinței, cât și al părțîi financiare. Chiriile sunt ok, asta dacă nu vrei să stai în Dublin. Dacă totuși vrei în capitală, există șanse să găsești ceva  pentru care să nu fie nevoie să mori de foame, dar trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare pentru că nu merge cu “am văzut o casă pe net, mă duc să o văd și gata”. Proprietarii sunt foarte pretențioși și greu de găsit/sunat. Mulți nici măcar nu acceptă să-i suni, vor să fie contactați doar prin e-mail, iar tu vei aștepta să fii programat pentru vizionarea casei/apartamentului odată cu alți zeci de oameni. Continuarea

3,782 cititori

Ce mi-a plăcut (săptămâna 102)

E gata cafeaua? Atunci luați de-aici și articolele de pe bloguri. 

  1. Zece lucruri pe care le-am învățat după ce mi-am luat permisul de șofer în România la 40 de ani;
  2. Filozofie de semafor;
  3. Femeia singură, acest paria al societăţii;
  4. Imbecilul;
  5. Merită să-mi iau omor pentru a face dreptate?
  6. CTP ar putea fi eroul nostru secret;
  7. Cu protecția femeii, așteptăm să fie ucisă o politiciană;
  8. Ia și prosopul, Costele!
  9. Excelența nu e o garanție a succesului;
  10. Vezi că umblă niște poze cu tine goală prin liceu;

mihai_vasilescu_duminica

6,720 cititori

Când sexul e în grup, iar grupul e pe Facebook

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Fiți atenți ce vă spun! Că a doua oară s-ar putea să nu mai repet. Nu că nu mai vreau, ci că nu mai pot. Băi, de ceva vreme simt că sunt urmărită. Da, da. Nu vă mirați! Vă spun sincer că există cineva care și-a pus pielea de drac pe el și vrea ori să mă amețească mai mult decât sunt, ori să mă facă să descopăr adevărata valoare a vieții.

Nu știu cum e la voi, dar mie îmi apar la noutăți, aka fb, tot felul de postări sugerate care mai de care mai tematice. În ultima săptămână am primit cel puțin de două ori pe zi invitația de a mă înscrie în ceva de genul “grupul celor singuri” sau “să fim doi”. Continuarea

4,963 cititori

Țara în care o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde

Probabil mulți dintre voi v-ați prins că din când în când mai public pe-aici câte un text advertorial. Nu de alta, dar trebuie să mănânce și gura mea măcar de două ori pe săptămână (în săptămânile bune). Sau să plătesc hostingul. Sau să, sau să. Nevermind, că nu despre asta povestesc azi.

Ei bine, treaba e că uneori, răsfoind interneții, mai dau peste campanii pentru cazuri sociale sau pentru copii sau peste câte-o campanie cum e asta pe care o fac acum BGS și Avon și-atunci n-am nevoie de niciun ban. Pur și simplu încerc să fac un pustiu de bine dacă tot pot.

Continuarea

4,949 cititori

Cine, io? N-am făcut nimic, boss

În cooperativa despre care v-am mai povestit, unde prestam eu ca vajnic agent de vânzări (scuze, am vrut să zic “cel mai bun vânzător ever”, da’ mi s-a făcut oleacă rușine), la un moment dat onor conducerea a luat înțeleapta hotărâre de a importa telefoane mobile. Mai precis, smartphone-uri, pentru că de ce nu, piața stătea să explodeze și să le dăm românilor telefoane dacă asta vor.

Dăcât că treaba asta nu e chiar așa de simplă cum crede lumea. Nu e simplă nici când ești vreun brand de renume, d-apăi când vrei să le bagi pe gât oamenilor o marcă a cărei denumire vă rog să mă credeți că n-am putut să mi-o amintesc oricât am încercat. În sensul în care românii vor produse ieftine, de calitate și la care să aibă garanție minim 99 de ani.

Continuarea

3,840 cititori

Cam așa stă treaba

Mdeci să vă povestesc.

Pe 1 ianuarie, mi-am zis că e liber în oraș și să ies să mă mișc un pic cu mașina. Ceea ce s-a și dovedit perfect adevărat, era liber de ziceai că e părăsit Bucureștiul.
Atât doar că la primul semafor, bă, dar fix la primul semafor, cum s-a făcut verde, cum am auzit nelipsitul claxon din spate. În spate unde, evident, era o singură mașină. 
Pentru că sunt un tip săritor și bine intenționat, m-am gândit că poate omu’ are niscaiva probleme de sănătate sau ceva și la următorul semafor, am oprit în dreptul lui, am dat frumușel geamul jos și l-am rugat prin semne să facă și el același lucru. În mașină era un cuplu, el și ea, ambii pe la 55+. Eu oprisem pe partea ei. Și-ntreb: Continuarea

5,612 cititori

Păcătoșilor, pocăiți-vă cât nu e prea târziu!

Am primit deja a treia oară email-ul ăsta:

Bună ziua! Vă rog să publicaţi pe site-ul şi pagina dumneavoastră articolul ataşat. Prin prezentul mesaj vă cedez toate drepturile de publicare cu rugămintea să nu specificaţi sursa. Cititorii vă vor mulţumi. Un an bun!

Mi l-a timis iar și iar același preacuvios cetățean, pre numele lui mirean, Teodor Schetis. Păi nu-l ajut io pe om? Îl ajut, ce naiba. Continuarea