6,277 cititori

De multe ori e prea târziu

Pentru că suntem prinși cu ale noastre, pentru că n-avem timp, pentru că lăsăm viața să ne alerge, în loc s-o alergăm noi pe ea, pentru că de multe ori ne ignorăm și pe noi înșine, pentru toate astea la un loc, ni se poate întâmpla ca de multe ori să ignorăm semnalele venite de la cei din jurul nostru, iar atunci când în sfârșit îi băgăm în seamă, să fie prea târziu.

Cel mai recent exemplu pe care îl am e legat de mama. Mama care a căzut acum aproape trei luni și și-a rupt mâna. Nu mă întrebați cum s-a întâmplat, nu știe nici ea prea bine. Mergea spre casă, a călcat aiurea pe-o bordură și aia a fost. S-a trezit pe jos, cu mâna stângă frântă ca o creangă uscată.

Continuarea

3,718 cititori

Și? Voi cum vă mai jucați?

Ia fiți atenți că v-am găsit de lucru pentru zilele următoare.

Mai țineți minte că nu de mult scriam pe-aici despre cum v-ați putea reorienta spre una dintre cele mai mișto meserii?

Well, cei de la Pilsner Urquell tocmai au trecut la nivelul următor în dezideratul lor de a găsi cetățeni cu abilități de tapster în România. Au lansat o aplicație cu ajutorul căreia o să-ți dai seama la marele fix dacă ai chemare pentru așa ceva sau dacă turnatul unei beri îți poate da cârcei la ambele mâini. Stați, nu strâmbați din nas că nu e o aplicație ca toate aplicațiile, asta promite să fie foarte fun. În sensul că nici nu trebuie s-o instalezi pe telefon, nici nu te joci cu ea la tine acasă, unde te pot admira doar familia și cele două mâțe, ci vei evolua la mall, boss, cu audiență, galerie, încurajări și tot tacâmul.

Continuarea

4,595 cititori

Zece reguli pentru siguranța ta pe internet

Iată cele zece reguli de aur pe care trebuie sa le urmezi întocmai dacă vrei să fii în deplină siguranță pe internet. Ce voiam să zic, aveți puținitică răbdare și citiți până la capăt, n-o să vă pară rău.

1) Folosește aceeași parolă la toate conturile pe care le ai. Fă-o cât mai simplă ca să n-o uiți (cel mai indicat ar fi să folosești data nașterii) și mai ales n-o schimba niciodată. În felul ăsta viața ta de internaut va fi mult mai simplă.

2) Nu folosi nici firewall și nici vreun program antivirus. Ambele mănâncă din resursele pc-ului și-ți îngreunează navigatul pe net.

Continuarea

5,466 cititori

Rețete de bine

Nu știu dacă am mai povestit pe-aici, dar nici nu mai contează. Distinsa mea mamă cred că se plictisea îngrozitor sau ceva, cert e c-a avut proasta inspirație să mă învețe să citesc și să scriu cu destul de mult timp înainte să încep clasa întâi. Motiv pentru care primul an de școală din viața mea a fost de o plictiseală infernală. Cum să fac bastonașe, când eu deja aș fi putut să scrijelesc cu briceagul pe bancă “Ana are mere”?

În schimb, treaba asta a avut și-o parte bună, dacă tot știam alfabetul, m-am apucat de citit. Chestie care, surprinzător, mi-a adus și dezavantaje. Colegul meu de bancă, cu care mă înțelegeam de minune, a refuzat să mai stea cu mine într-o zi de luni în care i-am zis mândru că duminică am citit o carte. Pur și simplu a refuzat să mă creadă și-a rugat-o pe învățătoare să-l mute de lângă mincinos. Într-un final, a revenit la sentimente mai bune, dar marea ruptură dintre noi deja se produsese. Nimic n-a mai fost ca înainte.

Continuarea

5,284 cititori

La voi câte ies la numărătoare?

Prin 2000 mă apucasem de vândut fum. Îl împachetam frumos, îi puneam o fundiță colorată și-l vindeam la bucată oricui avea nevoie. Mă rog, jobul în sine era de consultant asigurări de viață, dar toți cei care lucram în domeniu căzusem de acord că să vinzi așa ceva era practic același lucru cu a vinde fum.

Chestia e că asigurările astea nu se vindeau singure și nici prea lesne. Trebuia să te întâlnești cu clientul, trebuia să duci munca de convingere, trebuia să-i prezinți nisțe proiecții pe termen mediu și lung, d-astea. Dar cel mai tare este că pentru proiecțiile astea pe termen mediu și lung ar fi trebuit să te duci la potențialul client cu un calculator, respectiv un laptop, că desktopurile erau oleacă mai dificil de transportat. Continuarea

4,734 cititori

Meserii cu totul altfel

Unul dintre lucrurile care-mi plac la perioada asta nebună pe care o trăim este c-au început să apară tot felul de meserii care acum câțiva ani ar fi produs minim sprâncene arcuite a neîncredere. Serios, ia imaginați-vă ce față ar face cineva care a prins doar nomenclatorul de meserii de pe vremea cealaltă, dacă i-ați zice că pe lumea asta există cetățeni care se ocupă cu statul pe Facebook sau tăietori profesioniști de jamon. Cam cum s-ar uita la voi? Exact.

