5,209 cititori

Zece reguli pentru siguranța ta pe internet

Iată cele zece reguli de aur pe care trebuie sa le urmezi întocmai dacă vrei să fii în deplină siguranță pe internet. Ce voiam să zic, aveți puținitică răbdare și citiți până la capăt, n-o să vă pară rău.

1) Folosește aceeași parolă la toate conturile pe care le ai. Fă-o cât mai simplă ca să n-o uiți (cel mai indicat ar fi să folosești data nașterii) și mai ales n-o schimba niciodată. În felul ăsta viața ta de internaut va fi mult mai simplă.

2) Nu folosi nici firewall și nici vreun program antivirus. Ambele mănâncă din resursele pc-ului și-ți îngreunează navigatul pe net.

Continuarea

6,300 cititori

Rețete de bine

Nu știu dacă am mai povestit pe-aici, dar nici nu mai contează. Distinsa mea mamă cred că se plictisea îngrozitor sau ceva, cert e c-a avut proasta inspirație să mă învețe să citesc și să scriu cu destul de mult timp înainte să încep clasa întâi. Motiv pentru care primul an de școală din viața mea a fost de o plictiseală infernală. Cum să fac bastonașe, când eu deja aș fi putut să scrijelesc cu briceagul pe bancă “Ana are mere”?

În schimb, treaba asta a avut și-o parte bună, dacă tot știam alfabetul, m-am apucat de citit. Chestie care, surprinzător, mi-a adus și dezavantaje. Colegul meu de bancă, cu care mă înțelegeam de minune, a refuzat să mai stea cu mine într-o zi de luni în care i-am zis mândru că duminică am citit o carte. Pur și simplu a refuzat să mă creadă și-a rugat-o pe învățătoare să-l mute de lângă mincinos. Într-un final, a revenit la sentimente mai bune, dar marea ruptură dintre noi deja se produsese. Nimic n-a mai fost ca înainte.

Continuarea

6,099 cititori

La voi câte ies la numărătoare?

Prin 2000 mă apucasem de vândut fum. Îl împachetam frumos, îi puneam o fundiță colorată și-l vindeam la bucată oricui avea nevoie. Mă rog, jobul în sine era de consultant asigurări de viață, dar toți cei care lucram în domeniu căzusem de acord că să vinzi așa ceva era practic același lucru cu a vinde fum.

Chestia e că asigurările astea nu se vindeau singure și nici prea lesne. Trebuia să te întâlnești cu clientul, trebuia să duci munca de convingere, trebuia să-i prezinți nisțe proiecții pe termen mediu și lung, d-astea. Dar cel mai tare este că pentru proiecțiile astea pe termen mediu și lung ar fi trebuit să te duci la potențialul client cu un calculator, respectiv un laptop, că desktopurile erau oleacă mai dificil de transportat. Continuarea

5,434 cititori

Meserii cu totul altfel

Unul dintre lucrurile care-mi plac la perioada asta nebună pe care o trăim este c-au început să apară tot felul de meserii care acum câțiva ani ar fi produs minim sprâncene arcuite a neîncredere. Serios, ia imaginați-vă ce față ar face cineva care a prins doar nomenclatorul de meserii de pe vremea cealaltă, dacă i-ați zice că pe lumea asta există cetățeni care se ocupă cu statul pe Facebook sau tăietori profesioniști de jamon. Cam cum s-ar uita la voi? Exact.

Iar mie chestiile astea îmi plac pentru că sunt dovada clară că, atunci când faci ceva din tot sufletul, ai toate șansele s-o transformi în ocupația ta de zi cu zi și unii să te mai și plătească pentru asta.

Continuarea

6,249 cititori

Renunți la ceva ca să poți pleca în concediu?

Am văzut zilele trecute o știre care nu mi-a plăcut deloc. Suntem ultimii în Europa la capitolul mers în vacanțe. Până și bulgarii sunt cu 7 procente peste noi, ceea ce este nițel tristuț. Cred că ăsta este unul dintre indicatorii reali ai marasmului în care se zbate țara asta. Însă ce m-a șocat a fost, că pe lângă motivul evident pentru care mulți aleg să nu meargă în vacanțe, respectiv sărăcia, există și un procent însemnat de cetățeni care nu merg nicăieri pentru că, citez: „românii nu înţeleg rolul vacanțelor, explică sociologii”. Chestie care m-a lăsat cu gura căscată.

În ceea ce mă privește, atâta vreme cât nu mor de foame, concediul de vară va fi sfânt. Și-o să fie cu ieșit din țară, pentru că sunt încă prea sărac ca să-mi pot face concediile în România. Muncesc câte un an întreg de-mi sar capacele, concediul e singurul care-mi reîncarcă bateriile măcar parțial. Partea și mai bună este că deocamdată n-a fost nevoie să strâng cureaua ca să mi-l permit.

