Pentru că mai mult ca sigur nu l-ați văzut la cinema, îmi fac datoria să vă spun că începând de alaltăieri aveți pe Netflix filmul „Libertate” al lui Tudor Giurgiu.

Prieteni, știu că mulți dintre voi sunteți împotriva filmelor românești (mi-ați explicat și de ce), dar filmul ăsta merită văzut indiferent dacă ești fan producții cinematografice locale sau nu.

O să vă mai zic o dată ce scriam despre el la momentul când l-am văzut în cinematograf, poate-poate vă conving să-i dați play.

Dacă ar fi sa definesc printr-un singur cuvânt filmul lui Giurgiu, cam ăsta ar fi: im-pe-ca-bil. Subiect, scenariu, atmosferă, actori, totul este impecabil. Plus un Iulian Postelnicu absolut senzațional. O să mai spun o dată că-l consider cel mai bun actor român la ora actuală.

Revenind la film, n-aveți idee ce mult mi-a plăcut cum au reușit să refacă atmosfera din ’89, fără greșeli flagrante și tușe groase. De unde se vede că talentul sau priceperea contează mai mult decât toți banii din lume.

Prieteni, uitați-vă la „Libertate”, garantez eu ca n-o să vă pară rău. Mai ales dacă subiectul decembrie ’89 vă mai spune ceva. Personal, habar n-am avut că la Sibiu lucrurile au stat cum o să vedeți în filmul lui Giurgiu. Dacă știați ce s-a întâmplat la Sibiu, cu atât mai mult vă recomand să vedeți filmul.

Dacă aș fi în locul unei televiziuni mari, aș cumpăra drepturile pentru „Libertate” și l-aș difuza în fiecare an pe 22 decembrie. Pe el și pe „Hărtia va fi albastră” le-aș difuza an de an, unul pe 21 decembrie, celălalt pe 22.  Trăiesc cu certitudinea că ambele ar trebui văzute de cât mai mulți cetățeni ai acestei țări.

Apropo, când am văzut „Libertate” la cinematograf, nu eram doar cinci oameni în sală, ceea ce mi-a plăcut foarte tare. Dar cel mai tare m-am bucurat la final, când s-au aprins luminile și-am constatat că cei mai mulți dintre spectatori nici măcar nu erau născuți în decembrie ’89. E o chestie că au fost atât de curioși încât să vină să vadă, plătind bilet, un film pe un subiect care nu mai interesează aproape pe nimeni.

Iar faptul că „Libertate” a rezistat peste două luni în cinematografe (e imens pentru un film românesc care nu e comedie cu maneliști) e un indicator important că merită să-l vedeți.

Nu știu ce să vă mai zic, dați-i un play, o să vă placă.