Anii ’90 au fost grei, foarte grei. Teoretic, scăpasem de restricțiile impuse de comunism, practic, încă nu se găsea aproape nimic. Desigur, cu mâncarea nu mai erau probleme, dar erau cu restul lucrurilor.
Dacă voiai, de exemplu, să-ți cumperi un televizor, sau un frigider, sau o mașină de spălat, sau un video, sau orice alt fel de electrocasnic, tot spre piața neagră sau gri trebuia să te îndrepți. Pentru că pur și simplu de altundeva nu aveai de unde.
N-am să uit în vecii vecilor cât m-am chinuit să fac rost de un televizor când am ajuns în București și stăteam la cămin. Se numea Olt, era un televizor sport alb-negru, cu antenă din aia extensibilă și l-am cărat după mine pe oriunde am stat până târziu de tot. După care l-a mai folosit și taică-meu, la țară, niște ani.
Tv-ul ca tv-ul, dar ce aveai de tras dacă voiai frigider, ăsta fiind mult mai important decât televizorul, că-ți asigura supraviețuirea. Fără Seinfeld mai era cum mai era, dar fără frigider făceai foamea uitându-te la George Costanza.
Ani mulți de tot, practic toată studenția, pe oriunde stăteam, singurul frigider la care aveam acces era ăla natural care funcționa doar toamna și iarna. În sensul că scoteam mâncarea afară, pe geam, să stea în frig. Cum venea căldura, cum eram nevoit să mănânc în două-trei zile tot ce-mi trimiteau ai mei, ca să nu arunc mâncarea la gunoi.
Apropo de frigider, trebuie să vă spun povestea asta pe care n-am cum s-o uit vreodată. Aveam un prieten, tot student în București, tot din Vâlcea, care făcuse marele pas de se muta din cămin în chirie. Doar că, ce să vezi, stătea el în nu știu ce apartament de pe Ștefan cel Mare, dar frigider tot n-avea.
Până la urmă, când a decis că așa nu se mai poate, i-a pus pe ai lui să-i facă rost de frigider, iar oamenii au executat, i-au făcut rost. Un singur neajuns ar fi fost, i-au făcut rost în Vâlcea, deci cumva trebuia transportat în București. Iar marea problemă era că tot ai lui i-au zis că trebuie să se descurce, nu mai au și banii necesari să i-l transporte.
Prin urmare, singura soluție era să reușească să și-l ducă din banii de bursă. Care bani de bursă vă imaginați cam câți erau în anii ăia de haiducie.
Bănene, și de-aici a început chinul. Vă zic, a făcut Ovidiu al meu toate calculele posibile și imposibile, a reinventat matematica și fizica încercând să-și dea seama care e varianta cea mai ieftină prin care frigiderul ăla să ajungă de la Vâlcea în apartamentul lui de pe Ștefan cel Mare.
Până la urmă, a găsit soluția optimă. Fiți atenți aici, că e epic ce urmează.
Așadar, urma să împrumute Dacia lui taică-său, iar de la taică-meu urma să împrumute portbagaj din ăla care se monta pe plafon (este că habar nu aveți despre ce vorbesc?), după care mai trebuia doar să lege zdravăn frigiderul de portbagajul ăla și să-l aducă la București.
Să nu vă imaginați că s-a oprit aici. Nu, prieteni, de-aici a început partea cu calculele. Băi, vă jur, pe lângă viteza medie de deplasare, pe lângă ruta ideală, sunt convins c-a calculat până și modul în care o să-i influențeze viteza vântului consumul.
Vă zic, în momentul în care a terminat tot, până și Einstein ar fi fost invidios pe calculele care duceau la costul final al transportului. Dar scopul fusese atins: reușise să se încadreze în banii din bursă.
Și-a venit ziua în care a pus planul în executare. S-a dus la Vâlcea cu autocarul, a luat portbagajul de la taică-meu, l-a montat pe Dacia lu’ taică-său, a pus frigiderul, l-a legat zdravăn și-a plecat spre București.
Totul a mers ca uns, era în grafic și cu consumul, ca-i bătea vântul din spate, pe scurt, era ceea ce se cheamă un plan perfect pus în execuție magistral. S-ar fi putut face lucrări de licență după ce izbutea el.
