Articol scris de Iulia.

…

Nu știu despre voi, dar mie începe să mi se pară tot mai periculos să ies în trafic în fiecare zi. Bănene, nush ce-i cu lumea, da parcă în ultimul timp, toți ori s-au tâmpit iremediabil, ori nu mai au nici un fel de instinct de conservare.

Și cum tot stăteam eu așa și analizam critic ce-i în jurul meu, mi-am dat seama că am identificat niște tipologii de șoferi pe care – cum altfel – vreau să le discut cu voi.

Deci, ca să nu mai lungim pelteaua, să începem (fără vreo ordine anume, pur și simplu așa cum îmi vin în cap):

👉 Pensionarul cu Logan roșu

De departe una dintre cele mai periculoase specii întâlnite de mine în traficul actual. Și da, în caz că vă întrebați, Loganul roșu e esențial. Mi se pare că ăia cu Logan gri sau bleumarin nu-s așa hăbăuci ca ăștialalți.

Pensionarul cu Loganul roșu deține musai un Logan din prima generație apărută. Și l-a luat de nou, că nu concepe ideea de a conduce mașină hărtănită înainte de cine știe ce inconștient.

Și l-a luat roșu, că îi amintește cu nostalgie duioasă de Dăcioara lui roșie – de altfel singurul alt vehicul motorizat pe care l-a deținut sau condus vreodată – pe care și-a luat-o cu carnet CEC și coadă la poarta uzinei (dacă nu știți despre ce carnet CEC e vorba, sunteți mult prea tineri).

Îl conduce fix la fel cum conducea Dăcioara din anii ’70 – omițând ideea că are oglindă și în partea dreaptă și comportându-se ca și cum în afară de el oricum nu mai există nimeni și nimic altceva pe drum.

Conduce, de altfel, foarte regulamentar – semnalizează când schimbă direcția, se încadrează corect pe benzi și așa mai departe. Însă ignoră cu obstinație existența tuturor celor din jur în timp ce face cele de mai sus.

Dă semnal, schimbă banda. Ce contează că pe banda aia unde vrea el să se mute erai și tu?!? El acolo vrea să meargă, a semnalizat, a tras de volan. Ura și la gară! Oglinzile există probabil numai pentru că, din dracu știe ce motive soroșiste, așa impune legea. Dar vreo utilitate categoric nu au.

Dacă îl claxonezi sau îi dai flash-uri, indicându-ți nemulțumirea vizavi de faptul că era să-ți șifoneze bunătate de tăblăraie, nu va avea nici cea mai vagă urmă de curiozitate să analizeze în sus-numitele oglinzi cine și de ce claxonează. Cel mai probabil, va ridica din umeri, mormăind în barbă ceva despre cât de zgomotos a devenit traficul în ziua de azi.

👉 Cocălăreasa cu SUV

Asta e altă specie periculoasă. Oarecum similară pensionarului, nici ea nu consideră că oglinzile au vreo utilitate în mașină. Alta decât eventual să-ți retușezi machiajul.

De altfel, nici semnele de circulație nu prea au vreo importanță pentru ea. Dacă ea are treabă acolo, păi nenicule, fix acolo va lăsa barcazul 4×4. După caz, dacă e vreuna cu vreun strop de urmă de micro-bun simț, va pune avariile. Dar de cele mai multe ori, nu.

N-are nici o jenă să ocupe locurile de parcare ale altora, să blocheze mașini, să ocupe o bandă de circulație, să taie toate benzile în giratoriu ori să execute alte isprăvi menite să provoace AVC-uri mai grave sau mai puțin grave nefericiților participanți la trafic aflați în jurul ei.

Dar caracteristica principală a balabustei cu SUV este aceea că, invariabil, deși conduce un coteț care face cam de două ori cât un apartament semidecomandat în Drumul Taberei, coteț care probabil știe să facă și masaj la oo, și cartofi prăjiți, dacă-i ceri – așa că practic e imposibil să n-aibă instalație hands free integrată – invariabil, ziceam, vorbește la telefon în timp ce se află la volan.

Și nu face asta oricum. Ntz, o face cu stil. Stil „țin în mână pita prăjită cu unsoare, așa cum îmi făcea mămica când eream io mică”.

👉 Reisărul urban

Și nu, nu vorbesc aici despre cei pe care-i cunoaștem cu toții, despre gelații cu BMW-uri pisicuță sau ursuleț „tunate”, înmatriculate eventual pe BG, ori cu volan pe dreapta, aduse dă pă Anglea, care se înhaită seara la pseudo-liniuțe pe marile bulevarde.

