8,594 cititori

Simțiți cum se schimbă vremurile?

Azi o să fiu scurt, foarte scurt.

Treaba stă așa, în rarele ocazii în care mă agăț de câte una-două beri pe la vreo terasă, Ciuc se află întotdeauna pe lista mea. Pur și simplu e una dintre puținele beri care-mi place. Iar mai nou, pe mine au reușit să mă atingă și cu campania lor, asta cu #LumeaNoua. La modul că mă simt în mod direct vizat de ea, de campanie. De ce? Pai eu chiar trăiesc într-o lume nouă care nu exista pentru mine acum patru ani.

Continuarea

3,461 cititori

O poveste ca oricare alta. Sau nu.

N-am scris eu textul ăsta. Nici nu aveam cum. Și sper să nu fie nevoie vreodată să scriu ceva asemănător. Atât mai vreau să spun, domnul care l-a scris are 77 de ani. M-aș bucura să pot scrie și eu la fel la aceeași vârstă. 

Am aflat că sufăr de boala Parkinson în 2007, după o zi foarte obositoare la serviciu. Am ajuns la Spitalul Universitar unde am fost diagnosticat pe loc și am primit un tratament. Boala a evoluat, cred că la început pe fond emoțional, după ce a decedat mama și apoi soția, iar copii au plecat în străinătate. Continuarea

3,201 cititori

O întâlnire ratată

Nu mai știu ce an era. Poate 92, poate 93, cert e că eram la Vâlcea într-o vacanță de vară și-mi omoram și eu timpul cum puteam. Ieșisem prin oraș într-o vineri seară, dar la fel de bine putea să fie și marți sau joi, timpul trecea infernal de greu în Vâlcea acelor ani. Mă rog, nu că acum ar trece mai repede, dar măcar au Mall.

Cum ziceam ieșisem pe corso și încercam să mă aciuez pe la una dintre cele două-trei terase, dar cred că același lucru încerca jumătate de oraș. În sensul că erau pline ochi și nimeni nu părea că are de gând să plece prea curând. Și pe bună dreptate, ce naiba să facă acasă?! Continuarea

4,189 cititori

Uite că se poate și la noi

Fraților, s-a întâmplat o chestie tare de tot. Și acum nu fac mișto și nici nu exagerez în stilu-mi pe care deja îl cunoașteți. Vreau să vă zic despre una dintre cela mai tari șmecherii care s-a întâmplat pe piața produselor alimentare în ultimii zece-cinșpe ani, poate chiar și mai mult. Hai că vă spun acuș despre ce-i vorba.

Continuarea

2,740 cititori

De ce să fie complicat dacă se poate să fie simplu?

Vinerea trecută pe la prânz, brusc, mi-am adus aminte că sâmbătă îmi expiră RCA-ul. Evident, toate chestiile nasoale mi se întâmplă vinerea. Și cum nicio nenorocire nu vine niciodată singură, pe când încercam să alung acest gând menit să-mi strice bunătate de weekend, mi-am adus aminte că n-am nici revizia făcută. Că-n decembrie mi-a fost lene și era frig. Am respirat adânc încercând să mă liniștesc și să-mi spun că poate mai am o șansă, că poate nu e dracul chiar așa de negru. Exact când credeam c-am reușit, de undeva din străfundul conștiinței mele a venit și lovitura decisivă: prietene, uiți că mergi de o lună cu ITP-ul expirat? Poftim hal să-ți începi sfârșitul de săptămână. Continuarea

2,435 cititori

Încetul cu încetul se fabrică oțetul

Să presupunem că ești într-o zi la birou și dintr-o dată primești pe email o chestie de genul: “Hei, am vrea să te invităm să vizitezi o fabrică de oțet. Ce zici, te bagi?”. Mă rog, un pic mai protocolară formularea, dar mesajul era exact ăsta. Ce faci tu în acel moment ca un om normal ce te afli? Păi îți zic eu ce faci. Prima și prima dată îți trece prin cap un singur lucru: ce mama naibii ar fi de văzut la o fabrică de oțet? Adică să mă uit la unii cum lasă vinul să se strice ca să-l vâre în sticle? Dăăă. De ce-aș face una ca asta? Continuarea

3,328 cititori

Ferestre-n ziduri dorește careva?