A ajuns în București, a ajuns în fața blocului, a parcat, a dus frigiderul ăla sus cu doi colegi de facultate
Când a coborât înapoi la mașină, lângă ea era un milițian care tocmai îi tăia amendă pentru staționare în loc interzis. Amendă pe care, în anii ’90, n-ar fi tăiat-o ăla niciodată dacă mașina avea număr de București, nu de Vâlcea.
Până la urmă, n-a luat amendă, dar pentru asta a trebuit să dea șpagă ce-i mai rămăsese din bursă. Și iată cum, prieteni, până și un plan impecabil poate fi dus pe apa sâmbetei de o necunoscută variabilă.
Iar partea cea mai mișto este că le-am povestit toată această întâmplare fetelor. Am văzut într-o zi pe stradă o Dacie care avea portbagaj din ăla pe plafon și brusc am avut un flash cu toată tărășenia. Le-am zis-o, au ascultat cu atenție, au râs, după care a venit decisiva:
– Dar de ce nu și-a comandat frigider de pe eMAG?
Și m-au liniștit de tot.
Mă gândesc de unde pot să fac rost de un telefon cu disc, să le rog să-mi arate cum poți să-ți comanzi cu el frigider de pe eMAG.
sursa foto: freepik.com
„portbagaj din ăla care se monta pe plafon (este că habar nu aveți despre ce vorbesc?),”
Din păcate, am habar…
Comentariu beton!51
Nu vorbim despre Thule, da? 😛
Păi dacă ești/suntem bătrâni 😪
🤣🤣🤣
Săracu’ om.
Portbagaj de plafon a avut și taică-meu la Dacia lui.
Sper că emagu’ nu-i ca amazonu’ de Blecfraier: adidași la €80,66 înainte de, iar în Blecfraier sunt €92,05 „reduși” de la €110, 32. Le-am urat ceva drăguț.
Comentariu beton!27
Blecfraideiu a fost acu’ două săptămâni aici, nici nu mai țin minte cum era. :)))))
Aici mai ține până pe 2 decembrie.
Nu țin neaparat să-mi iau Adidașii ăia, dar eram foarte curios ce reducere vor avea. Și au reducere o laie. Laie, bucălaie. 🤷♂️
Săr’ mâna, poftiți de luați de aici, zic că e mai de efect mai vechi: https://www.amazon.de/Opis-1921-Cable-Festnetztelefon-Metallklingel-Holz-Modell-C/dp/B07PBRVQWV/ref=asc_df_B07PBRVQWV?mcid=5dbfa8b1ce3832a4ab6c67269f32e056&th=1&psc=1&tag=googshopde-21&linkCode=df0&hvadid=696488444105&hvpos=&hvnetw=g&hvrand=9959188178363846258&hvpone=&hvptwo=&hvqmt=&hvdev=m&hvdvcmdl=&hvlocint=&hvlocphy=9042615&hvtargid=pla-757489935729&psc=1&gad_source=1
Comentariu beton!13
:))))))))))))))))
Am un model asemanator. Dar cred ca are o problema: nu primeste apeluri. Si nici nu da. Oare trebuie si cuplat la o linie telefonica? 😉
parca viata avea alt farmec cand rezolvarea problemelor nu era atat de usor accesibila, direct din telefon. Acuma ce sa povestesti, ca ai cumparat un frigider de pe emag din trei clici? rezultatul este acelasi, dar parca nu mai are aceasi intensitate.
Comentariu beton!13
Nope. Nu. Negativ. Viața are mai mult farmec când poți să îți alegi tu experiențele, nu când îți sunt impuse de factori limitatori gen sărăcie lucie. Că le privești eventual ușor nostalgic, retroactiv, e un mecanism înșelător al minții.
Comentariu beton!60
cand povestetipare haios, dar prin cate a trecut omu’ sa isi ia un frigider😬.azi mi-am amintit de anii de după revoluție, cat de greu era. lucrul care m-a marcat era frigul. ce frig era iarna în apartament! când ma trezeam dimineața sa plec la școală/grădiniță (eram mica la începutul anilor ’90) aveam o teroare sa ies de sub pături că inghețam pana sa apuc sa ma îmbrac. dacă stau sa ma gândesc bine, în sufragerie era frig și vara☹️
Comentariu beton!23
Si eu am avut. Facut din fier in Steagu si aruncat peste gard.
