5,190 cititori

Cine zicea că nu se mai fac mezeluri de calitate?

LATER EDIT

Cu scuzele de rigoare pentru întârziere (aseară n-am avut timp nici să mor), în sfârșit avem un câștigător. El este comentatorul “paul“. Îl aștept să-mi dea datele pe adresa de la “Contact”. Cu restul mă revăd la următorul concurs, da?

Nu știu cum stătea situația pe vremea „cealaltă” prin orașele de unde sunteți voi, dar în Vâlcea mea natală singurele lucruri pe care le găseai când intrai într-o Alimentară erau cutiile alea de „creveți” vietnamezi. La raionul de „carne și mezeluri” era gol întotdeauna, bătea vântul prin galantare.

Și spun asta pentru că am tot auzit povești despre vestitul salam cu soia. O fi fost la alții, la noi vă dau în scris că nu se găsea nici picior de salam. Fie el cu soia sau fără. Ce să mai, când reușeau ai mei să se descurce și să mai facă rost de câte o bucată de parizer sau salam de vară, era sărbătoare. Continuarea

1,506 cititori

Păi nu merita și Bucureștiul ceva de genul? Merita!

Partea ce mai mișto, după ce împlinești 40 de ani, este că poți să-ți retrăiești liniștit adolescența. Ceea ce subsemnatul execută la nivel de mare artă.

Ia fiți atenți aici unde merge fratele vostru în plină vară, la sfârșit de iulie:

TimeShift Bucharest Music Festival, Romexpo Open Air, între 20 și 23 iulie

  • Patru zile
  • Patru scene
  • Un line-up cu peste 100 de ore de muzică
  • Peste 100 de artiști

Iar dacă arunc un ochi peste line-up, știu sigur că o să fiu acolo măcar pentru David Guetta, Faithless și Orbital.

Așadar, care mai dorește, care mai poftește? Să dați un semn, poate radem acolo o bere împreună.

Păi nu mă duc eu să-l întreb pe Guetta care e treaba cu “the world is mine”? Mă duc.

mihai_vasilescu_david_guetta

sursa foto

4,012 cititori

Cum se rezolvă o situație care n-are rezolvare

Până în acel moment fusese o zi normală în cooperativa unde dădeam cu sapa. Mai precis până în momentul în care managerul general a ridicat telefonul fix de pe birou, a format interiorul de la logistică și-a ordonat scurt:

– În jumătate de oră să fie o mașină la [insert here sediul unei companii uriașe de care ați auzit cu toții].

Și-a închis că mai avea și altă treabă.

Continuarea

5,885 cititori

Unde dai și unde crapă

Zilele astea am zis sa dau o fugă la Vâlcea, să văd și eu în ce condiții se mai prezintă distinsa mea mamă. A, uitasem, și să petrec Paștele, desigur. Ce să zic, mama era bine și m-a trolat cu mare succes pe unde m-a prins, iar Paștele l-am petrecut cum spune datina străbună. Cu pizza și sarmale. De porc. Csf, n-ai csf. Continuarea

2,515 cititori

Primul calculator nu se uită niciodată

Mă bucur că n-ați prins vremurile când în țara asta un video costa cât o mașină nouă (no kidding), un televizor color cât trei-patru concedii la mare (și nu la cort), iar un calculator era doar o chestie aspirațională la care cei mai mulți oameni puteau doar să viseze.

Da, chiar și în ziua de azi, când nici măcar nu mai țin minte câte calculatoare am schimbat, mi-l amintesc foarte bine pe primul. Am dat 500 de dolari pe el și, credeți-mă, în ’98 sughițai serios când scoteai din buzunar suma asta. Dacă nu mă credeți, dați un search pe google să vedeți cam cât costa pe atunci o garsonieră.

Continuarea

8,531 cititori

Vrei să slăbești și nu prea știi cum, așa-i?

Treaba stă așa. De la articolul cu slăbitul până în ziua de azi am primit minim câteva sute de email-uri (dacă nu mii) de la oameni care mă roagă să le trimit fișierele care conțin ce-am mâncat în perioada în care mă luptam cu cele 50 de kilograme. Cred că nu există zi în care să nu-mi scrie cineva. Și-i înțeleg, din două motive. Primul, întotdeauna exempul personal va fi peste orice teorie din cărți. Al doilea e oleacă mai complicat. Dar vă lămuresc eu acuș.

Continuarea

7,420 cititori

Viața e a ta

Am făcut sâmbătă o chestie pe care îmi doream de ani de zile s-o fac. Dar știți cum e, mereu găsim motive să amânăm exact chestiile care ne plac. Pentru că putem.

