La articolul cu sfaturile despre emigrare, au fost mai mulți dintre voi care m-ați întrebat de ce nu scriu un articol și în sens invers. Adică să-i întreb „de ce s-au întors?” pe cei care au plecat din România, au stat mulți ani prin diverse țări, după care au revenit acasă.

Mi s-a părut o idee extrem de bună, așa că fix asta am făcut. Astăzi o să-i întreb pe toți cei care au plecat din țara asta, cu gândul să nu se mai întoarcă vreodată, ce i-a făcut să se răzgândească?

Sunt curios de argumentele tuturor celor aflați în situația asta, dar recunosc că cel mai tare aș vrea să citesc răspunsurile celor care s-au întors din țări care, economic și social, stau mult mai bine decât România.

De ce? Păi pentru că nu înțeleg de ce te-ai mai întoarce în România dacă ai apucat să prinzi un cheag, să ai o viață care curge pe un sens bun, într-o țară în care oamenii respectă regulile și legile, iar statul nu își bate joc de propriii lui cetățeni.

Eu, dacă aș emigra, aș face-o din două motive: climă și nivelul de civilizație al țării în care mă duc.

Despre motivul „climă” bănuiesc că nu mai are rost să discutăm, e clar că îmi place căldura și m-aș duce într-un loc în care nu mi-ar mai fi frig niciodată în viață.

Dar dincolo de orice tip de climă, motivul principal pentru care aș emigra ar fi nivelul de civilizație. Parametru care cu greu poate fi mai jos decât ce avem pe plaiurile locuite de vajnicii urmași ai dacilor liberi

Personal, mi se pare că România este la coada clasamentului în ceea ce privește civilizația. Suntem zero, suntem profund necivilizați, dar marea problemă este că nimeni nu face nimic să nu mai fim așa.

Civilizația se face cu forța, cu amenzi și cu recompense, dar se face obligându-i pe oameni, într-un fel sau altul, să nu mai fie maimuțe.

La noi nu există nimic de genul, prin urmare populația nu respectă regulile și legile, iar statul nu face nimic pentru ca populația să respecte regulile și legile. Este un cerc vicios din care nu vom ieși vreodată, pentru că nimeni dintre cei cu putere de decizie nu-și dorește să ieșim.

Vă dau doar două exemple relativ recente. La postările despre nesimțiții din trafic și despre imbecilii bubuitori de petarde, am primit sute de comentarii (nu exagerez, chiar au fost sute) de genul: „pentru că pute-m, să v-ă dă-m l-a m*ie, oilor”.

Evident, formulate diferit, dar ideea de bază era aceeași și gramatica la fel de precară.

Dar ăștia sunt pleava societății, sunt oamenii pentru care nu mai există vreo speranță, trăiesc și gândesc ca niște semi-maimuțe care nu înțeleg nimic din jur și pentru care „civilizația” este o noțiune abstractă pe care oricum n-o înțeleg.

Nu la ei e marea problemă, ci în altă parte. Știți unde? Acolo unde este cel mai grav. Oameni de la care nu te-ai aștepta reacționează exact la fel când este vorba despre ei înșiși. Oameni care n-au trecut prin școli degeaba și care la nivel declarativ vor o țară ca afară, așteaptă să le-o facă alții.

De exemplu, sunt absolut convins că dacă e să stai la o bere cu șoferii și șoferițele mașinilor care intră pe benzile speciale dedicate autobuzelor, o să ai surpriza să vezi că majoritatea lor sunt oameni mișto cu care ai ce vorbi.

Oameni inteligenți care pot să-ți explice cu subiect și predicat, cu argumente logice, ce merge și ce nu merge în România. Dar dacă e să-i întrebi „de ce-ai intrat pe banda specială dedicată autobuzului?”, o să constați că aceiași oameni mișto și inteligenți îți vor răspunde ceva de genul: „mă grăbeam, de obicei nu fac asta, acum era o situație specială”.

Doar că știu și ei că mint. Iar pe banda aia dedicată autobuzului e coloană de „situații speciale” la orice oră ai trece prin zonă.

E doar un exemplu, dar dacă te uiți în jur o să constați că există extrem de multe exemple de același gen. Oameni care în teorie sunt bine intenționați și-și doresc civilizație uită brusc de treaba asta când sunt puși într-o situație în care civilizația îi dezavantajează.

Eram în mașina unui prieten bun de-ai mei când a depășit ditamai coloana și s-a băgat în față. Când l-am întrebat de ce-a făcut asta, mi-a răspuns: „mă grăbeam”. Păi și proștii ăia crezi că stăteau de plăcere acolo? A râs. Iar eu știam exact că nu se grăbea nicăieri, că doar eram cu el în mașină.

Iar dacă peste partea cu civilizația la o adică putem trece, sperând că la un moment dat locuitorii acestei țări vor fi obligați să devină civilizați, pentru partea cu empatia și cu durutul în cur de cei din jur nu prea există soluții.

Poate știți, poate nu, dar zilele trecute a murit un om într-un autobuz plin de oameni, la Sibiu.

Bă, voi înțelegeți ce zic eu aici? A murit un om într-un autobuz în care mai erau vreo 50 de oameni, și nimeni n-a făcut nimic. Nu că nu l-au ajutat cu ceva, nu că n-au zbierat către șofer „oprește, bă, că-i e rău cuiva”, nu că n-au sunat la 112, se uitau în alta parte în timp ce se rugau să nu facă nimeni nimic.

Pentru că era târziu și nu mai aveau cu ce să-și continue drumul în caz că autobuzul oprea de tot. Așa c-au preferat să se uite în altă parte în timp ce omul ăla murea lângă ei. N-ai cum așa ceva, dacă vezi asta într-un film zici că e exagerat scenariul.

Ce ziceți, credeți că toți ăia din autobuz erau analfabeți și proști, pătura needucată a societății? Că eu pot să pun pariu că nu.

Ăsta cu autobuzul e doar un exemplu, dar pot să pun pariu că toți avem povești urâte despre cum ni s-a întâmplat ceva nasol și nimeni din jur n-a mișcat un deget să ajute. Vouă personal sau celor apropiați. Eu am cel puțin zece povești d-astea.

Cam asta e România, cam așa arată ea azi.

De-asta sunt extrem de curios ce ne vor spune cei care au hotărât să se întoarcă aici, în țara asta în care domnesc haosul, analfabetismul funcțional, prostia, bătaia de joc, durerea în cur și nesimțirea.

De ce te-ai întoarce la toate astea dacă tot ai apucat să trăiești într-o țară unde oamenii înțeleg că și cei din jur sunt tot oameni?