Dar să știți ca n-a fost tot timpul așa. Au existat perioade în această existență când efectiv trebuia să pun deoparte tot anul ca să pot pleca în concediu vara. Și când zic că „strângeam” este un fel de eufemism. Practic, eram nevoit să fiu chitros unșpe luni ca să pot pune deoparte banii ăia de concediu (fosta mea soție poate confirma). Targetul meu era să reușesc să bag la saltea câte o hârtie din aia cu Eminescu pe ea în fiecare lună. Partea bună e că reușeam, aia nasoală este că mă chinuiam oleacă.

După această elegantă introducere, o să vin cu niște întrebări la care chiar mi-ar plăcea să-mi răspundeți. Mai ales că nu-mi amintesc să mai fi dezbătut pe această temă pe-aici.

Voi cum vedeți treaba asta cu concediul? Este o prioritate? Puteți trăi și fără? Sunteți nevoiți să strângeți cureaua ca să mergeți în vacanță pe undeva? Și dacă da, faceți compromisuri de genul „mi-ar fi plăcut să merg în Grecia, dar n-am bani decât de Bulgaria”? Aveți posibilitatea să mergeți unde vrea mușchiulețul vostru? Mai e cineva care face cum făceam eu, strânge tot anul ca să fie sigur că va avea banii?

Repet, vă întreb toatea astea pentru că-s convins că mersul în vacanțe este unul dintre indicatorii reali ai unei economii sănătoase.

La final mai trebuie să vă spun că textul de astăzi este scris în parteneriat cu cei de la KRUK România care ne pun la dispoziție și două calculatoare, unul pentru bugetul personal și celălalt pentru bugetul familial ce par foarte utile exact pentru scopul despre care vorbim azi: economisirea banilor de concediu. Băgați un ochi și-o să vedeți că sunt simplu de folosit. Și tot oamenii de-acolo au făcut un mini-ghid cu patru reguli de bază de care e bine să ții cont atunci când vine vorba despre banii personali sau bugetul familiei:

  • Acordă atenție tuturor cheltuielilor, analizează dacă merită sau nu să le faci și ține cont de valoarea banilor.
  • Asigură-te că ții cont de toate condițiile în momentul în care decizi să iei un credit (dobânzi, perioadă de rambursare, comisioane, situație profesională, familială, de sănătate, planuri de viitor).
  • Datoriile trebuie plătite! Neplata ratelor la creditele contractate duce automat la un risc mărit de rambursare pentru toti clienții sau posibilii clienți ai bancii respective și ulterior, la un cost general al creditării mai mare.
  • Economisește – caută soluții practice de asigurare a bunăstării financiare, fii pro-activ în această privință.

5,787 cititori

Vrei să slăbești înainte de concediu și nu știi cum să faci?

LATER EDIT

Avem rezultatele tragerii la sorți. Cei trei câștigători sunt:

– Tonia

– Cornelia

– Eliana Simona

Pe toate trei le rog să mă contacteze cât se poate de repede pe adresa de email de la “Contact”. 

De când am cunoscut-o pe Cristina, fata care se ocupă cu slăbitul fără să te înfometezi, am recomandat-o fără ezitare tuturor celor care și-au exprimat dorința de a mai da jos din colăceii acumulați cu trudă pe șolduri. De fiecare dată a funcționat ceas. Cu o singură condiție: împricinatul să fi respectat, la virgulă, meniul care i-a fost vârât în fiecare zi sub nas. Treabă verificată și pe propria-mi piele.

Și nu glumesc, există o tipă care îmi mulțumește de fiecare dată când ne vedem pe motiv că i-am prezentat-o pe Cristina. Nu de alta, dar era după a doua naștere, luase niște multe kilograme care se atașaseră emoțional de ea și nu mai voiau să se dea duse. Prin urmare, într-o zi și-a luat inima-n dinți si m-a întrebat cum am făcut io de-am slăbit. Și cum varianta cu înfometatul și număratul de calorii nu prea i-a sunat bine, i-am recomandat-o pe Cristina. Trei luni mai târziu, kilogramele alea s-au topit ca prin farmec și gagica arată senzațional.