Comentariu beton!11
Noi nici Dacie n-aveam, am cumparat de-abea in 1999. Sa-ti povestesc cum am dus frigiderul, ca din asta imi luase tata, la camin cu Aro, eu cocotata pe bulendre in spate, atingeam tavanul cu capatana?
Comentariu beton!21
Btw Vasilescule, am văzut una de am rămas afiș, amu o lună în Belgrad.
Bar mic, specializat pe whiskane serioase, nu tu firmă afară, doar un nene 2×2 drept, ehem, portar. Speakeasy din ăla bun.
Ne punem cu echipa la verificat calitatea stocurilor de pe raft, când aud un tzââââââââr tzâââââââr, de instant mi-au aliniat toate sinapsele cu memoriile aferente. Un telefon, cu disc, clasic, funcțional, utilizat. Nici o conversie digital-analog, era pe fir, exact pe vremuri. Se uitau ăia la mine, cum înconjurat de toate beuturile pe banii firmei, eu eram mai curios de telefon 😀
Apropo. Mai au și telefoane publice. Exact ca alea portocalii de la noi. Cu fise și card.
Comentariu beton!21
Da, dacă e vorba despre Blegrad nimic nu mă miră. 😀
@Vasilescu: Druid Bar, Cincar Jankova 1, Beograd.
Dacă mai zic că au inclusiv mileuri pe mese, ai și decolat în furia roșie într-o excursie 😛
Comentariu beton!12
Am fost în 2021, am relativ prospăt în minte tot. Mi s-a părit orașul cu cele mai multe reminiscențe din comunism pe care l-am văzur ever. Și da, la hotel aveau mileuri pe masă.
In 2004 am avut un proiect de aproape un an la Belgrad. Era al treilea oras vazut in afara tarii dupa Budapesta si Viena. (Mult spus vazut Viena, fusese de fapt o escapada din Budapesta de 4 ore intr-o seara de noiembrie- rezultatul unui pariu. Mare lucru nu am vazut din Viena, doar ne-am plimbat putin prin Prater si apoi putin prin centrul vechi.)
Belgrad, cat de tare m-a impresionat, mi s-a parut atat de avansat fata de noi! Ei aveau mall-uri, o strada pietonala plina de magazine de firma, restaurante cu meniu specific pe malul Savei, cetate medievala, parcuri curate si ingrijite. Zona in care am locuit noi era atat de curata, si sigura. Si spre deosebire de Budapesta, multe fete frumoase si singure, spre delectarea colegilor mei care erau tare dezamagiti de fetele din Ungaria. 🙂
Cred că am zărit și prin Oradea pe undeva un telefon d.ăla public ,portocaliu !
Cum adica? Folosești telefonul cu disc și suni pe cineva care are acces la Internet și eventual și cont la emag 🤣 Am constat cu stupoare cred ca anul trecut ca emag a renunțat la numerele de telefon și a luat roboti de videochat în schimb 😒 Mi se pare o mizerie, dar asta e trendul 😥 Apropo de frigider, am luat și eu unul de la Valcea și l-am dus în cămin cu mașina, însă aparent l-am băgat prea rapid în priza și l-am stricat. Sau era stricat deja. Sau l-am stricat în timpul transportului… Oricum, numai bine nu a ieșit treaba 😥
Ești sigur că-s roboți de videochat? Măcar arată bine?
Glumeam cu videochat, e un chat banal, dar urăsc faptul ca nu ai un număr de telefon la care să te auzi cu un om. Trebuie să tot freci acel chat pana se indura careva sa îți dea un mail.
Si povestea mea tot despre un frigider. Ala de l-am avut la camin😀. Tata ne-a facut rost de un frigider vechi, din ala cu design din anii 50 – 60 (deci vreo 35 de ani vechime avea sigur). Tata repara frigidere printre altele si practic a luat carcasa si a bagat motor nou in el si tot ce mai trebuia sa functioneze. De carat l-am carat cu un cunoscut de-al lui frate-miu care cara marfa de la Bucuresti. De carat l-am carat eu cu sora-mea pana la 4, pe scari🫣. Pe vara l-am lasat la tanti care avea grija de covoarele si cearsafurile caminului. Nu stiu ce a facut tanti cu el pe vara, dar cand l-am recuperat, facea un zgomot asurzitor. Nu ne-a deranjat prea tare ca inca ingheta totul bocna in el. Chiar si asa l-am folosit si urmatorii 2 ani cat am mai stat in camin. Cand sora-mea s-a maritat si eu m-am mutat la apartament, am vandut frigiderul unui coleg de facultate. Afurisitul si acum mi-e dator. Desi i l-am vandut pe o suma derizorie, nu mi-a platit decat o parte. Asta e, asa e cand faci afaceri cu cunoscuti.
