[Ziua 10]
Eram oprit pe marginea drumului, împreună cu alte zece-cinșpe mașini. Evident, toată lumea făcea același lucru: se dăduseră jos din mașini pentru poze cu peisajul incredibil care se căsca la marginea șoselei.
Eu traversasem și tocmai mă pregăteam să trag cadrul perfect de mai jos, când în spatele mașinii mele se oprește o mașină albă. Oprește un pic prea aproape, la fix cât să-mi intre în cadru. Mă uit în ochii șoferului și-l rog, prin semne, să dea un metru sau doi mai în spate, că loc era. Omul zâmbește larg și execută imediat.
Îl aștept să oprească motorul și să deschidă portiera ca să strig spre el:
– Thank you!
– Bună, bună!, răspunde.
Mă uit rapid la numărul mașinii lui, e de Spania.
– Do you speak romanian?
– Nein, nein.
După care, tot el cu gura până la urechi:
– Multumesc (cu accent pe „mu” și cu ț pronunțat t).
– It’s ok, intru eu în joc, if you know „bună” și „mulțumesc” you don’t need any other words in romanian.
Și râdem amândoi tare în timp ce ne strângem mâinile.
Între timp coboară din mașină nevastă-sa și fiica. Stăm un pic de vorbă, că m-a făcut curios, nu e ca și cum e ceva firesc ca orice cetățean german să știe câteva cuvinte în română.
Și uite așa, oameni buni, pe marginea unui drum național din Spania, am aflat de la un turist neamț, pe care mi-a fost jenă să-l întreb cum se numește, că știe cele câteva cuvinte în română de la prietenul lui Adi, din Sibiu.
Normal că-l întreb:
– Dar în Sibiu ai fost?
La auzul întrebării mele face un gest pe care nu-l așteptam absolut deloc: își ridică tricoul și-mi arată o urmă de operație în dreapta abdomenului. Ca o urmă de operație de apendicită, dar mai lungă și mult mai pronunțată.
– Sigur c-am fost. Medicii de la spitalul din Sibiu mi-au salvat viața. Twice!
Și ca să fie mai convingător a ridicat două degete spre mine.
Mi-a explicat și cauza care a dus la acel „twice”, dar pentru că era mai multă germană decât engleză în explicațiile lui medicale, tot ce-am putut să înțeleg a fost c-a zis de vreo trei ori „stomach”.
Nici măcar nu contează că n-am înțeles. Tot ce contează este că undeva, pe marginea unei șosele din Andalucia, un șofer neamț îi povestește unui șofer român despre cât de frumos este orașul Sibiu (unde locuiește prietenul lui Adi) și despre cât respect are pentru medicii români, tot din Sibiu, care i-au salvat de două ori viața.
Iar asta, prieteni, valorează mai mult decât toate campaniile de brand de țară făcute vreodată.
P.S. Adi din Sibiu, dacă ai un prieten neamț care a fost operat în Sibiu și are o soție și-o fiică cam pe la 13-15 ani, să-i spui că lui Mihai din București îi pare rău ca n-a îndrăznit să întrebe cum îl cheamă. Îi zici că Mihai e ăla care avea o mașină roșie și l-a rugat să dea mai în spate. O să știe el despre cine e vorba.
sursa foto: freepik.com
Mai sunt și d-ăia.
Comentariu beton!23
Întâmplarea asta mă face să sper că nu e totul pierdut, că țara asta ar mai putea avea o șansă… Mie, la rândul meu, acum vreo 17-18 ani, medicii din Cluj mi-au salvat viața! Fără șpagă, fără pile, fără nimic!
Comentariu beton!43
România s-a schimbat enorm, dar unii inca nu vor să observe asta și continuă să vadă numai părțile negative.
E adevărat, e o țară plină de contraste, așa că poți avea atât surprize minunate, dar și groaznice. Dar România nu e doar o țară fascinantă, cu relații interumane calde, cu tradiții bogate și cu zone cu o natură sălbatică cum rar mai poți găsi în Europa, țara noastră poate surprinde prin multe lucruri care țin de un înalt nivel de civilizație, deși mulți compatrioți par să ignore aceste lucruri și să scoată în evidență doar urâtul și grotescul din societatea românească. În România nu găsești doar orașe sărace și depopulate in care parcă nu se întâmplă nimic, în România sunt orașe vii, efervescente,în plină dezvoltare economică, civilizate, în care au loc tot felul de evenimente culturale, orașe splendide, cu o arhitectură deosebită, cu clădiri de patrimoniu, orașe comparabile atât că imagine, cât și că nivel de trai cu orașele din țările occidentale.
