10,331 cititori

Diavolul s-a folosit de Papa

Aveți aici un articol pe care l-am descoperit ieri și l-am citit pe nerăsuflate. Mai ales că sunt fanul declarat al celor care au curajul să-și și asume ceea ce scriu semnând cu tot felul de pseudonime stupide. În fine, detalii, coaiele nu sunt pentru oricine. Nici măcar alea la figurat.

Dacă vă e lene/silă să-l citiți, vă spun io ca e vorba despre alegeri, despre arestarea lui Dragnea și despre vizita Papei. Cele trei fiind, desigur, strâns legate. Acum, hai să spicuim din mărețul articol. Continuarea

12,701 cititori

Hai să votăm banane

Vă pregătisem altceva pentru azi, dar am citit pe Facebook, la Mihai Matei, bijuteria de mai jos. Nu știu dacă ați văzut-o deja, dar n-aveam cum să nu-l rog s-o las și aici, că ne regăsim mulți în ce-a scris și pentru că mai sunt doar cinci zile până dumnică.

Sunt unul dintre copiii născuți în anii ‘80. Ni se mai spune decreței. Am fost crescuți printre șoapte despre libertatea din vest, cu foamea și cheia la gât. Continuarea

4,565 cititori

S-a săturat și România din online?

De fiecare dată când se apropiau alegeri, orice fel de alegeri, dacă mă luam după ce se întâmpla la noi în bulă, îmi era limpede că “ăilalți” au pierdut. Nu, nu că ai noștri au căștigat, ci că “ăia” au pierdut. După care veneau alegerile pe care “ăilalți” le căștigau en fanfare DE FIECARE DATĂ. Cu o singură excepție: când a câștigat nen-tu Klaus. Dar și atunci, dacă nu era diaspora, am fi luat-o în mână ca de obicei și acum l-am fi avut președinte pe Veve Ponta. Știți ce zic, da? Continuarea

6,792 cititori

Hai să facem lucrurile să se miște!

LATER EDIT: Ca să se dezpanicheze cei care se panicaseră. Ar vrea ei ăia de la PSD să mă duc acolo, dar nu în această viață

Sunteți primii care află vestea pe care tocmai o să v-o dau, pentru că așa mi se pare normal, să încep cu voi, cei care mi-ați fost mereu alături.

În ultimele săptămâni am avut o serie de negocieri cu consilieri ai partidului de guvernământ, negocieri care s-au încheiat ieri, duminică, târziu în noapte, și în urma cărora am acceptat să fiu, începând de săptămâna viitoare, consilier pe partea de comunicare al Partidului Social Democrat.

Probabil că mulți dintre voi se vor întreba de ce-am luat decizia asta. În primul și în primul rând pentru că o consider o provocare uriașă, ce poate fi mai incitant decât să știi că te vei ocupa de comunicare pentru cel mai mare partid din România – cel care, mai mult ca sigur, se va mai afla la guvernare cel puțin încă cinci ani și jumătate?

Vreau să fac lucruri mișto, vreau să ajut partidul să iasă din conul de umbră în care a intrat și din care poate ieși doar cu ajutorul nostru, al tuturor. Până la urmă, peste tot, oriunde te-ai duce, o să realizezi că există și oameni buni, oameni capabili, oameni care-și doresc să facă ceva pentru cei din jur, oameni implicați care vor și pot să facă lucrurile să se miște. Și exact asta am de gând să fac pe bucata care mi-a fost încredințată: să fac lucrurile să se miște, dar altfel decât s-au mișcat până acum.

Ca să fie foarte clar, am luat decizia asta după ce-am avut și o discuție între patru ochi cu Liviu Dragnea. Președintele PSD m-a asigurat că voi avea mână liberă, toată susținerea partidului și toată logistica de care voi avea nevoie pentru a reuși să comunicăm care sunt adevăratele noastre valori și modul în care România trebuie repusă pe direcția cea bună. Pentru că, până la urmă, cred că asta este singura și adevărata problemă a PSD: oamenii de aici vor și pot să facă lucruri bune, dar până acum n-au știut să le comunice.