Comentariu beton!17
Generația emag, aifon, tiktok… poți să le povestești până mâine, că tot nu pricep.
Zilele trecute aveam treaba prin oraș și am dat tocmai de un telefon public din ala portocaliu cu cartela.In stare buna.
Am avut si noi portbagaj de plafon, era din aluminiu. Cu ala carasem o gramada de lucruri, la intoarcerea din Maroc(tatal meu a predat acolo matematica 4 ani), printre care si bicicleta ce mi-o luasera ai mei din Munchen. Vreau sa spun ca am reusit o performanta senzationala la cei 6 ani ai mei: de la acel magazin si pana acasa, n-am inchis un ochi, ba am stat intors pe bancheta tot drumul sa ma asigur ca nu cumva sa cada bicicleta.
Ulterior, s-a dovedit de mare ajutor, in orice concediu: incarcam pe el toate valizele, portbagajul era aproape plin de canistrele de benzina.
Comentariu beton!11
Disc îți dau eu.
Tu trebuie să faci rost de restul telefonului. 🤣
Comentariu beton!15
:))))))))))))))
Eu îmi aduc aminte de antichitatea de frigider pe care o aveam în cămin cum trebuia întors cu fundul în sus, periodic, pentru a reface circulația freonului! A rămas în Copou!
Comentariu beton!21
E prima oară când aud de această metodă atât de… ăăă… tehnică. 😛
Aha. Așadar, când se plânge partenera de probleme cu circulația…
Comentariu beton!21
Se făcea manevra asta cu răsturnatul frigiderului, doar ca era pentru cele vechi, pe baza de amoniac – nu la cele cu freon. Am facut-o ani de zile, prin Regie. Mi-aduc aminte că până la urmă l-am aruncat de la etajul 2 😂
Cand am venit prima data la Cluj la facultate(recent 2012) erau grupuri intregi pe Facebook care se ocupau cu bisnita de frigidere (poate inca exista). Stiu ca interactiunea cu unul din vanzatori si transportul a semanat cu un drug deal. Si ne-am procopsit cu un frigider extrem de greu si extrem de zgomotos.
deci înțelegi cum stăteau lucrurile în anii 90, dacă în 2012 era așa?
Absolut. Asta face mai amuzanta povestea
@Dalv, poate te-ai nimerit cu frigiderul pe care eu l-am vandut in 2000. Si ala facea un zgomot asurzitor. De greu nu mai zic. Vezi si comentariul meu de mai sus😀.
Mai stie cineva frigiderele Fram?
Cum adică dacă mai știe cineva? Am avut Fram.
Am citit și cartea! Cartea tehnică…
Comentariu beton!30
Fram si eu,primul frigider !!
Dacă nu vă imaginați cât era o bursă in anii ăia de haiducie, vă spun eu : 80% din preþul unei sticle de whiskey de duzină. Știu sigur fiindcă în asta am investit eu prima bursă, a mai pus un prieten diferența
Whoaaaa, voi chiar ati avut frigideeeer când erați studenți??????
Comentariu beton!18
Abia din anul 3!
O, în 91 după nuntă am găsit mașină de spălat doar într-un magazin sătesc la vreo 70 de km de noi (satul de unde se trage socrul meu). Atunci el (socrul) s-a dus cu macaraua (era macaragiu) și ne-a adus-o pe platforma macaralei. Era o mașină de spălat albatros, nu erau pe vremea aia mașini de spălat automate! Ce emag??? Ce mașină automată??? Zici că e poveste de acu’ o sută de ani!
Comentariu beton!17
Tu razi de „telefon cu disc”, dar povestea producatorul de la „Young Sheldon” ca cei doi actori copii au trebuit invatati cum se tine un receptor la ureche!
Comentariu beton!19
Azi le povesteam la ora copiilor cum era program la tv 2 ore pe zi. Unul (in mod evident nu fusese atent până atunci) se trezește „și ce mare lucru? Puneai un joc pe PlayStation”. Nu vă povestesc reacția celorlalți, că a durat 5 min să fac liniște în clasă.