Continuarea

4,556 cititori

De ce ți-e frică nu scapi

Nu mai știu în ce clasă eram (în 1-4, în orice caz) când am ajuns pe neașteptate la cabinetul stomatologic al școlii. Da, da, ați citit bine, „stomatologic” am vrut să scriu. Pe vremea ailaltă, dacă vă vine să credeți, existau școli care erau prevăzute cu așa ceva. Nici măcar nu mai știu pentru ce m-a dus învățătoarea, probabil vreo măsea care mă durea. În schimb țin minte extrem de bine că m-a chinuit femeia aia de ziceai că vrea să-mi scoată creierul sau ceva. Nu știu cât era vina ei (tind să cred că dacă ajunsese să practice la un cabinet școlar nu era chiar cel mai destoinic medic stomatolog din Vâlcea) și cât a aparaturii, dar practic ăla a fost momentul care a declanșat frica mea animalică de dentist. Continuarea

7,464 cititori

Hai să facem o chestie tare

Hai să facem ceva ce va fi în premieră pe acest blog și nu numai (cred, mi-e lene să caut). Se dă videoul de mai jos. Video la care ați putea să vă uitați cu sonor ca la orice alt video de pe lumea asta. Dar ce farmec ar mai avea? Ce voiam eu să facem e oleacă diferit.

Cum ar fi să vă uitați la el FĂRĂ sonor și să vă imaginați replicile celor trei (Șerban Pavlu, Andrei Aradits și Florin Dumitrescu). N-are niciun fel de importanță dacă replicile sunt conform cu realitatea sau nu. Nu trebuie să vă imaginați pentru tot videoul, ajung câteva cadre, doar să specificați minutul. Dacă iese ceva mișto, vă dau cuvântul meu că le trimit celor de Lidl și-i rog să schimbe scriptul videoului). Uite, încep eu. Continuarea

4,019 cititori

Tu cum măsori succesul?

“Succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eșec la altul fară să îți pierzi entuziasmul”. Nu știu ce să zic, dar eu, personal, nu prea sunt de acord cu aceste cuvinte înțelepte rostite de domnul Churchill. Dacă ajungi să contabilizezi eșecurile în speranța că odată și odată tot va veni succesul, nu cred că lucrurile stau tocmai grozav. Pe mine, personal, eșecurile mă demotivează și-mi trebuie un impuls foarte puternic ca să mă mai apuc de o treabă unde deja am dat chix.

Pentru că n-am răbdare. Vreau ca lucrurile să se întâmple atunci, imediat, ieri, dacă se poate. De zeci de ori am plătit în plus pentru câte un lucru pe care mi-l doream tare de tot și-l comandam de la cei care-l aveau pe stoc, chiar dacă era semnificativ mai scump decât dacă aș fi așteptat o săptămână-două să intre pe stoc la un furnizor mai ieftin.

Continuarea

4,633 cititori

300 de euro cadou primiți?

LATER EDIT

Am executat tragerea la sorți. Îi rog pe câștigători să mă contacteze AZI pe adresa de email de la “Contact” ca să urgentăm procedura pentru invitații. Câștigătorii sunt: 

  1. Camilla
  2. Cristiana Andrei
  3. Vera

Hai, repejor cu email-urile că vine iCEEfest-ul peste noi. 

…………….

Hai că astăzi mă simt mai generos decât un șeic arab plecat printre dune la cumpărat de fecioare blonde. Turma de cămile îmi mai lipsește, dar nu e timpul pierdut.

Ce voiam să vă zic, a venit din nou acea perioadă a anului în care se apropie cel mai mare eveniment de digital & tech, pe numele lui iCEEfest. Iar eu am dat iar din coate și-am obținut, special pentru cititorii acestui blog, nici mai mult nici mai puţin de TREI invitații full-acces. Asta însemnând că fiecare dintre cele trei îi permite posesorului ei să participe la toate prezentările sau activitățile desfășurate pe parcursul celor două zile de festival (inclusiv la party și concerte). Not bad, ha? Continuarea

6,427 cititori

Stresul ăsta mă ucide

Sunt câţiva ani buni de când m-am pricopsit cu un nou tip de stres. Nu ştiu dacă are vreo denumire ştiinţifică şi nici măcar dacă-şi face simţită prezenţa şi la alții. Tot ce știu e că e deosebit de puternic şi mă loveşte zdravăn când mi-e lumea mai dragă și doar când mă aflu în locuri în care ar trebui să mă relaxez. De exemplu, la cinema, când mă uit şi eu liniştit la câte un film.

Partea şi mai rea este că, dacă mă pocneşte încă de la începutul filmului, s-a terminat cu șmecheria. Până la final, mă perpelesc, mă foiesc de pe o parte pe alta, mintea îmi fuge aiurea, înjur în gând sau în şoaptă, îmi pun tot felul de întrebări şi altele de acelaşi gen. Ce să mai, stres din ăla adevărat, la un pas de depresie. Degeaba încerc să reintru în acţiune, nu mai sunt în stare nici să-mi dau seama care e “ăla bun” şi ce mârlanii mai trânteşte “bad guy-ul”. Teroare, vă spun, mai bine m-aş ridica de pe scaun să plec acasă, oricum nu mai am linişte până la genericul de final. Continuarea