7,471 cititori

Pentru că se poate

Poate o să ziceți că n-am toți boii acasă, dar m-am cam bucurat când am primit invitația celor de la VEKA ROMÂNIA să merg pe șantier și să montez ferestre, pentru că era prima oară când participam la un proiect în cadrul căruia se construiește pe bază de voluntariat și eram extrem de curios ce-o să găsesc la fața locului.

Proiectul se numește BIG BUILD și are ca scop construirea a zece case pentru zece familii din Vaideeni, Vâlcea, sat peste care au trecut două rânduri de inundații nasoale. Primul în 2014, al doilea în 2018. Dar partea cea mai interesantă vine abia acum: cele zece case se vor ridica în exact cinci zile. De aici și curiozitatea, voiam sa văd cu ochii mei cum naiba se poate așa ceva. Și-am fost, și-am văzut. Continuarea

6,185 cititori

N-am încredere în oamenii care nu înjură la volan

Nu vreau s-o interpretați în niciun fel, nu vreau să mă judecați greșit, în general sunt un tip destul de elegant și bine crescut (uneori chiar prea), practic sunt exact ca un gentleman d-ăla, dar pentru mine nu există opțiunea să conduc mașina și să nu înjur la volan.

Oricât de scurt ar fi drumul pe care-l am de făcut, trebuie să-mi scape măcar un duios „hai, în pwla mea, mai repede” sau nostalgicul „semnalizează, în morții mă-tii, că n-am de unde să ghicesc ce vrei să faci”.

Continuarea

3,942 cititori

S-au egalizat valorile

Mă distrează foarte tare cam tot ce se întâmplă în fotbalul românesc, dar și mai tare mă amuză discursurile oficialilor de dinaintea fiecărui meci al echipei naționale.

Dacă urmează să jucăm împotriva unei echipe mari, discursul este pe genul: „Spania nu mai e ce-a fost, mingea e rotundă, și ei au tot două picioare, dacă se concentrează băieții putem să-i batem”. Dar, ori că nu se concentrează băieții, ori că mingea nu mai e chiar așa rotundă, ori că mai știu eu ce ghinoanele naibii se întâmplă, că după meci se ajunge tot la: „am jucat cu o echipă mare, am făcut tot ce-am putut, asta este, capul sus, c-am pierdut doar o bătălie”.

Continuarea

9,575 cititori

Se face curent

– Mai deschideți un geam, vă rog.

– Se face curent.

Numai într-un metrou din București poți să auzi acest dialog halucinant. Ce contează că toți stau înghesuiți ca sardelele, cu transpirația curgând șiroaie, dacă o tanti de la jumatatea vagonului a hotărât că se face curent, geamul ăla va rămâne închis pe vecie. Pentru că nu poți sa te joci cum vrei tu cu sănătatea femeii. Continuarea

3,454 cititori

Rece și cu un strat generos de spumă cremoasă, desigur

Care sunteți mai vechi pe aici poate vă aduceți aminte că anul trecut pe vremea asta scriam despre o meserie nou-nouță, pe numele ei Tapster. Iar dacă nu mai știți, vă reîmprospătez eu memoria acuș. Jobul de Tapster a fost inventat și scos pe piață de oamenii de la Pilsner Urquell care-și doresc de la tapsteri un singur lucru: fiecare bere consumată să fie turnată la modul desăvârșit de fiecare dată, pentru că numai așa stratul cremos de spumă va păstra prospețimea berii și va face ca fiecare înghițitură să aibă gustul perfect.

Între timp lucrurile au evoluat, a avut loc și concursul pentru alegerea primului tapster din România, concurs pe care l-a caștigat Dorin Adrian Mihai, cel care a devenit oficial Country Tapster Pilsner Urquell.

Mă gândeam că poate vă interesează să aflați, un an mai târziu, cam cu ce se mănâncă meseria asta Nu de alta, dar pe mine m-a interesat suficient de tare cât să-i pun omului niște întrebări. Ia fiți atenți aici. Continuarea

4,124 cititori

Ați ales perfect

Acum vreo două săptămâni vă rugam să mă ajutați să aleg între cele două provocări pe care le faci #odatainviata. Și m-ați ajutat. După cum mergeau lucrurile, eram convins c-o să văd și eu cum e să mergi la birou cu elicopterul. Dar, la final, când am numărat voturile, am constatat c-o să mă cam dau cu mașina de raliu. Chestie care la momentul ăla m-a cam ofticat. Până am ajuns pe circuit și-am uitat pe loc de orice elicopter de pe lumea asta. Continuarea

5,609 cititori

Scurt tratat de macroeconomie și sex

La mine în cartier s-a deschis un studio de videochat și brusc toată strada s-a transformat în showroom auto, nivelul de trai al zonei și indicele de bunăstare al populației crescând practic peste noapte (și peste zi, că fetele lucrează în trei schimburi, ca la uzină, pe vremuri). Creștere reală, de altfel, cu PIB și tot ce trebuie, pe care poți s-o constați cu ochiul liber, pentru că acum golf 7 e cam cea mai răpciugoasă mașină de pe stradă. Mă rog, dacă nu punem la socoteală și mașinile noastre, ale celor care stăteam deja aici.

Continuarea

7,733 cititori

În sfârșit

Copii, țineti-vă bine! Nu știu dacă sunteți la curent, dar toamna asta, la Cluj, o să aibă loc prima conferință internațională a „Pământului Plat” din România. Păi aveți voi idee de când aștept io chestia asta? Prin urmare, mă bate serios gândul să mă duc, că nu se știe dacă mai prind așa ceva în timpul vieții mele. Continuarea

6,448 cititori

Sectanți moderni: militanții anti-avort

Sincer, până de curând nu prea m-a interesat subiectul “avort la cerere”. Pentru că, în naivitatea mea, credeam că lucrurile sunt mai mult decât clare și fiecare femeie are dreptul să decidă. Dar se pare că lucrurile nu stau chiar așa și că la ora asta există, în România, 60 de spitale care refuză avortul la cerere. Majoritatea, dacă nu toate, invocând motive religioase.

Vorbim despre spitale de stat, da? Adică cele care trăiesc din taxele plătite de noi. Te duci să faci întrerupere de sarcină, dar nu se poate, pentru că nu vrea doamne-doamne. Și asta deși în România avortul la cerere, până în 14 săptămâni (vârsta fătului), este legal. Well, deja sună interesant, sună a ilegalitate, nu?

Continuarea

6,240 cititori

O dată în viață

Eram în clasa a doișpea și fotbalul românesc începea să cunoască anii de glorie. Steaua tocmai jucase a doua finală de Champions League, Dinamo jucase o semifinală, Craiova deschisese drumul, iar echipa națională era și ea în formă. În contextul ăsta, într-un noiembrie cenușiu, Craiova urma să joace cu un Dinamo, aflat în vârf de formă, chiar pe stadionul din Bănie. Nu cred că exista cetățean născut între Dunăre și Olt care să nu vrea sa vadă meciul ăsta. Inclusiv eu, evident. Și cum la televizor nu se transmitea, singura speranță era să fac cumva să ajung pe stadion. Continuarea