Să fie clar, eram la clasa a 10-a. Copii de 16-17 ani, în curând cu drept de vot.
Deși predau discipline economice, nu s-a părut un bun moment să le fac o lecție despre comunism. Așa, dpdv economic și social, fără interferențe politice (mă rog, pe cât am putut) și cât am putut de obiectiv. Sunt bucuros (și surprins, dar plăcut) că, in general, am avut cu cine discuta. Bineînțeles că au fost mulți fani CG (câțiva l-au și votat, fiind majori), deci am avut și polemici pe ici pe colo, dar una peste alta, consider lecția un succes.
Comentariu beton!33
eu frigider am avut de la inceput. deh…tinerel fiind, in 99 erau la shuri. Bani nu aveam, da frigider se gasea
Mi-a luat un pic până să-mi răspund la întrebarea: ce să caute frigiderele în şuri? :))
Anii ’90 grei?
Pt mine au fost poate cei mai frumoși.
Indiferent de ce se găsea sau nu, de cîți bani aveam, cea mai faină muzică, cele mai mișto filme, cele mai frumoase fete.
Pt că eram tineri și era lumea noastră.
M-aș întoarce oricînd acolo.
Anii ’90 pentru mulți au fost o mizerie suportabilă datorită vârstei. Cred că putem face diferența între „pușca și cureaua lată ce […] eram odată” și „ce bine era pe vremea […]”. Dacă ne-am juca cu ideile călătoriei în timp, foarte probabil tu cel de azi nu ar aprecia perioada respectivă cu vârsta actuală, iar tu cel de atunci cu vârsta de atunci ar recunoaște opțiunile mai bune din prezent.
Anul de gratie 1983. Primim apartament in Valcea,daaar goool pusca. Socrul ne-a incropit din cateva scanduri un „cadru”pentru saltea. Frigider Fram aveam la soacra la Calimanesti(eram boieri ). Ne-a dus socrul bagajele la Valcea cu un camion al fostului CAP,buun pana aici. Daaar nu aveam ARAGAZ ! Gaze erau dar degeaba… Aici intervine mama. S-a dus cu sarumana la primar si a facut rost de unul maro,super ,dar la Oltenita ! Cu transportul,fratele meu a rezolvat,cu un ARO,iar pe Dealu Negru a cam rasturnat aragazul, care a ajuns la Valcea cu o tabla laterala indoita.
Ce de mai peripetii,dar eram tineri si optimisti !
Am avut telefon cu disc,din acela de agatat pe perete (ultimul),daca-l mai gasesc la tara semnalizez.
Hai să zic și eu una, e legată de inflația aia galopanta. Iau bilete la mare, pentru toți 4(soț, soție și doi copii). Ajungem în Olimp, ne cazam (am uitat, 6 zile, am luat ). Prima zi la masa, a fost ok, a doua zi, micul dejun ok, prânzul…. vedem pe cineva de la o masă vecină că începe să certe cu ospatarul că nu dă atât pe mâncare 😲, al meu soț care cam bănuia despre ce e vorba zice:cred că asta e cam ultima masă, să vedem ce mâncăm de mâine. Așa a fost , noi am luat porții mai mici și la băieții normale 😁, a fost mai mult de jumătate din banii din portofel. Următoarele zile al meu soț prindea guvid, un prieten cu care ne-am întâlnit întâmplător (tot cu familia tot „fără” bani ca și noi😁) a căutat o tablă, am cumpărat sare și făceam grătar din guvizi. Am ajuns în București numai cu bani de metrou. Viața anilor ’90😁👋
La începutul anilor ’90 nu era chiar exclus să aduci frigiderul cu trenul. Era o aventură, dar nu era imposibil. Si să nu uitam cum se duceau televizoarele la reparat cu pătura. Vremuri de echilibristică socială…
Confirm distractia cu teleul in patura. Am avut o huiduma de Telefunken la care constant i se prajea selectorul de canale. Nenea care „repara” statea la fo 200 metri distanta. Pana acolo eram deja un mutant melc/foca, nu alta. In final am facut rost de un carut, icneam si aia era. A, si io eram telecomanda…Dar vedeam sarbii color, hehehe…(asta era 90-91 secolul mai de-acana…)
Sa ma bata cucu’ daca n-as fi fost in stare sa cumpar frigider si daca eram in Groenlanda, noroc ca n-am nevoie. Asta inseamna marketing inteligent tati, bun asa :).