Sistemul medical a evoluat și s-a schimbat mult în bine, infrastructura se modernizează (chiar dacă într-un ritm prea lent), societatea și mentalitățile se transformă, însă există o parte însemnată a românilor (în special a celor din diasporă, probabil mai rupți de realitatea din țară și mai puțin în temă cu transformările de acasă) care parcă refuză să vadă schimbările prin care trece țara și preferă să scoată cu orice ocazie in evidență părțile negative, care desigur există, dar uneori le prezintă exagerat, văzând totul într-o lumină sumbră, iar alteori chiar inventează defecte imaginare pe care le atribuie societății românești. Din ce frustrare neostoită, din ce răni sufletești profunde, din neîmplinirile lăsate în țară sau din sentimentul de alienare in recea societate vestică, de unde vine această perpetuă lamentare, această voluptate sadică de a căuta în permanență neajunsurile vieții… e greu de înțeles. Cred, totuși, că ar trebui să fim critici cu țara noastră doar în măsura în care acceptăm autocritica, fiindcă România suntem noi toți, iar țara e așa cum am construit-o și cum o clădim zi de zi. Decât să ne plângem mereu că nu funcționează ceva cum trebuie, poate că mai util ar fi să ne implicăm direct și să încercăm să schimbăm ceva. Am spus asta într-un grup al diasporei, iar reacția unora dintre cei implicați în discuție a fost de-a dreptul brutală. Întâmplător nu sunt un simpatizant al unor partide considerate extremiste, nici măcar nu sunt un naționalist in sensul clasic al cuvântului, nu cred că românii sunt cei mai grozavi și nici că România e cea mai tare țară, dar nici nu sunt adeptul ideii des întâlnite în mass-media și în online cum că suntem ultimii oameni, o adunătură de proști, de hoți, de sălbatici și de corupți, iar România e o țară îngrozitoare. Desigur, ambele extreme sunt false, iar România e o țară la fel ca alte țări, dar pentru noi e mai mult de atât, e țara noastră, e acasă, fiindcă oriunde ne-ar fi casa, acasă nu poate fi decât în România.
Dealtfel, e foarte straniu să intuiesc mirarea autorului din titlul acestui articol. Personal cunosc germani, olandezi, italieni și francezi stabiliți în România (nu mă refer la români reveniți în țară), unii chiar în sate aflate în zone mai izolate, iar acest lucru nu e chiar o raritate și o bizarerie, mai ales în unele sate din Transilvania.
Alminteri, toți străinii care vizitaseră România și cu care am vorbit, mi-au spus că au fost plăcut surprinși și chiar impresionați de țara noastră, dar că nu se așteptau să fie atât de încântați de România, iar înainte de a ajunge în țara noastră imaginea lor despre România nu era chiar așa de bună. Deci… realitatea este cu mult peste imaginea din mintea oamenilor, spre deosebire de alte țări a căror imagine e peste ce găsim în acele țări care sunt idealizate, cărora li se face o promovare agresivă. Asta ne arată cat de slabă reclamă știm să ne facem, dar și cât de mult ne reușește antireclama.
În concluzie, România este o țară cu un potențial imens, cu perspective de dezvoltare economică enorme, care se afla deja într-un proces accelerat de dezvoltare și căreia prognozele economice îi prevăd un viitor luminos, considerând că în următorii 10-15 ani țara noastră va deveni o forță economică în Europa
Ce mica e lumea ! Frumooos…
Comentariu beton!23
Frumos!
Comentariu beton!11
Frumoasa intamplare!
Comentariu beton!13
niceeee!
am mai povestit aici cum l-am lămurit io pe un vînzător din Sacramento cum că al său client întreba de table (backgamon);
– where ar u from?
– you don’t know… Eastern Europe, Romania…
– aaaaa, sarmale!
că vecinii lui erau români!?
paradoxul românesc: o țară frumoasă, da’ de căcat populată cu oameni buni;
hai, vă las, plec de la Sf. Gheorghe pînă nu mă omoară ungurii ăștia cu amabilitatea…
Comentariu beton!56
îți aruncă cu kurtos în geam, este? :))))))))))))))))))
băi, nu, că-s la fasting; la pensiunea unde m-am cazat mic dejunul începea la 8; doar că io la orele 7 (vîrsta, ar trebui să înțelegi) bîntuiam după o cafea; așa că am intrat în recepția hotelașului de lîngă:
– bla bla, o cafea?