România, îndrăznește să crezi!

26,539 cititori

Am stat de vorbă cu Ștefan Mandachi

Ieri pe la ora patru mi-a sunat telefonul. Știam cine mă sună, dar adevărata surpriză am avut-o când am aflat de ce mă sună:

– E Ștefan Mandachi în București și-ar vrea să vă întâlniți, poți?

– Pot.

Și cam așa s-a făcut c-am stat ieri seară de vorbă, ca băieții, mai bine de trei ore, cu omul momentului în România. De povestit, am povestit multe, c-așa e la bere, dar eu m-am dus acolo cu câteva chestii în minte pe care voiam să le aflu chiar de la sursă.

În primul și-n prmul rând trebuie să vă spun că omul e nebun, în sensul cel mai bun al acestui cuvânt. E un tip care crede cu tărie în ce spune și căruia i se luminează ochii de fiecare dată când povestește despre ce i s-a întâmplat în ultimele zile. Pentru că nici lui nu-i vine să creadă, i se pare că trăiește un vis.

Continuarea

78,359 cititori

Sper c-ați văzut asta

Dacă ați ajuns acasă, sfatul meu ar fi să vă rupeți 5 minute pentru videoul ăsta. Dacă n-ați ajuns, nu vă uitați de pe drum, așteptați s-ajungeți, ar fi păcat să nu vă concentrați la ce zice tipul ăsta, că nu zice rău deloc.

N-aveți idee cât mi-ar placea să-i iasă șmecheria asta si să văd o Românie înțepenită timp de cinsprezece miute. Dar uitați-vă la clip și vorbim după. Ah, și dacă vă lasă sufletul, dați-i share, că merită.

P.S. Dacă n-aveți cont de facebook, puteți să-l vedeți aici.

P.P.S. Îmi vin tot felul de informații din foarte din multe părți, dar toate spun același lucru: se pare că extrem de mulți cetățeni, cu putere de decizie în companiile lor, sunt dispuși să se ralieze la cele cinsprezece minute de suspendare a activității. Well, să vedem, a zis orbul.

4,308 cititori

Cam ăsta este trendul

Ne place, nu ne place, devenim din ce în ce mai dependenți de aplicațiile pentru mobil. Astea-s vremurile și, oricât de conservatori am fi, constatăm că telefonul face parte integrantă din viețile noastre.

Sincer să fiu, nici nu prea are cum să fie altfel când un simplu smartphone de azi este de câteva milioane de ori mai puternic decât toate computerele folosite de NASA în ’69 când au trimis misiunea Apollo 11 pe Lună. Toate la un loc, da?

Continuarea

9,238 cititori

Frozen (b)rain

Cred că era prin 2008 când Steaua juca la Munchen împotriva lui Bayern în grupele Champions League (ce vremuri!). În România era un noiembrie târziu, gri, nu foarte geros și fără zăpadă. Nu și în Germania. Chiar în ziua dinaintea meciului, am intrat pe prognoza meteo și-am văzut că la Munchen ninge de rupe. Nasoală treabă.

Am plecat la meci gândindu-mă cam cât ghinon pot să am să ningă la nemți fix în alea două zile pe care le aveam și eu pentru hălăduit prin Munchen. Mă și vedeam înotând prin troiene pe-acolo, ud, înghețat și zgribulit, căutând adăpost din berărie în berărie. Continuarea

4,908 cititori

Cocalari fără frontiere

Mdeci azi m-am trezit cu o lene din aia dureroasă în organism. Atât de dureroasă că la simplul gând c-ar trebui s-o iau la pas spre metrou, m-a apucat așea un soi de vertij de-am fost nevoit să mă întorc pe partea cealaltă și să mai dorm o juma’ de oră.

Prost e că până la urmă tot a trebuit să plec. Doar că procrastinarea m-a dovedit și-am luat un taxify. N-aveam cum, simțeam c-o să-mi explodeze capu’ dacă fac un singur pas pe jos.

Șofer e Mohamed. Un băiat din Siria care zâmbește tot timpul. Continuarea