@MV, offtopic si-mi cer scuze – numai mie mi se pare ca pastilele Brasil au devenit cam meh fata de ce gaseam acum cateva luni?
Nu știu, că n-am mai cumpărat de astă vară. Acasă am espressor care macină, pe pastile merg doar când plec pe undeva.
Mi-am adus aminte acum vreo zece ani, pe cand statam tot cam ciudat cu banii si am mers cu trenul la Bucuresti si i-am dus fie-mii pe brate cuptorul nostru cu microunde. De la tren cu metroul, de la metrou pana la caminul P20 in Grozavesti pe jos. Nu era pe brate, erau doua chingi cu care il transportam. Cand am ajuns in fata caminului, s-a rupt una din chingi si a cazut pe asfalt. Noroc ca doar s-au strambat butoanele, dar aparatul a ramas functional 🙂
„Mă gândesc de unde pot să fac rost de un telefon cu disc …”
@MV
Cum de unde? De pe eMAG, logic 😁
https://www.emag.ro/telefon-mobil-retro-opis-technology-60s-sim-plastic-230-x-210-x-130-mm-negru-t60mob-black-eu/pd/D4NHD2MBM/?utm_campaign=share_product&utm_source=mobile_dynamic_share&utm_medium=android
Sunt curios cati dintre voi ati citi o carte pe un subiect care pare adiacent dar care e fix mana-n-mana cu viata aia din anii 90 pe care o descrii tu aici.
Cel mai bun reportaj despre Romania dpmdv este ’30 de ani de la Revolutie’, specific partea cu anii 90. De ce? Pentru ca, spoiler alert, cam asa este inca si in ziua de azi. 30 de ani sunt aproape nimic la nivelul unei tari. Suna nasol si da, si este, dar pe de alta parte asta inseamna ca avem inca speranta, ca inca suntem de fapt abia prin adolescenta in ceea ce inseamna maturitatea unei tari/economii.
Cartea despre care m-am intrebat daca ati citi-o ar fi despre oamenii aia care stau la sprituri Miercuri pe la ora 10:30 dimineata – nu bisnitari sau bombardieri in trening adidas, ci oamenii aia la camasa/sacou. Ii vezi in orice oras daca te duci. Baietii la camasa care sunt cu spritzul pe masa de dimineata. Aia conduc tara asta. Aia sunt tzesatura coruptiei in sine. La masa aia se discuta si se decid lucruri de genul Nordis. De unde stiu asta? Asta a fost cariera lu taica-meu, din pacate. Spritzbusiness i-am mai spus eu. Un fel de wanna be lume interlopa, da nu chiar. Un fel de wise guys, da numa pe la margine, stropiti in coltul gurii.
Asa ca data viitoare cand ii vedeti pe baieti la terasa, sa stiti: aia invart lucrurile. Nu ei intre ei neaparat, ei sunt doar niste alcoolici tristi. Dar din cand in cand pe la masa aia mai apare cate un politician, cate un ofitzer de politie, cate un constructor etc si la masa aia se schimba plicuri, se fac combinatzii, se impart asigurari ca nu va veni vreun control etc – aia importanti nu stau la spritz toata ziua, ci vin, beau un espresso, schimba ce au de schimbat si pleaca 🙂
doua cu frigidere:
am primit unul de pomana cind eram student, l-am carat pe scari de sus jos si invers, dupa care l-am luat la judo ca sa porneasca, fiind cu amoniac, am aplicat toate procedeele si prizele ca sa-l intorc si sa-l fac sa porneasca, dupa o saptamina l-am dus la gunoi;
cind eram copil aveam un Fram, ala cu usa bombata, avea dulie pentru bec la interior dar momentan lipsea becul si m-am gindit sa bag degetul in dulie sa simt eu ce e acolo, usa fiind deschisa in dulie ma asteptau 220V, n-a fost asa de grav dovada ca va scriu dupa 50 de ani.
Ai mei nu au avut mașină, aveam actele depuse de emigrare cu vreo 5 ani inainte de revoluție…
A mea a fost prima, în anul 1995. A cărat toate plăpumile, murăturile, țuica și conservele de colo-colo 🥳
Ce vremuri de super-cacat!