Nu vorbesc nici despre ăia cu Golfuri 4 „preparate”. Unde prin „preparat” se va înțelege că și-a luat din târg de la Vitan 4 țevi de eșapament pe care le-a lipit cu Poxipol sub bara spate și a mai trântit eventual și un eleron comandat de pe aliexpress și acu se crede cel puțin pui de Paul Walker.

Nu. Vorbesc aici despre m*istul care se crede oleacă mai rafinat, da tot m*ist e. Adică ăla care conduce o mașină de firmă – eventual o Octavie cu motor ceva mai procopsit – se îmbracă la cămașă de la Bigotti, că aia e expresia rafinamentului suprem în capul lui, dar în sufletul lui tot băiețaș de cartier care visează la un ursuleț tunat a rămas.

Ăsta e genul care te claxonează la semafor în prima milisecundă de după prima nanosecundă în care urmează să se facă verde.

E genul care dă talpă ca apucatul pe bulevarde în miezul zilei – că se duce la un „lunch” dă „biznis”, dragă – luând-o eventual pe linia de tramvai sau pe banda de autobuz.

E genul care croșetează stupid și inutil traficul, făcând slalom de pe o bandă pe alta, genul care nu acordă prioritate pietonilor și care, dacă trece ambulanța de el cu nino-nino în funcțiune, pune avariile și se ia după ea, doar-doar mai fentează un pic restul fraierilor din trafic.

Spre ghinionul lui însă, reisărul urban n-are noroc și pace. Că nu știu cum se face și nu știu dacă ați observat, dar în general, dacă ai de-a face cu vreun agitat d-ăsta în trafic, în 9 cazuri din 10, după ce te-a depășit pe tine și a mai croșetat 5-6 alte mașini, ajunge la același afurisit de semafor la care stai și tu și toți ceilalți fraieri din jur. O fi karma? O fi statistica probabilităților? Habar n-am.

Cert e că dacă vă veți lua un pic de timp să analizați tipologia asta, veți constata cu siguranță lucrul pe care l-am constatat și eu: băi, parcă cu cât e mai agitat și mai grăbit, cu atât nu reușește să avanseze mai mult de 3-4 mașini față de locul pe care l-ar fi ocupat în trafic dacă ar fi circulat perfect normal.

👉 Melteanus supremus

Aici se pot încadra nenumărate tipologii de șoferi, de la ăia care nu semnalizează că așa vrea mușchiul lor, la ăia care funcționează pe principiul „dă-te bă, că vine io!”, la ăia care fac căcaturi în trafic și apoi tot ei comentează când îi înjuri, la ăia care consideră că ei trebuie să aibă mereu dreptate, dar și prioritate, pe criterii de gabarit, etnie, ceafă lată, „tu știi cine sunt io?” și așa mai departe.

Asta e o categorie muuuuult prea largă să poată fi dezbătută într-un umil textuleț de citit într-o sâmbătă dimineața la cafea, așa că o lăsăm așa, numai în linii mari.

Deși sunt sigură că veți avea și voi de adus o contribuție semnificativă la acest articol, cu propriile voastre opinii și pățănii din trafic.

Și nu pot încheia înainte să vă povestesc una din categoria „Noaptea minții”.

Se făcea că plecasem de acasă să ridic odrasla de la grădiniță. În drum spre înalta instituție de învățământ preșcolar, circul pe o stradă cu o bandă pe sens.

Fix în dreptul unei crâșme locale, pe contrasens se apropie de mine un alt autoturism. Spre surprinderea mea însă, creierul meu înregistrează relativ rapid faptul că respectivul autoturism nu se mai prea află pe contrasens, ci cam pe sensul meu de mers.

Întru evitarea inevitabilului impact ce ar fi urmat să se producă, frânez cu putere și opresc, astfel încât ăla să treacă de mine fără să mă facă acordeon.

Fiind cald afară și eu trăgând de zor din tutun, aveam geamul deschis. Procesez rapid, între indignare și uimire legate de accidentul tocmai evitat, faptul că și distinsul meu coleg de trafic avea geamul la fel de deschis. Așa că nu ratez ocazia de a-i adresa un prietenesc „Amice, ești idiot?!? Era să intri în mine!”

Iar răspunsul, prieteni… ei bine, răspunsul a fost fix și exact următorul: „Păi ce, tu n-ai văzut că eu trebuia să ocolesc o groapă?!?”

Mai ai ce să mai zici la una ca asta? Nu mai ai. Dai cu-n Înger, îngerelul meu înainte să pleci la drum, faci de trei ori cruce cu limba-n cerul gurii, dai doo acatiste la Buddha și aprinzi o lumânare Marelui Monstru de Spaghete și speri s-ajungi și azi întreg din punctul A în punctul B.

sursa foto: freepik.com