3,987 cititori

Trăim vremuri în care pentru slăbit îți trebuie școală

Cum hălăduiam eu așa pe interneții patriei zilele trecute, am dat de-o chestie foarte tare care poartă promițătorul nume de școala de slăbit. Ho, stați, nu începeți cu “iar scrie ăsta despre grași”, că azi chiar nu e despre asta. Aveți olecuță de răbdare.

De ce zic ca e foarte tare? Vă explică fratele vostru imediat.

Maniac fiind pe subiectul ăsta, în cei zece ani de când am dat jos greutatea unui pui de hipopotam, m-am tot sesizat la chestii care-ți promiteau ca te ajută să slăbești, așa că nu sunt chiar foarte ușor de impresionat când vine vorba despre treaba asta (cei care mai citiți pe-aici știți cum stau lucrurile).

Continuarea

4,513 cititori

Are și negocierea pentru job o limită

Cred c-am mai povestit pe-aici pățania asta, dar pentru că zilele astea s-a inflamat din nou subiectul cu angajatorii care caută oameni buni (și nu găsesc) versus tinerii care nu vor să muncească, o s-o mai zic odată că se potrivește binișor.

Acum vreo doi ani, pe vremea când încă prestam la ceea ce eu sper să fie utimul job pe care l-am avut în vânzări în această viață, m-am pomenit că mă contactează, out of nowhere, o HR-istă care mă voia la un interviu pentru firma unde lucra. Partea tare este că m-a sunat pe când eu deja visam să lucrez în online și începusem să fac ceva demersuri în sensul ăsta (a se citi interviuri unde eram respins). Dar, pentru că nu-mi place să refuz omul, m-am dus la interviu și-am cerut o sumă nesimțit de mare, pe sistemul măcar să merite deranjul. Convins fiind că, după ce vor auzi pretențiile mele salariale, or s-o lase mai ușor.

Continuarea

5,700 cititori

Nu mai așteptați!

Azi a ajuns mai devreme acasă și e fericită că în sfârșit o să se poată bucura de o seară specială în compania iubitului ei soț. Se schimbă într-un halat de casă, se pune pe canapea, dă drumul la televizor și așteaptă, în timp ce-și imaginează cum el va ajunge, o va săruta lung și apoi îi va spune sa se schimbe în ceva frumos ca să iasă la restaurant. La unul bun și scump. La ăla unde-și dorește să ajungă încă de toamna trecută. Dar, pentru că el nu se va putea abține, toate astea se vor întâmpla după o partidă de sex pasională, chiar acolo, pe covorul din sufragerie, în fața televizorului rămas deschis. Zâmbește încântată și se întinde lung. Greu mai trece timpul când aștepți.

Continuarea

1,807 cititori

Cea mai mișto chestie a săptămânii

Habar nu am dacă știați că săptămâna asta, până duminică inclusiv, este în plină desfășurare Bucharest Fringe– Maratonul Teatrului Independent. Practic, o grămadă de trupe de teatru sunt prezente în prea-minunata Capitală și joacă în fiecare zi pe diverse scene bucureștene. Chestie care mie mi se pare mega-tare și-am zis să nu fiu egoist, să vă spun și vouă.

Așadar, sfatul meu, total dezinteresat și axat strict pe dorința de a vă ști mulțumiți, fericiți și culturalizați, ar fi să aruncați un ochi peste program și să vedeți la ce spectacole puteți ajunge. Continuarea

4,204 cititori

Cum îți poți face copilul să citească

Nu știu dacă voi mai aveți flash-uri din copilărie, dar eu am constant. Serios, am momente când pot să-mi amintesc în cel mai mic detaliu chestii care s-au întâmplat la grădiniță sau în clasele unu-patru. Și când zic “în cel mai mic detaliu”, apăi pot să-mi amintesc cu precizie și cu ce erau încălțați cei din jur.

Uite, prima carte pe care-am citit-o în viața asta a fost “Pinocchio”. Chestie care s-a întâmplat în clasa întâi și care m-a făcut să mă cert îngrozitor cu colegul de bancă pe motiv că omul nu credea c-am putut să citesc o carte. Pe undeva, în matrice absolută, avea dreptate. Cum adică să citești o carte când noi încă nu învățasem toate literele? Well, ce nu știa el era că distinsa mea mamă n-avusese de lucru și mă învățase literele cu mult înainte să purced pe primul meu drum catre Școala Generală numărul 2. Până la urmă ne-am împăcat, dar nu m-a crezut niciodată c-am citit cartea aia. Continuarea

5,203 cititori

Cea mai mișto absență ever!

