Tag Archives: film

23.07.2019
6,974 cititori

La cinema Sun Plaza se fură cu acordul supervisorilor?

LATER EDIT

M-a sunat agenția de PR a celor de la Cinema City Sun Plaza. M-au asigurat că cei din conducerea cinema-ului știu despre problemă și că vor lua toate măsurile care se impun. Atât. 

…

Haideți să va spun o poveste. Care, de fapt, nu prea e poveste.

Colega mea de la cooperativa de digital, Roxana, s-a dus duminică seara la un film în Sun Plaza. Până aici nimic neobișnuit (nici măcar că s-a dus să vadă Spider Man), partea ieșită din comun abia urmează. După ce s-a terminat filmul, probabil profund tulburată fiind de superputerile omului păianjen, Roxana a binevoit să-și uite geanta în sala de cinema, geantă în care avea si telefonul. Partea bună e că după nici trei minute și-a dat seama că n-o mai are și s-a întors în sală.

Continuarea →

12.04.2018
3,034 cititori

România trebuie să rămână și neîmblânzită

Băi, oameni buni, sper că deja v-ați lămurit că, dacă mai fac recomandări pe-aici, le fac din tot sufletul meu mare de poet delicat și sensibil. Uite, azi vă mai fac una, la fel de sinceră: mergeți la cinema să vedeți “România neîmblânzită“. L-am văzut eu aseară și-am rămas cu gura căscată. Pur și simplu n-aș fi crezut că se poate face asa ceva și în niciun caz în spațiul carpato-danubiano-pontic. Continuarea →

18.01.2018
4,651 cititori

Câinii polițiști vor să distrugă filmul românesc

Sunt fan filme românești. Asta e, nimeni nu-i perfect. Așa că alaltăieri seară am fost să văd “Pororoca”, un film românesc de mare angajament care respectă rețeta, devenită deja clasică: începe bine și se termină prost. A propos, îmi fac tricou cu numele ălora dintre voi care știu ce înseamnă “pororoca” fără să dea search pe google.

Pe scurt, pe foarte scurt, că n-are rost să vă plictisesc, despre ce e vorba. Un tată iese cu cei doi copii (fată și băiat, 5 și 7 ani) în parc, la locul de joacă pentru copii. Dăcât că la un moment dat omu’ are vreo cinșpe secunde în care nu e atent la ce fac plozii și fetița dispare în mod misterios. Moment în care mi-am spus satisfăcut: iată în sfârșit și un film românesc despre răpirile extraterestre. Dar, nu, aveam să-mi dau seama ulterior că nu călcase nici picior de extraterestru prin parcul ăla. Cel puțin nu în ziua aia. Continuarea →

12.01.2018
5,985 cititori

Dar șpagă pentru nimic dați?

Eram în Italia și tocmai alimentasem la o benzinărie.  În virtutea obişnuinţei, mi-am zis să-i las şi eu un bacşis băiatului care-mi ştersese geamurile. Băejnebun, mi-a pocnit ăla una peste mâna cu care-i întinsesem banii, de-au zburat mintenaș în toate părţile. După care a mai început și să urle și să facă circ, de se uita lumea la mine ca la urs.

Ăla a fost momentul în care am regretat din toată inima că n-am ştiut cum se spune în italiană: “Boss, las-o-n plm de treabă că n-am omorât-o pe doamna mă-ta, doar am vrut să-ţi las nişte bani”. Din păcate, cunoştinţele mele în limba lui Dante abia mi-au permis să-i urlu un “vaffanculo mascalzone”, da’ parcă nu eram satisfăcut pe deplin. Continuarea →

05.09.2017
5,257 cititori

De când n-ați mai văzut fecioare?

Nu știu cum stă treaba la voi, dar la mine e clar, îmi place mult mai mult să merg la teatru decât la film. De fapt, în ultima vreme sunt extrem de reticent referitor la ce se întâmplă prin cinematografe. Din două motive. Primul: nu te poți baza pe trailer-uri. Mi-am luat țeapă de nenumărate ori. M-am dus la film convins fiind că o să văd ceva bun și-am plecat de-acolo hotărât să nu mai calc în vreo sală de cinema.

Și doi. S-a umplut de “bloggeri cinefili” care pentru o invitație la film ar linge și litiera pisicilor mele. N-ai cum să te bazezi pe ce recomandă un cetățean care n-are în buzunar 25 de lei să meargă la cinema. Dap, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care nu dau curs invitațiilor la film pe care le primesc. Prefer să le văd pe banii mei ca să n-am mustrări de conștiință dacă filmul e infect și eu vreau să scriu că e infect.

Continuarea →

04.03.2017
5,057 cititori

Cichicean cu păr prea mult

Text scris de Elena.