– sunteți cazat la noi?
– nu, la pensiunea…
– vis-a-vis e salonul nostru de mic dejun; intrați acolo…
după 2′ intră recepționera:
– cum, nu e nimeni?
– aștept…
– vă fac eu! de care?
și a fost și doar 5 lei…
Comentariu beton!58
Multumesc, Mihai!
Drumuri frumoase sa ai, la noi ploua- frumos, linistit, ca un balsam pentru minte, si suflet, si pamant!
Comentariu beton!12
Si pe mine ma bucura teribil cand aud oameni care vorbesc frumos de România sau de români. Imi da sentimentul ca nu suntem cu totul pierduti.
Comentariu beton!25
Și uite așa, speranța moare ultima. Speranța că totuși mai sunt ceva șanse și la noi să se facă ceva bine!
Comentariu beton!15
Sunt multi straini care vorbesc frumos de Romania.
Conteaza cu ce fel de romani s-au intersectat.
Comentariu beton!34
omul sfinteste locul !
Comentariu beton!13
Nu cumva era Iohannis sub acoperire? Că și lui îi place turismul
Comentariu beton!21
N-avea cum, a vorbit mult prea mult și mult PREA repede. 😀
Pentru sălăjeni, Iohannis vorbește repede, ca un oltean 😁
PS: am văzut dimineața asta pe un site căteva fotografii realizare de către un tip din … Rm. Vâlcea. Mi s-au părut woww.
Cu permisiunea ta Mihai, las linkul.
https://www.valceanaturala.ro/galerie
Comentariu beton!14
Minunate imagini in linkul Valcea naturala! Felicitari!
Se alatura lui Al di Meola si probabil multora. Si eu ma bucur cand aud de asemenea evenimente care ne ridica peste mocirla aratata in general de media cand e vorba despre Romania sau mocirla creata de anumiti cetateni de-ai nostri peste hotare.
Daca te contacteaza Adi sa ne spui si noua intr-un articol, te rog.
Comentariu beton!15
Spun
Draga Mihai, nu stiu daca ti se trage de la curatarea „ceakrelor” ci mai degraba de la energia pe care o emani si de la faptul ca educatia ta se vede. Pur si simplu, indiferent de natie , oamenii civilizati si educati se inteleg perfect .Tot un neamt get-beget, colegul meu de birou, a plecat cu nevasta 3 saptamani in Romania, practic si-a planificat turul Romaniei. Mi-a cerut ceva indicatii, i-am aratat cum sunt banii, care e paritatea, si-a scos omul la imprimanta niste harti mai detaliate cu zonele de interes si cu obiectivele turistice. I-am dat mai multe numere de telefon unde ar fi putut sa sune in caz de nevoie, contacte care vorbeau germana. Nu a avut nevoie! S-a descurcat.
Cunoscutii lui l-au luat intai un pic peste picior” te duci in Romania, ce naiba vrei acolo?” Pe bune?? A venit omul radios inapoi! Fericit nevoie mare ca gaseste natura senzationala si oameni primitori. A dorit nespus sa imi povesteasca ceva ce lui i s-a parut deosebit. Fiind cu autocaravana, s-a parcat intr-o seara la marginea unei localitati. La cateva minute dupa ce s-a parcat, a aparut un domn care i-a explicat prin semne ca acolo nu e ok, sa vina sa parcheze la el in curte, la vreo 30 m distanta. L-a intrebat pe colegul meu G. daca le e foame (tot dand din maini), a facut semn sa astepte…si dupa un minut le-a adus o jumatate de paine de casa, din aia mare, cu crusta ,proaspata. G. a ramas paf. Mi-a spus ca efectiv nu s-a asteptat la asa ceva. Si multe altele…
A facut turul Romaniei , de la Oradea, Baia Mare, manastirile din nordul Moldovei, a coborat pana in Delta , a mers la Bucuresti, de acolo Brasov, Sibiu,Timisoara, Lugoj, Cazanele Dunarii. Si a venit absolut entuziasmat.
Exact cum spui tu ,spune „multumesc” fara tz, de fiecare data cand ii aduc cate o foaie sau cand il ajut la vreun proiect.
Si da, un om din asta, care s-a convins singur, care a vazut Romania necosmetizata si totusi e absolut incantat, face mai mult decat toata publicitatea platita la un loc.
Drumuri insorite sa ai, Mihai! Si precis vei mai intalni OAMENI !