LATER EDIT

Gata, îi avem pe cei trei câștigători:

Georgiana Stan

SweetBooks

Caranthir

Îi rog pe toți trei să-mi scrie pe adresa de email de la “Contact” pentru a stabili cum intră în posesia voucherelor. Tuturor celorlați le mulțumesc și-i aștept la următorul concurs. 

M-am obișnuit greu de tot cu cărțile în format electronic. Cred că știți foarte bine despre ce vorbesc, nu? Despre senzația aia ciudată pe care o ai când “dai pagina” pe un ecran, de ai impresia că nici măcar nu citești, ci doar ți se scurg niște fraze prin fața ochilor. Și trebuie să te lupți bine de tot cu tentația de a arunca device-ul cât colo ca să poți să iei o carte adevărată în mână.

Dar, pentru că în sufletul meu sunt și voi rămâne un adolescent hi-tech, până la urmă am rezolvat-o și pe-asta. În sensul că acum e taman invers, le prefer p-alea în format electronic. Continuarea

5,319 cititori

Cine zicea că nu se mai fac mezeluri de calitate?

LATER EDIT

Cu scuzele de rigoare pentru întârziere (aseară n-am avut timp nici să mor), în sfârșit avem un câștigător. El este comentatorul “paul“. Îl aștept să-mi dea datele pe adresa de la “Contact”. Cu restul mă revăd la următorul concurs, da?

Nu știu cum stătea situația pe vremea „cealaltă” prin orașele de unde sunteți voi, dar în Vâlcea mea natală singurele lucruri pe care le găseai când intrai într-o Alimentară erau cutiile alea de „creveți” vietnamezi. La raionul de „carne și mezeluri” era gol întotdeauna, bătea vântul prin galantare.

Și spun asta pentru că am tot auzit povești despre vestitul salam cu soia. O fi fost la alții, la noi vă dau în scris că nu se găsea nici picior de salam. Fie el cu soia sau fără. Ce să mai, când reușeau ai mei să se descurce și să mai facă rost de câte o bucată de parizer sau salam de vară, era sărbătoare. Continuarea

1,521 cititori

Păi nu merita și Bucureștiul ceva de genul? Merita!

Partea ce mai mișto, după ce împlinești 40 de ani, este că poți să-ți retrăiești liniștit adolescența. Ceea ce subsemnatul execută la nivel de mare artă.

Ia fiți atenți aici unde merge fratele vostru în plină vară, la sfârșit de iulie:

TimeShift Bucharest Music Festival, Romexpo Open Air, între 20 și 23 iulie

  • Patru zile
  • Patru scene
  • Un line-up cu peste 100 de ore de muzică
  • Peste 100 de artiști

Iar dacă arunc un ochi peste line-up, știu sigur că o să fiu acolo măcar pentru David Guetta, Faithless și Orbital.

Așadar, care mai dorește, care mai poftește? Să dați un semn, poate radem acolo o bere împreună.

Păi nu mă duc eu să-l întreb pe Guetta care e treaba cu “the world is mine”? Mă duc.

mihai_vasilescu_david_guetta

sursa foto

4,049 cititori

Cum se rezolvă o situație care n-are rezolvare

Până în acel moment fusese o zi normală în cooperativa unde dădeam cu sapa. Mai precis până în momentul în care managerul general a ridicat telefonul fix de pe birou, a format interiorul de la logistică și-a ordonat scurt:

– În jumătate de oră să fie o mașină la [insert here sediul unei companii uriașe de care ați auzit cu toții].

Și-a închis că mai avea și altă treabă.

Continuarea

5,911 cititori

Unde dai și unde crapă

Zilele astea am zis sa dau o fugă la Vâlcea, să văd și eu în ce condiții se mai prezintă distinsa mea mamă. A, uitasem, și să petrec Paștele, desigur. Ce să zic, mama era bine și m-a trolat cu mare succes pe unde m-a prins, iar Paștele l-am petrecut cum spune datina străbună. Cu pizza și sarmale. De porc. Csf, n-ai csf. Continuarea