De când o ştiu pe mama a avut o obsesie: curăţenia. Bine, scamele și firele de păr, în mod special, o scoteau din circuitul firesc al vieţii. Cumva, nu ştiu cum, mi-a transmis și mie genetic această “boală”. Fraţilor, n-aveţi idee cum mă simt când văd scame pe hainele oamenilor. Îmi vine să-i opresc şi să-i pigulesc până la sânge. Iar firele de păr căzute sunt caz de cămaşă de forţă pentru mine. Mă înroşesc la faţă, mâinile mă mănâncă și foarte greu rezist să nu încep să le adun. Doar ruşinea şi situaţia jenantă reușesc să mă oprească. Continuarea →

21.01.2017
8,757 cititori

Încă o dată viața bate filmul la popoul gol

Text scris de Elena.

Sunt absolut convinsă că m-am născut într-o perioadă în care ursitoarele alea bune care iți urează de noroc erau în grevă, ori aveau altceva mai bun de făcut decât să apară la o fetiță abia născută care cântarea 2,47 kg cu tot cu părul de pe spate, față și cap. Sau mai există o variantă pe care nu vreau să o iau in calcul, dar se pare că n-am de ales: a venit doar aia care împarțea penibilul și vazându-mă cât sunt de mica s-a gândit să-mi dea mai mult ca să-mi ajungă. Și mi-a dat pentru toată viața. An de an mi se întampla să fac câte o “nefăcută”. Nu-mi amintesc să fi trecut vreun an până acum în care eu să nu fac ceva memorabil. Să vă povestesc. Continuarea →

16.10.2016
3,472 cititori

Eu am râs. Și încă bine de tot.

Sunt un băiat simplu, de la țară, care atunci când merge la o comedie are o singură pretenție: să râdă. Iar acum, când scriu, încerc să-mi dau seama care a fost ultima comedie românească la care să râd tare, sănătos, nu să zâmbesc pe motiv că nu mai am nimic de făcut, dacă tot mă aflu în sală. Ei bine, nu-mi amintesc, știu că am mai râs la “Domestic”, dar în niciun caz ca în seara asta.

Bref, mergeți să vedeți “Două Lozuri”. Am râs bine de tot, atât de bine că la una dintre secvențe am alunecat din scaun. Dap, noroc că și cei din jurul meu făceau același lucru. Continuarea →

08.09.2016
5,298 cititori

Oare din ce e făcut mall-ul din Focșani?

Azi un tip a vrut să meargă la film într-un mall din Focșani. De aici încolo, lucrurile o iau razna.

Se pare că omul a vrut să meargă la film dar, cum cinematograful nu avea program, agenții de pază l-au îndrumat politicos către ieșire. Numai că s-a încăpățânat și-a refuzat să plece, pe sistemul: “nu-mi spuneti voi mie ce să fac, eu am venit la film, vreau să văd film”. Moment în care paznicii au încercat să-l dea afară și l-au luat pe sus, dar cinefilul nostru s-a prins de câteva obiecte de mobilier și, în acel moment, câteva bucăți din izolația tavanului au căzut și l-au rănit. (sursa digi24) Continuarea →

24.10.2015
5,872 cititori

Lumea e a mea

Am fost miercuri seară să văd un film românesc. Un proiect independent, “Lumea e a mea“, care m-a făcut să înţeleg încă o dată că trăim într-o bulă. Da, oameni buni, şi eu şi voi, cei care citiţi acum aici, trăim într-o bulă pe care n-o conştientizăm decât rareori. Pentru noi toţi, România este doar cea care ne înconjoară, prietenii, familia, colegii de serviciu, traficul aglomerat pe care-l înjurăm şi mersul la Mega Image-ul din colţ. Iar cei care au plecat din ţară, o percep după sursele de informare pe care şi le-au ales, dar cam atât.
Continuarea →

13.09.2015
3,972 cititori

Am fost pe Everest

Nu-mi place să merg pe munte. Nu “la munte”, ci “pe munte”, dacă înţelegeţi nuanţa. Am şi am avut prieteni, amici, colegi, pentru care să faci trasee cu rucascul în spinare şi pioletul în mână reprezintă desfătarea supremă. Ei bine, eu n-am înţeles niciodată treaba asta. Mă bucur de încântarea lor, dar să fie la ei acolo.

Pentru mine, să merg la munte înseamnă să găsesc loc de parcare exact în faţa cabanei, hotelului sau pensiunii. Să parcurg maxim cinci paşi (hai, merge şi zece) până într-o poeniţă, să mă minunez de cât de frumoasă este ţara asta şi apoi să zac pe un şezlong. Iar după două zile să plec liniştit acasă, că ce e prea mult strică.

Continuarea →