Comentariu beton!78
Ha, ha, am trăit ieri ceva similar, pe undeva prin jud. SB, cu neamțul pe nume Roman (sic!) care locuia de 20 de ani în zonă având chiar o pensiune. Bine, el avea și un hotel in Egipt, dar ideea era că iubea România.
PS pe Valea Oltului tot nu e autostradă😬, dar revin și la anul!
Comentariu beton!21
Eu locuiesc în Norvegia de 16 ani, iar de câțiva ani am descoperit pe fb un grup care se numește: ”Romania – sett med positive øyne” (România – văzută cu ochi pozitivi), iar în acest grup se postează multe chestii interesante despre România atât de către români, cât și de câtre norvegienii care au vizitat-o. Vă las aici un citat din postarea unui norvegian, foarte activ în acel grup (Lars Eliassen se numește tipul):
”În perioada 1 mai – 5 mai 2019, am organizat o excursie în România pentru 7 colegi, dintre care 6 nu mai fuseseră niciodată în România și 1 fusese la Mamaia o dată în anii ’70. Toți au fost probabil puțin sceptici cu privire la ceea ce vor întâlni în România. Toată lumea a fost foarte mulțumită și foarte pozitiv surprinsă de România 🙂 Acestea au fost momentele importante ale călătoriei: București, Castelul Peleș, Brașov, Castelul Bran, Sighișoara și un tur al Senatului din București 🙂 Iată câteva imagini din această excursie grozavă”
Țin să precizez că în urmă cu mai mulți ani comentam la diverse ziare on-line unde norvegienii confundau românii cu rromii, și explicam diferețele. În ultimii ani nu am mai întâlnit astfel de confuzii.
Comentariu beton!24
@Nico Nor, doar un bucureștean ar fi recomandat traseul ăla pentru niște turiști străini. 🙂
Hai că încet, încet ne integrăm în UE. Pe Rusia o doare cel mai tare, conform spuselor lui Geaonă, nu alianța cu NATO ci integrarea noastră în UE.
@ Shoric, ăsta e ‘itinerariul’ pe care-l fac majoritatea celor care vin în România. 😉 Am urmărit si vlog-uri făcute de diverși străini, care bifau aproape toate destinațiile respective. 😀
Tipul pe care l-am menționat mai sus există, și e norvegian pe bune, nu român cu numele schimbat (se poartă și asta :D). Oricum un român care-și schimbă numele, nu ar recomanda niciodată destinații din România. Lui îi pute România de cele mai multe ori.
Am cunoscut o româncă din Norvegia, care plecase cam de 20 de ani din România, dintr-o sărăcie lucie și se măritase cu un norvegian. Ea povestea tot felul de chestii negative despre România (pe care nu le trăiese ea) până într-o zi, când a vizitat Ro (după mai bine de 20 de ani) și a descoperit că România nu era atât de rea precum credea ea. Din păcate sunt mulți cei care uită de unde au plecat, prea mulți, iar durerea e că ai lor copii văd România prin prisma părinților lor. 🙁 (Scuze pt paranteză, nu are legătură cu ce ai spus tu, dar am simțit nevoia să fac completarea asta)
Sunt ghid turistic și lucrez cu turiști vorbitori de spaniola ,sa zicem ca 75-80% vin din Spania, restul din America de Sud,Mexic sau america centrala
În general spaniolii sosesc cu multa teama ,cu multe idei preconcepute (imaginea noastră în afara tarii din păcate nu e foarte bună probabil o cunoașteți),dar la sfârșitul turului ma simt mândru când cei mai mulți dintre ei spun „rumania sorprende ” ,”ne-au depasit cu mult asteptarile ” ,”excepțional ”
În fiecare an am turiști care vin cu recomandare de la cei care au vizitat țara. Personal sint bucuros ca reușesc cit de puțin sa „spăl ” imaginea pe care o avem, în special în Spania
România s-a schimbat enorm, dar unii inca nu vor să observe asta și continuă să vadă numai părțile negative.
E adevărat, e o țară plină de contraste, așa că poți avea nu doar surprize minunate. Dar România nu e doar o țară fascinantă, cu relații interumane calde, cu tradiții bogate și cu zone cu o natură sălbatică cum rar mai poți găsi în Europa, țara noastră poate surprinde prin multe lucruri care țin de un înalt nivel de civilizație, deși mulți compatrioți par să ignore aceste lucruri și să scoată în evidență doar urâtul și grotescul din societatea românească. În România nu găsești doar orașe sărace și depopulate in care parcă nu se întâmplă nimic, în România sunt orașe vii, efervescente, în plină dezvoltare economică, civilizate, în care au loc tot felul de evenimente culturale, orașe splendide, cu o arhitectură deosebită, cu clădiri de patrimoniu, orașe comparabile atât că imagine, cât și că nivel de trai cu orașele din țările occidentale.
