7,126 cititori

Bine că sunt înalt

Luni am dat o fugă până la Vâlcea ca s-o iau pe mama și să dăm o fugă la Sibiu, la control. A fost drăguț. Cu o seară înainte am adormit pe la două dimineața și m-am trezit la 5.30, că la maxim șase jumatate trebuia să ies pe ușă. Ceea ce am și executat. Dar după trei ore de somn, să faci de două ori în aceeași zi Valea Oltului, e chiar palpitant, vă spun, e adrenalină pură. Senzație care se accentuează binișor pe măsură ce dai peste miile de tâmpiți care populează, conducând absolut haotic, șoselele patriei. În fine, mă opresc aici, că nu despre asta voiam să vă povestesc.

Continuarea

4,101 cititori

Lucruri de făcut în viața asta

Pentru că procesul meu intenisv de culturalizare continuă (și pentru că domnișoara Petrică a avut așa o reacție care a semănat izibitor a lehamite când a auzit că n-am văzut „Faust”), weekendul ăsta am dat o fugă la Sibiu ca să rezolv acest neajuns.

Din capul locului vă spun c-am avut bulan. În sensul c-am reușit să găsim bilete din scurt, respectiv duminica trecută. Nu știu prin ce miracol, pentru că de obicei se vând cu luni de zile înainte, cert e c-am găsit. Și, ca să fie treaba treabă, dacă tot aveam de gând să batem atâta amar de drum până la Sibiu, am luat bilete și la „Povestea prințesei deocheate”. Tot în regia lui Purcărete. Exact ce ziceam, culturalizare intensivă, boss.

Continuarea

6,772 cititori

Să mai zicem și de bine despre România!

Exită trei locuri, trei orașe din țara asta, pe care le-am revăzut după intervale mari (aș putea zice imense) de timp.

Primul este Sibiul, unde am călcat pentru prima oară în ’94 și pentru a doua în 2013. Următorul, Timșoara. Cred că în 96′ am ajuns acolo și m-am reîntors anul ăsta. Iar al treilea Clujul. L-am văzut în ’98 și apoi am mai pus piciorul acolo în 2016.

Continuarea

4,560 cititori

Cosmopoliţii din deal

Două scurte pentru azi.

Prima. Am fost săptămâna trecută la o conferinţă despre Social Media unde a fost invitat şi Tudor Giurgiu. Omul a povestit o chestie foarte tare, la care am râs cu zgomot. Voiam să v-o zic şi vouă, că nu-mi place să mă hlizesc singur.

Acum ceva vreme căuta un loc pentru filmări şi-i trebuia ceva special, ceva care care să reuşească să redea atmosfera unui sat din Polonia celui de-al doilea război mondial. S-a chinuit o vreme până să-l găsească, dar până la urmă a reuşit. Mă rog, după părerea mea putea să folosească şi cadre luate în comunele din jurul Bucureştiului, dar cred că s-a temut să nu apară în imagini bemveurile ursuleţ cu numere de Bulgaria.

Continuarea

1,314 cititori

Cangurii au linia vietii scurta…

Am vazut stirea si m-am frecat la ochi. Ce mama dracului sa caute un cangur, pe peronul garii din Arad? Initial am crezut ca a fugit de la gradina zoologica. Dar pe parcursul stirii m-am lamurit: in Arad nu exista gradina zoologica! Si atunci, ce naiba era cu animalul ala pe acolo? Bine ca m-a dumirit un nene intervievat. Cica „animalul sarea pe linia patru”. Pai ziceti bai asa. Cangurul ala nu fugea nicaieri. Pur si simplu voia sa iasa din tara. Se carase spre vest. De-aia era in Arad. Pai de ce nu l-au vazut in Mangalia sau la Botosani? Aud? Pai de-aia, ca voia o tara ca afara. Saracu’ incerca sa ajunga la Viena. Continuarea