LATER EDIT

Doamnelor și domnilor, avem un câștigător în persoana comentatorului care poartă numele de Ionuț. Și nu, nu este Ionuț al nostru care comentează și mai și scrie pe-aici. Îl rog pe câștigător să-mi trimită un email pe adresa de la “Contact” pentru a stabili cum intră în posesia televizorului Sony. Vouă, celorlalți, vă mulțumesc și vă zic să nu fiți triști că vine el și rândul vostru. 

Când eram mai mititel, cel mai mare vis al meu era să stau să mă uit la televizor și cineva să mă plătească pentru asta. Serios, mi se părea combinația ideală. Mă rog, cu o singură condiție: să mă lase să mă uit la ce vreau eu, nu să-mi impună ei ce să văd. Well, au trecut anii și n-am reușit să găsesc niciun angajator dispus să-mi împlinească și mie acest vis modest. Chestie care mă face să mai intru în depresie din când în când, dar îmi revin repede. Continuarea

3,774 cititori

De frig poa’ să fie cât de cald

O să vă fac o mărturisire. Eu sunt cea mai friguroasă persoană din Univers. Dacă mai există și alte Universuri, paralele, puteți să le luați în considerare și p-alea. Orice temperatură sub 20 de grade Celsius îmi dă frisoane. La mare intru în apă doar dacă are peste 23 de grade și chiar și-așa mă cam strâmb. Temperatura ideală, cea la care mă simt absolut minunat, nu mi se clintește nici măcar un mușchi pe față, este 27,5 grade. Iar de transpirat încep să transpir după 33 de grade. La umbră. Ce să mai, pe scurt, sunt coșmarul oricărui iubitor de frig.

Continuarea

5,025 cititori

De ce e bine să ai scula ta

Pe la începutul anilor 2000 lucram în asigurări. De viață. Lucru care n-ar fi fost neapărat cel mai rău din lume dacă românul n-ar avea concepția aia cu “mie nu mi se poate întâmpla nimic rău, încercați la alții”. Așa că într-o țară de curajoși, în care nimănui nu-i e frică de moarte, vânzătorii de asigurări au fost nevoiți să se replieze și să vândă… fum. Mai precis, niște iluzii. Practic le băgam sub nas oamenilor modalități de economisire a banilor pe termen lung. Mă rog, detalii plictisitoare care nu vă interesează.

Continuarea

3,424 cititori

Habar nu aveam că optimismul se poate dona

Sunt extrem de sensibil la două chestii de pe lumea asta: la copii și la animale. Nu suport, mi se strânge toată carnea pe mine dacă-i văd sau le văd suferind. Mă afectează atât de tare încât, pentru o bună bucată de vreme, nu mai sunt în stare să gândesc sau să fac nimic. De-aia mi se pare foarte tare ce-am descoperit undeva pe la începutul săptămânii ăsteia. Continuarea

5,525 cititori

Un aspirator numit dorință

Cred că prin clasa a opta eram. De fapt, nu cred, sigur într-a opta eram când am fost în excursie la Turnu Severin. Cică să vedem Hidrocentrala de la Porţile de Fier. Aiurea, toată lumea mergea pentru piața unde veneau sârbii. Acu’, poate voi nu știți, dar pe vremea aialaltă, când pe-aici nu se mai găsea aproape nimic, la sârbi era așa ca un fel de rai. Rai din care se milostiveau să ne mai vândă și nouă ce le prisosea. Hidrocentrala am văzut-o doar când am trecut cu autocarul pe lângă ea. Evident, nu s-a sinchisit nimeni să oprească.

Continuarea

6,089 cititori

Horoscopul după seriale și înghețată

Astrologii din Madagascar au dat publicității zilele acestea cel mai așteptat horosocop al anului: la ce seriale te uiți și ce tipuri de înghețată preferi, în funcție de zodie. A venit la fix, pe canicula asta.

Berbec

Hotărât și tenace, nativul din zodia berbec nu lasă nimic la voia întâmplării. Cu atât mai mult un lucru atât de important ca serialul lui de fiecare seară. Motiv pentru care îi ia minim doi ani să se hotărască la ce vrea să se uite. După care o ia de la capăt. În timpul ăsta vizionează zeci de promo-uri și trailere, consumând cantități impresionante de înghețată cu cireșe amare sau alune de pădure.

Continuarea