Sistemul medical a evoluat și s-a schimbat mult în bine, infrastructura se modernizează (chiar dacă într-un ritm prea lent), societatea și mentalitățile se transformă, însă există o parte însemnată a românilor (în special a celor din diasporă, probabil mai rupți de realitatea din țară și mai puțin în temă cu transformările de acasă) care parcă refuză să vadă schimbările prin care trece țara și preferă să scoată cu orice ocazie in evidență părțile negative, care desigur există, dar uneori le prezintă exagerat, văzând totul într-o lumină sumbră, iar alteori chiar inventează defecte imaginare pe care le atribuie societății românești. Din ce frustrare neostoită, din ce răni sufletești profunde, din neîmplinirile lăsate în țară sau din sentimentul de alienare in distanta societate vestică, de unde vine această perpetuă lamentare, această voluptate sadică de a căuta în permanență neajunsurile vieții… e greu de înțeles. Cred, totuși, că ar trebui să fim critici cu țara noastră doar în măsura în care acceptăm autocritica, fiindcă România suntem noi toți, iar țara e așa cum am construit-o și cum o clădim zi de zi. Decât să ne plângem mereu că nu funcționează ceva cum trebuie, poate că mai util ar fi să ne implicăm direct și să încercăm să schimbăm ceva. Am spus asta într-un grup al diasporei, iar reacția unora dintre cei implicați în discuție a fost de-a dreptul brutală. Întâmplător nu sunt un simpatizant al unor partide considerate extremiste, nici măcar nu sunt un naționalist in sensul clasic al cuvântului, nu cred că românii sunt cei mai grozavi și nici că România e cea mai tare țară, dar nici nu sunt adeptul ideii des întâlnite în mass-media și în online cum că suntem ultimii oameni, o adunătură de proști, de hoți, de sălbatici și de corupți, iar România e o țară îngrozitoare. Desigur, ambele extreme sunt false, iar România e o țară la fel ca alte țări, dar pentru noi e mai mult de atât, e țara noastră, e acasă, fiindcă oriunde ne-ar fi casa, acasă nu poate fi decât în România, așa că poate ar trebui să începem o altă relație cu țara de origine.
Dealtfel, a fost straniu să cred că intuiesc mirarea autorului din titlul acestui articol, iar apoi citind articolul să-mi dau seama că uimirea lui e una pozitivă, fără ifose de superioritate pentru țara natală, ifose pe care le vedem la mulți români ce nu se mai consideră români, abandonandu-si identitatea, într-o ciudata și de neînțeles renunțare de sine. Personal cunosc germani, olandezi, italieni și francezi stabiliți în România (nu mă refer la români reveniți în țară), unii chiar în sate aflate în zone mai izolate, iar acest lucru nu e chiar o raritate și o bizarerie, mai ales în unele sate din Transilvania.
Alminteri, toți străinii care vizitaseră România și cu care am vorbit, mi-au spus că au fost plăcut surprinși și chiar impresionați de țara noastră, dar că nu se așteptau să fie atât de încântați de România, iar înainte de a ajunge în țara noastră imaginea lor despre România nu era chiar așa de bună. Deci… realitatea este cu mult peste imaginea țării noadtre din mintea oamenilor, spre deosebire de alte țări a căror imagine e peste ce găsim în acele țări care sunt idealizate, cărora li se face o promovare agresivă. Asta ne arată cat de slabă reclamă știm să ne facem, dar și cât de mult ne reușește antireclama.
În concluzie, România nu este numai o țară frumoasă, ci o țară cu un potențial imens, cu perspective de dezvoltare economică enorme, care se afla deja într-un proces accelerat de dezvoltare și căreia prognozele economice îi prevăd un viitor luminos, considerând că în următorii 10-15 ani țara noastră va deveni o forță economică în Europa.
PS: Personal, am revenit în țară împreună cu soția și cu fetele ei din prima căsătorie, iar apoi a venit și soacra mea, toate fiind cetățeni străini care nu mai vizitaseră România, iar de la venirea lor au trecut mai mult de zece ani, toate considerând acum România ca fiind acasă.