Ce-am făcut? Păi am fost la un curs de conducere defensivă la Academia Titi Aur. Trebuie să vă mărturisesc că m-am dus oleacă neîncrezător, cel puțin în ceea ce privea partea teoretică a cursului. Eram convins că iar o să ascult vrăjelile alea cu „nu apăsa pedala de accelerație” sau „majoritatea accidentelor se produc din cauza vitezei excesive”.

Continuarea

1,754 cititori

Șoc și groază! N-o să-ți vină să crezi, există un Campionat de Bine!

Auziți, vouă nu vi se intâmplă niciodată să vreți să scăpați de niște bani și să nu stiți cui să-i dați? Bine, vorbesc aici de o cauză bună, umanitară sau socială, nu de o sesiune de shopping de jumătate de zi. Că pentru asta n-aveți nevoie de sfaturi, știți și singuri pe ce să cheltuiți. Nu, serios, mie mi s-a mai întâmplat să mă gândesc c-aș face o faptă bună, dar sa nu-mi vină nicio idee despre cui, cât și cum. Continuarea

5,542 cititori

De ce-aș alege să fiu trist?

Nu știu cui aparține zicala asta și nici n-am de gând să caut. N-o auzisem până acum, dar mă ghidam inconștient după ea: “Ziua are douăzecișipatru de ore și pentru veseli și pentru triști. De ce-aș alege să fiu trist?”.

Nu am ce să scriu mai mult de atât. Doar uitați-vă la video-ul de mai jos și o să înțelegeți.

A, ba da, mai vreau să spun  ceva. Băăăi, oameni buni, VOI ați făcut asta? VOI! Înțelegeți? Nimeni altcineva. Eu am scris despre campania celor de la Lidl care vor să-și surprindă angajații și voi ați vorbit în comentarii și pe Facebook despre “domnul cu mustață de la Lidl Otopeni”. Ba chiar, tot voi i-ați aflat și numele: Ion Munteanu. Ei bine, mai jos aveți rezultatul. Ați făcut un om fericit. Sunteți cei mai tari din lume. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, o să vedeți când vă apar comentariile pe filmare.

P.S. Nu, nu mi-au dat lacrimile când am văzut video-ul. Pur și simplu îmi intrase ceva în ochi.

mihai_vasilescu_lidl_otopeni

 

4,551 cititori

Suferințele tânărului hipster

Mă rog, n-o să ma refer la hipsterii naturali, ăia born to be hipsters, ca să zic așa, ci la hipsterii wannabe, că ăștia-s predominanți. Din prima categorie am cunoscut prea puțini. Sunt mai rari decât părul pe broască.

Și ca să fie treaba treabă, o să le zic în deplină cunoștință de cauză, doar le-am încercat pe propria-mi piele, că de vreo doi ani tot experimentez cum e să fii aspirant la titlul de „hipster”.

E greu, frate, e foarte greu. În primul rând ai cam terminat-o cu hainele obișnuite. Dacă nu porți măcar un tricou funky, luat de la vreun magazin obscur second-hand sau lucrat manual de o frilensăriță care face haine din cozi de măceșe și le pictează cu rouă, n-ai făcut nimic. Te simți atât de mainstream, că nici nu-ți vine să mai ieși dimineața din casă. Mă rog, “dimineața” e un fel de-a spune, niciun hipster care se respectă nu se trezește înainte de doișpe. Oamenii liberi ai lumii libere nu suportă încorsetarea vreunui job cu program 9-18. Deci, cu hainele am lămurit-o. Eu mai apelam la un truc și stăteam seara câte două-trei ore în fața unui second-hand din cartier, cu speranța secretă că mă vede vreun cunoscut.

Continuarea

2,775 cititori

Cum e când îți ruinează cadourile primite Crăciunul

După cum bănuiți, cele două chestii pe care le așteptam cu înfrigurare în copilărie erau: prima zi a vacanței de vară și Crăciunul. Am așa un feeling că n-are rost să vă explic de ce așteptam vacanța de vară, da? Bine, nici la celelaltă n-ar trebui să am de ce să dau explicații, dar asta pentru că voi n-o cunoașteți pe mama. Băi, nene, găsea ființa asta motive să-l șunteze pe Moș Gerilă sau să-l facă să nu mai vină, ceva de speriat. Ok, ca să fiu cinstit până la capăt, și eu îi dădeam motive, da’ chiar așa, niciun pic de milă sau empatie pentru un biet copil? Nțțț, așa ceva. A, dacă vă întrebați cine e Moș Gerilă, o să vă transmit că nu stau de vorbă cu minori, da? Continuarea