Iar mie chestiile astea îmi plac pentru că sunt dovada clară că, atunci când faci ceva din tot sufletul, ai toate șansele s-o transformi în ocupația ta de zi cu zi și unii să te mai și plătească pentru asta.

Continuarea

6,036 cititori

Renunți la ceva ca să poți pleca în concediu?

Am văzut zilele trecute o știre care nu mi-a plăcut deloc. Suntem ultimii în Europa la capitolul mers în vacanțe. Până și bulgarii sunt cu 7 procente peste noi, ceea ce este nițel tristuț. Cred că ăsta este unul dintre indicatorii reali ai marasmului în care se zbate țara asta. Însă ce m-a șocat a fost, că pe lângă motivul evident pentru care mulți aleg să nu meargă în vacanțe, respectiv sărăcia, există și un procent însemnat de cetățeni care nu merg nicăieri pentru că, citez: „românii nu înţeleg rolul vacanțelor, explică sociologii”. Chestie care m-a lăsat cu gura căscată. Continuarea

5,337 cititori

Vrei să slăbești înainte de concediu și nu știi cum să faci?

LATER EDIT

Avem rezultatele tragerii la sorți. Cei trei câștigători sunt:

– Tonia

– Cornelia

– Eliana Simona

Pe toate trei le rog să mă contacteze cât se poate de repede pe adresa de email de la “Contact”. 

De când am cunoscut-o pe Cristina, fata care se ocupă cu slăbitul fără să te înfometezi, am recomandat-o fără ezitare tuturor celor care și-au exprimat dorința de a mai da jos din colăceii acumulați cu trudă pe șolduri. De fiecare dată a funcționat ceas. Cu o singură condiție: împricinatul să fi respectat, la virgulă, meniul care i-a fost vârât în fiecare zi sub nas. Treabă verificată și pe propria-mi piele.

Și nu glumesc, una dintre colegele domnișoarei Petrică îmi mulțumește de fiecare dată când ne vedem pe motiv că i-am prezentat-o pe Cristina. Nu de alta, dar era după a doua naștere, luase niște multe kilograme care se atașaseră emoțional de ea și nu mai voiau să se dea duse. Prin urmare, într-o zi și-a luat inima-n dinți si m-a întrebat cum am făcut io de-am slăbit. Și cum varianta cu înfometatul și număratul de calorii nu prea i-a sunat bine, i-am recomandat-o pe Cristina. Trei luni mai târziu, kilogramele alea s-au topit ca prin farmec și gagica arată senzațional.

Continuarea

4,333 cititori

De ce ți-e frică nu scapi

Nu mai știu în ce clasă eram (în 1-4, în orice caz) când am ajuns pe neașteptate la cabinetul stomatologic al școlii. Da, da, ați citit bine, „stomatologic” am vrut să scriu. Pe vremea ailaltă, dacă vă vine să credeți, existau școli care erau prevăzute cu așa ceva. Nici măcar nu mai știu pentru ce m-a dus învățătoarea, probabil vreo măsea care mă durea. În schimb țin minte extrem de bine că m-a chinuit femeia aia de ziceai că vrea să-mi scoată creierul sau ceva. Nu știu cât era vina ei (tind să cred că dacă ajunsese să practice la un cabinet școlar nu era chiar cel mai destoinic medic stomatolog din Vâlcea) și cât a aparaturii, dar practic ăla a fost momentul care a declanșat frica mea animalică de dentist. Continuarea

7,308 cititori

Hai să facem o chestie tare

Hai să facem ceva ce va fi în premieră pe acest blog și nu numai (cred, mi-e lene să caut). Se dă videoul de mai jos. Video la care ați putea să vă uitați cu sonor ca la orice alt video de pe lumea asta. Dar ce farmec ar mai avea? Ce voiam eu să facem e oleacă diferit.

Cum ar fi să vă uitați la el FĂRĂ sonor și să vă imaginați replicile celor trei (Șerban Pavlu, Andrei Aradits și Florin Dumitrescu). N-are niciun fel de importanță dacă replicile sunt conform cu realitatea sau nu. Nu trebuie să vă imaginați pentru tot videoul, ajung câteva cadre, doar să specificați minutul. Dacă iese ceva mișto, vă dau cuvântul meu că le trimit celor de Lidl și-i rog să schimbe scriptul videoului). Uite, încep eu. Continuarea

3,842 cititori

Tu cum măsori succesul?

“Succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eșec la altul fară să îți pierzi entuziasmul”. Nu știu ce să zic, dar eu, personal, nu prea sunt de acord cu aceste cuvinte înțelepte rostite de domnul Churchill. Dacă ajungi să contabilizezi eșecurile în speranța că odată și odată tot va veni succesul, nu cred că lucrurile stau tocmai grozav. Pe mine, personal, eșecurile mă demotivează și-mi trebuie un impuls foarte puternic ca să mă mai apuc de o treabă unde deja am dat chix.

Pentru că n-am răbdare. Vreau ca lucrurile să se întâmple atunci, imediat, ieri, dacă se poate. De zeci de ori am plătit în plus pentru câte un lucru pe care mi-l doream tare de tot și-l comandam de la cei care-l aveau pe stoc, chiar dacă era semnificativ mai scump decât dacă aș fi așteptat o săptămână-două să intre pe stoc la un furnizor mai ieftin.

Continuarea