4,945 cititori

WELL

Am mai povestit pe-aici c-am lucrat 15 ani în vânzări, după care mi-am descoperit vocația de băgător de seamă pe interneții patriei și-am reușit să-mi văd visul cu ochii. Mai precis să-mi scot definitiv din vocabular cuvinte și expresii precum „target”, „comandă”, P&L, KPI, „raport” și altele de genul ăsta care-mi dau coșmaruri și acum. Serios, mă mai trezesc plângând noaptea, pe motiv c-am visat că nu mi-am făcut targetul și iar nu iau comision luna asta. Lasă, nu mă invidiați, că acum au intrat altele: „buget”, „idei”, „campanii”, „feedback negativ” și „nu ești bun de nimic”, d-astea.

În fine, nu despre asta voiam să va povestesc, ci despre clădirea în care mi-am petrecut toți cei 15 ani. Un mastodont de construcție, toată numai din beton din ăla de buncăr anti-rachetă, localizat, ați ghicit, în Pipera. Normal, unde altundeva poate funcționa o corporație serioasă?

Continuarea

4,544 cititori

Vești extraordinare pentru băutorii de bere

Iată că a sosit acel moment pentru care toți băutorii de bere care citesc acest blog (și nu numai) mă vor pomeni până la plecarea spre Veșnicele Plaiuri ale Vânătorii și dincolo de ea. Acel moment în care toți băutorii de bere de pe acest blog (și nu numai), care n-au imprimantă acasă, vor da fuga la cel mai apropiat centru de copiere să-și tipărească acest text în câteva sute de exemplare. Așa să fie, să le aibă la îndemână dacă e nevoie.

Acel moment când toate soțiile/iubitele/prietenele/amantele vor deschide ușile frigiderelor, vor vedea sticlele de bere frumos aliniate și vor conchide ciudos: “nu mai lua de bun tot ce zice Vasilescu ăla”.

Continuarea

3,461 cititori

Gata e oficial

Eu v-am adus la cunoștință trebușoara asta, eu trebuie să vă zic cum s-a gătat.

Gata, e oficial, lunea aceasta fost ales primul tapster din România. De fapt, n-a fost tocmai ales, în sensul că tipul chiar a participat la un concurs de servit bere la draft, din două probe, plus un interviu final, în fața unui juriu internațional, concurs pe care l-a și câștigat.

Dar partea cea mai tare știți care e? După preselecții și selecții care au durat două luni, în cele din urmă, în finala de luni au ajuns patru cetățeni cu abilități de tapster. Nimic neobișnuit până aici, cineva trebuia să ajungă și-n finală, nu? Continuarea

6,413 cititori

Comunismul, pe înțelesul idioților

În urma câtorva comentarii de la textul care ne reamintea dulcile vremuri ale Epocii de Aur, colega noastră @didina s-a indignat teribil și-a hotărât să le explice nostalgicilor, pe înțelesul lor, cam ce-a însemnat comunismul. Părerea mea e că-și pierde timpul, n-ai cum să-i explici unui individ care consideră că până în ’85-’86 s-a trăit bine în România, pe motiv că mai găsea din când în când de mâncare, ce înseamnă nouăzeci de milioane de victime sau că libertatea n-are preț. 

Stimate aplaudac al creierelor roșii comuniste, am citit cu uimire (și niscai amărăciune, recunosc, însă contează mai puțin) pleiada de aberații înșirată prin comentarii. Nostalgie? Mă doare la bască, n-am dureri d-astea, consider că fiecare etapă a vieții are farmecul ei. Sindrom Stockholm? Puțin, pe ici pe colo, dar nu-s psiholog să te repar eu. Ignoranță? Multă, desigur, dar n-a omorât pe nimeni. Mă rog, poate pe câțiva, dar numărul este irelevant când vine vorba de statistici. Continuarea

4,307 cititori

Aglomerație mare, moncher

Mdeci să vă povestesc.

Sâmbătă am făcut o haiducească la volan. A trebuit s-o aduc pe mama în București pentru un examen rmn. Niște dureri de spate a căror sursă nu reușește s-o depisteze nimeni în toată Vâlcea aia. A propos, mi se pare foarte cool că în toate clinicile private un rmn costă de la 1000 de lei în sus (mama a avut de examinat două zone, prin urmare a plătit „modesta” sumă de 1800 de lei), dar interpretarea vine abia după zece zile. Lucrătoare. Femeia aia moare de dureri de spate, dar abia după două săptămâni poate să afle și de la ce i se trag, deși stă cu rezultatele de la rmn în mână. Și asta la privat. Șmecheră treabă.

