2,187 cititori

Un party mișto face cât jumătate de an de campanii

Vă povesteam zilele trecute cum am plecat ca o floricică spre o terasă și-am ajuns la un party. Partea foarte tare este că s-au sesizat oamenii de la Telekom c-am adăstat așa pe nepusă masă la petrecerea lor și m-am trezit cu un preafrumos email în care mi-au explicat așea detaliat, nemțește, cum și de ce au organizat șmecheria asta care poartă duiosul nume de Electronic Beats. Și cum io sunt un tip foarte altruist, am zis c-ar fi mișto să vă zic și vouă.

Continuarea

2,476 cititori

Când pleci la terasă și ajungi la party

Vineri seară plecasem s-o culeg pe domnișoara Petrică de la locul de muncă, hotărâți să mai adăstăm pe la vreo terasă, că doar ce-ai putea să faci mai bun când afară-s douăjdegrade. Doar că, abia ne urnisem, când am observat agitație mare în Control și ne-am zis să intrăm și noi s-aruncăm un ochi. După care a început să ne placă și până până să-mi dau seama prea bine ce se întâmplă, se făcuse aproape trei dimineața. La terasă n-am mai ajuns. Continuarea

7,425 cititori

E bine să ai cu ce să înlocuiești

Absolut toate nasoalele pe care le-am pățit la volan mi s-au întâmplat ori vinerea, ori în ajun de vreo chestie importantă gen Paște, Crăciun, 1 Mai, ziua internațională a sturzului de șes, d-astea. Cum am pățit ultima oară, de exemplu, acum vreo doi-trei anișori, fix în săptămâna dinaintea Crăciunului. Când un nene cu o camionetă s-a gândit el că cel mai mișto ar fi să întoarcă în mijlocul drumului, fără să se asigure pentru că, nu-i așa, cine naiba mai umblă pe străzi, prin București, la șapte dimineața?

Well, mă găsisem eu să umblu, mânat de nebunescul gând de a duce mașina la revizia anuală. Gând care s-a contramandat urgent când am coborât de la volan lângă grămada contorsionată de fiare care fusese cu numai câteva secunde mai înainte botul mașinii mele. Sper că vă dați seama că ăia de la service mi-au râs în nas când le-am explicat, cu lacrimi în ochi, că aș cam avea nevoie de mașină până la Crăciun.

Continuarea

4,261 cititori

Meseria se fură, dar mai trebuie să ai și de la cine

În ultimii ani am văzut de zeci sau sute de ori dezbătându-se subiectul tinerilor care vor să muncească, dar n-au cum și unde pentru că, să vezi ce, nimeni nu vrea să-i angajeze fără un minim de experiență. Și de-aici începeau lamentările de genul “păi cum să căpătăm experiență dacă nimeni nu are încredere în noi să ne dea un job pe mână”. După care veneau angajatorii și ziceau că nu e adevărat, că ei le-ar da joburi tinerilor, dar n-au cui, pen’că că ori n-au chef de muncă, ori cer bani prea mulți încă din prima zi. Și uite-așa începeau să se învârtă toate discuțiile într-un soi cerc vicios din care nu mai reușeai să ieși decât dacă închideai brusc calculatorul. Continuarea

4,727 cititori

Nu-l arunca, nu se știe când îmi mai trebuie!

Dacă ai locuit mai mult de câteva zile cu un bărbat, este absolut imposibil să nu fi auzit, și nu o singură dată, celebra expresie: “nu-l arunca, nu se știe când mai am nevoie”.

Pentru că orice bărbat care se respectă păstrează cu sfințenie decenii la rând prima lui minge de fotbal sau tricoul ĂLA cumpărat la primul lui concert. Orice mascul adevărat are minim o consolă pe care nu s-a mai jucat de cel puțin trei ani, scule pentru meşterit la bicicletă, deși n-o mai folosește de alţi cinci, și-un stop ciobit de la mașina pe care a vândut-o acum zece ani.

Continuarea

7,251 cititori

Pare simplu, dar nu e deloc

Nu știu dacă ați sesizat, dar în ultimii ani, o dată cu procentul tot mai ridicat de hipsteri din spațiul carpato-danubiano-pontic, au cam înflorit și afacerile cu cafea, respectiv cafenelele. Practic, au răsărit ca ciupercile după ploaie tot felul de localuri unde cafeaua se metamorfozează din banala apă maronie într-o licoare atinsă de zei.

