6,603 cititori

I-a înjurat civilizat

N-aveam cum să nu salvez acest text pe care îl lăsase colegul nostru Ionuț sub formă de comentariu acum vreo două săptâmăni. Mi-am zis că merită o soartă mai bună. Nu Ionuț, comentariul.

Am mers o dată cu taxiul, cu un domn (acesta este cuvântul) de o eleganță desăvârșită. Mașina era lună, lingeai mac de pe jos, vorba poetului, el îmbrăcat la cămașă, cravată cu ac, un limbaj elevat cum rar mi-a fost dat să aud, cu o voce plăcută, ușor de bas așa, dând dovadă de un respect impecabil în trafic, ce să mai vorbim, o cursă deosebită. Mai ales că eu sunt fericit când găsesc partener de discuții, iar omul era destul de citit și cu păreri logice și de bun simț pe diverse subiecte. Până când… Continuarea

6,563 cititori

Aventura mea cu Troty se termină aici

Din punctul meu de vedere la ora asta pe piața trotinetelor electrice din România există doi jucători principali: E-twow și Segway. Toți ceilalți doar încearcă să câștige o bucată mică din felia de piață rămasă. În aceste condiții, ca să ai vreo șansă, cred cu convingere că trebuie să faci două lucruri. Primul, să informezi corect potențialul client despre ce poate și ce nu poate produsul tău. Și al doilea, să asiguri niște servicii post-vânzare brici. Dacă nu le faci bine de tot p-astea două, ești și vei rămâne nesemnificativ și te vei bucura doar de niște vânzări mai mult sau mai puțin întâmplătoare.

Și, din păcate, băieții care vând trotinetele electrice Nilox nu reușesc să le facă pe niciuna dintre cele două. Nu e un repros, este o constatare venită după aproape o lună de zile de folosit produsul lor.

Hai să vă explic cum stau lucrurile.

Continuarea

6,045 cititori

De ce e bine să te mai uiți și-n spam

Încă de primăvara trecută a început să mă bată gândul. De fiecare dată când ieșeam de la birou și vedeam Calea Victoriei plină ochi de mașini care înaintau cu viteza unui melc suferind de artrită și pe sărmanii de la volan scrolând prin telefoane ca să le mai treacă timpul, mă găndeam ce tare ar fi să-mi iau o trotinetă electrică.

Doar că m-am gândit și m-am răzgândit pân-au trecut și vara și toamna. Iar iarna, știi cum e, nu prea-ți mai vine să dai banii pe o chestie pe care n-o poți folosi decât peste câteva luni. Dap, în mod sigur nu eu am fost cel care a inspirat proverbul ăla cu omu’ gospodar.

Continuarea

5,479 cititori

Un alt mare mister al omenirii

Pe lângă călătoria în timp, găurile negre, cum s-au construit piramidele, unde se duc șosetele din mașina de spălat când se duc și de unde vin gândurile, zilele trecute (cam pe miercuri așea) m-a mai lovit peste față un alt mare mister al omenirii pe care încă n-a reușit nimeni să-l rezolve. Staț’ că vă zice băiatu’ imediat, poate știți voi cum stă treaba.

Așadar, matale, un cetățean normal și zdravăn la cap al îndrăgitei noastre Capitale, obișnuiești să te duci în fiecare zi la job cu metroul, autobuzul, tramvaiul sau orice alt mijloc de transport în comun pe care-l ai în proximitate. Foarte bine și laudabil, mai ales dacă așa ai constatat că ți-e mai comod și că faci mai puțin până la locul unde dai cu sapa.

Continuarea

4,479 cititori

Da, scriu pentru trafic

Vreau să las și eu treaba asta aici ca să nu mai fiu nevoit s-o explic (degeaba, de altfel) iar și iar, la nesfârșit. În toți cei aproape cinci ani de când ființează acest blog, unul dintre cele mai frecvente reproșuri pe care le primesc este exact ăsta: “bă, tu scrii pentru trafic!”

Pe lângă că mă pufnește râsul de câte ori îl aud, pe lângă că eu nu cred că există vreo “rețetă” miraculoasă pentru trafic (alta în afară de muncă, desigur), știți în ce fel mi se pare mie acuzația asta? Fix ca și cum te-ai duce la un cântăreț și i-ai spune: “Pe mine nu mă duci, tu vrei să cânți pentru cât mai mult public”. Sau ca și cum te-ai uita chiorâș la patronul unei cârciumi pline și te-ai stropși la el: “Coaie, crezi că nu m-am prins? Vrei să ai cât mai mulți clienți”. Sau ca și cum te-ai duce la un publicitar și i-ai atrage atenția că nu e frumos ce face, că și-a propus deliberat să lanseze o campanie care să atingă o grămadă de oameni din traget-ul produsului pe care vrea să-l vândă. Păi e frumos așa? Dăăă.

Continuarea

4,864 cititori

Ai angajat un șmecher pe care-l doare în fund? Dă-l afară!