Continuarea

4,063 cititori

România mai multor jumătăți

Dacă nu trăiești într-o peșteră, cu siguranță ai constatat că țara asta este împărțită în jumătăți, multe jumătăți.

Jumătatea care susține psd-ul versus jumătatea cealaltă. Jumătatea care a ieșit la vot versus jumătatea care n-a ieșit. Jumătatea care susține #fărăpenali versus jumătatea care zice că e o prostie. Jumătatea care crede că #muiepsd e o tâmpenie versus jumătatea care-l aplaudă pe cetățeanul cu numere de Suedia. Oriunde te-ai uita, orice subiect s-ar aborda, o să constați că oamenii se împart automat în jumătate. Continuarea

4,212 cititori

1 Mai în istorie

1707 – Anglia s-a unit cu Scoţia sub numele de Marea Britanie

Și uite-așa și-au luat scoțienii încă o țară, moca, așa cum le place lor. Se zice că n-ar fi fost chiar toți de acord cu combinația asta, dar în timpul tratativelor, ăia care aveau rețineri erau ocupați să adune monezile pe care le aruncaseră englezii pe jos.

1959 – Germania de Vest introduce săptămâna de lucru de cinci zile.

Slăbuț. Guvernarea pesede mai are umpic și introduce săptămâna de lucru în care se muncește doar în zilele care nu se termină în “i”.

Continuarea

2,240 cititori

Un party mișto face cât jumătate de an de campanii

Vă povesteam zilele trecute cum am plecat ca o floricică spre o terasă și-am ajuns la un party. Partea foarte tare este că s-au sesizat oamenii de la Telekom c-am adăstat așa pe nepusă masă la petrecerea lor și m-am trezit cu un preafrumos email în care mi-au explicat așea detaliat, nemțește, cum și de ce au organizat șmecheria asta care poartă duiosul nume de Electronic Beats. Și cum io sunt un tip foarte altruist, am zis c-ar fi mișto să vă zic și vouă.

Continuarea

5,319 cititori

Țara în care o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde

Probabil mulți dintre voi v-ați prins că din când în când mai public pe-aici câte un text advertorial. Nu de alta, dar trebuie să mănânce și gura mea măcar de două ori pe săptămână (în săptămânile bune). Sau să plătesc hostingul. Sau să, sau să. Nevermind, că nu despre asta povestesc azi.

Ei bine, treaba e că uneori, răsfoind interneții, mai dau peste campanii pentru cazuri sociale sau pentru copii sau peste câte-o campanie cum e asta pe care o fac acum BGS și Avon și-atunci n-am nevoie de niciun ban. Pur și simplu încerc să fac un pustiu de bine dacă tot pot.

Continuarea

4,699 cititori

Cam așa stă treaba

Mdeci să vă povestesc.

Pe 1 ianuarie, mi-am zis că e liber în oraș și să ies să mă mișc un pic cu mașina. Ceea ce s-a și dovedit perfect adevărat, era liber de ziceai că e părăsit Bucureștiul.
Atât doar că la primul semafor, bă, dar fix la primul semafor, cum s-a făcut verde, cum am auzit nelipsitul claxon din spate. În spate unde, evident, era o singură mașină. 
Pentru că sunt un tip săritor și bine intenționat, m-am gândit că poate omu’ are niscaiva probleme de sănătate sau ceva și la următorul semafor, am oprit în dreptul lui, am dat frumușel geamul jos și l-am rugat prin semne să facă și el același lucru. În mașină era un cuplu, el și ea, ambii pe la 55+. Eu oprisem pe partea ei. Și-ntreb: Continuarea

26,194 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Olanda

Continuăm seria de sfaturi, pentru cei care vor să lase în urmă spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, cu un articol scris, foarte mișto și foarte detaliat, de colega noastră de comentarii, didina. 

……………

Situația noastră: locuim undeva aproape de Utrecht, doi adulți și un copil, suntem plecați de patru ani. Soțul meu a fost recrutat de o firmă din UK pentru NL, a plecat cu contract de muncă (perioadă nelimitată), iar eu cu copilul ne-am mutat la două luni după ce a început el serviciul. Câteva detalii (cu multe link-uri pentru o mai bună documentare), mai degrabă tehnice, cu distracția vă descurcați și singuri: Continuarea