Mno, ca să fiu foarte sincer, nu pot să neg, am băut de vreo câteva ori cafea în locuri din astea, cafea făcută de niște tipi la care se vedea din avion că studiaseră cum trebuie în ce mod și în ce concentrații trebuie amestecate apa, frișca (sau laptele) cu boabele maronii și-am cam rămas cu gura căscată, în sensul c-am auzit îngerii cântând încă de la prima gură. Adică, da frate, se simțea limpede și pe propriile-ți papile că oamenii chiar știau ce execută acolo și se pricep, dar problema e cu totul alta.

Continuarea

9,858 cititori

Să fie cu cadouri, dar ce și cui?

Hai că anul ăsta m-am hotărât și io să sărbătoresc, în premieră mondială absolută, Sfântu’ Valentin ăsta despre care vorbește toată lumea. Nu că n-aș mai fi vrut și până acu’, dar doar la  gândul că odată cu el se dă startul “tripletei groazei” mă lua cu furnicături la ariciul din buzunare și se-alegea prafu’ de orice tentativă de genul (ce voiam să zic, dacă nu știți ce e “tripleta groazei”, mai reveniți p-aici după ce aflați).

Așadar, revenind, ziceam că m-am hotărât să văd și io cum e, că doar n-o fi foc. Doar că acestea fiind zise, a început altă problemă: bun, bun, sărbătoresc, dar cum și cu cine? Continuarea

4,067 cititori

Tu ce-ai face cu o grămăjoară de bani?

Cum stăteam io așa ieri și tăiam frunză pentru cel mai bun prieten al omului, dintr-o dată m-am trezit c-am început să visez cu ochii deschiși. Da, da, mi se mai întâmplă din când în când, pentru că sunt o fire romantică și visătoare. Sau ceva.

Mă rog, cert e că ori de la frigul de-afară, ori pentru că mi-am atins din greșeală portofelul (care e foarte pornit pe nudism de ceva vreme), am început să mă gândesc ce-aș face cu 100.000 de euro. Well, după ce-am cochetat o vreme cu alternativa clasică a românului, îmi iau a mai șmecheră mașină, cel mai bengos telefon și de restul mai văd io, mi-am zis să-mi bag mințile în cap că pot mai mult de-atât. Continuarea

3,436 cititori

Cum scăpăm de statul la coadă

Am mai spus de multe ori pe-aici că în ultimii ani am ajuns să fiu dependent de card, rezolvând astfel spinoasa problemă a umblatului cu cash după mine. Și lucrurile ar fi mers în continuare sublim, dacă treptat n-aș fi realizat că mai am o problemuță din aceeași zonă. Și anume, nu suport cozile, frate. Indiferent la ce-ar fi ele. Că sunt la administrația financiară, la ghișeul de la Poștă, la megaimaj sau la tonetele cu bere de la concerte, urăsc să mă așez în spatele unor necunoscuți și să staaaau așa degeaba sperând să se întâmple vreun miracol care să-i facă pe toți cetățenii din fața mea să dispară brusc.

Continuarea

7,654 cititori

Uneori e mișto să ai ghinion

Sâmbăta trecută pe la prânz am hotărât c-a sosit momentul să-mi reîmprospătez oleacă înfățișarea adolescentină Așa că m-am înființat în fața oglinzii din baie înarmat cu mașina de tuns și multă răbdare. După un rapid calcul mental, am hotărât că ce-ar fi să mă tund un pic mai scurt decât de obicei, dacă tot urmează o perioadă în care lenea va fi factor decisiv în tot ce voi întreprinde (a se citi vin zilele libere).  M-am pupat singur pentru această idee minunată și, cu un arătător mai sigur decât al lui John Wayne când împușca la indieni, am pornit mașina de tuns. Continuarea

2,397 cititori

Mai bine să dăm copiilor sau celor care chiar au nevoie decât la stat

Cred că v-ați prins deja că oamenii de la Hospice Casa Speranței au prins drag de comunitatea care s-a format pe-aici. Și pe bună dreptate, zic io. Că de fiecare dată când au apelat la noi, i-am ajutat fiecare cu ce și cât am putut. Prin urmare, mereu când au câte o chestie despre care cred că ne-ar putea interesa și care-i ajută și pe ei, îmi trimit câte un email în care îmi explică despre ce este vorba. Ceea ce-au făcut și acum. Continuarea