E posibil să fi văzut deja pe trafictube imaginile de mai jos. Dacă nu, uitați-vă la ele. Doi nesimțiți se șicanează în trafic, apoi unul dintre ei își cam ia o mamă de bătaie. Pentru că, da, amândoi sunt nesimțiți, doar că dacă unul dintre ei este pe persoană fizică, în timp ce pe celălalt l-a cam durut la lupă că e într-o mașină de firmă. Ce să zic, mișto, bine ați venit în jungla traficului bucureștean unde supraviețuiesc doar șmecherii și băeții de băeți. Continuarea

7,012 cititori

Pentru romanticii și visătorii care abia așteaptă să ningă

Cum dau primii fulgi, cum încep trei sferturi dintre hipsterii capitalei să se bucure din rărunchi că “în sfârșit ninge”. Și să mor eu dacă înțeleg care e motivul acestei fericiri de natură meteorologică. Prietene, mai ai doișpe ani? Ce naiba e frumos când ninge între betoanele astea? A, da, poate doar că nu se mai văd rahații de câine de pe trotuare și peturile de bere aruncate peste tot. În rest, nu văd pentru ce s-ar bucura cineva că ninge într-un oraș precum Bucureștiul cel de toate zilele.

Că dacă e să fim complet obiectivi, aici până și copiii se bucură că ninge în virtutea inerției. Că de dat cu sania, canci, de bătut cu zăpadă afară în față blocului, oha. Ați văzut voi copii ieșiți la “construit cazemate” în orașul asta? Niciodată! Cea mai mare aventură pe care și-o pot permite copiii capitalei este să-și înhame părinții la vreo sanie și să-i tragă săracii oameni pe alei, prin parcuri sau printre blocuri. Și cam atât. Continuarea

15,259 cititori

Un jeg uman și-o lege prea blândă

Un băiat în vârstă de 32 de ani, din Iași, a accidentat mortal o persoană, apoi a întors mașina și a fugit de la locul faptei. Șoferul, avocat de profesie, era băut (1,23 miligrame pe litru alcool pur în aerul expirat) și avea permisul în stare de suspendare, tot pentru alcool la volan. Victima se afla pe trotuar, în dreptul unei treceri de pietoni, aștepta culoarea verde a semaforului. (știrea completă aici).

Acum, de ce cred eu că a fost posibil să se întâmple așa ceva? Primul și cel mai important motiv este chiar legea. Care prevede sancțiuni mult prea blânde referitor la cei care beau și conduc. Din punctul meu de vedere aș suspenda permisul pe viață (fără drept de re-examinare), aș da o amendă pentru care un salariat obișnuit (nu manager la Poșta Română sau la Metrorex) ar trebui să facă credit de nevoi personale și nu în ultimul rând aș da niște pârnăiță cu executare. Toate astea doar pentru urcat băut la volan și surprins de vreun filtru al poliției în trafic. Continuarea

7,273 cititori

Nu, din fericire, nu scriu pentru mă-ta!

De-a lungul timpului mi s-au tot reproșat chestii. Ba că de ce scriu despre grase, ba că sunt hater, ba că dracu’ și cu lacu. Evident, am mulțumit frumos pentru observații și mi-am văzut în continuare de treabă, fiind evident că niciodată nu poți să mulțumești pe toată lumea sau să te faci plăcut de toți.

Dar cel mai drăguț reproș, pe care îl mai primesc din când în când, este ăsta: “Bă, tu scrii pentru trafic”. Și de fiecare dată când îl aud, tendința mea naturală este să răspund în unul si același mod: “Da’ pentru cine plm ai vrea să scriu, pentru mă-ta”?

Continuarea

3,001 cititori

Codul claxoanelor în Bucureşti

Ştiu că sunteţi mulţi cei care citiţi pe aici şi nu locuiţi în Bucureşti, dar măcar o dată tot aţi trecut, sau veţi trece, prin traficul infernal al minunatei noastre capitale. Moment în care v-aţi luat, sau vă veţi lua, cu mâinile de cap la auzul nesfârşitelor claxoane care răsună în toate intersecţiile şi la fiecare semafor din acest oraş calm şi liniştit. Pentru că, nu-i aşa, ce-ar fi şoferul bucureştean fără podul palmei înfipt în mijlocul volanului, indiferent de zi, oră sau conjunctură?
Continuarea

3,608 cititori

Facebook-ul la volan

Zilele astea am tot mers cu maşina. Ceea ce, în Bucureştiul zilelor noastre, pare un fel de chinuială fără sens.

Pe când stăteam blocat în trafic cu zecile de minute, am constatat o chestie. Legea aia care spune că n-ai voie să vorbeşti la telefon când conduci, fără un dispozitiv de genul hands-free, este complet depăşită şi desuetă. Frate, cred că cinci şoferi din zece, indiferent de sex, butonau la smartphone-uri de le lua naiba. Serios, uitaţi-vă un pic în jur când sunteţi la volan să vedeţi că am dreptate. Continuarea