Să știți că nu-mi doresc nici să fiu arogant, nici să mă spetesc muncind (după cum prea bine știți). Așa ca daca vă las locurile astea mișto pe unde ajungem, să știți c-o fac gândindu-mă la cei de pe aici care n-au ajuns niciodată și care poate nici nu vor ajunge.
Mie, dacă n-aș fi călcat niciodată într-un restaurant cu stele Michelin, mi-ar fi plăcut să văd la alții cum arată unul și cam ce se poate mânca. Este singurul motiv pentru care vi le las aici, și vă rog să mă credeți că nu mint. Mi-ar fi mult mai simplu să nu muncesc câte trei-patru ore la un video. Am vrut să știți asta.
Undeva, la fix o oră de Viena, se află o mică localitate care se numește Mautern an der Donau. Și când zic „mică”, să știți că are o suprafață de doar 9,15 km² și o populație de 3.400 locuitori.
Practic, e doar un sat, nu? Cine s-ar fi gândit că acolo se află un restaurant care deține două stele Michelin? Ei, bine, se află și se numește Landhaus Bacher.
Iar pe lângă cele două stele Michelin, o să vedeți pe video că are și patru toques (bonete de bucătar) Gault & Millau. Asta doar așa ca o confirmare că restaurantul este cu adevărat fabulos.
N-o să vă scriu aici ce-am mâncat, că de-aia vă las videoul de mai jos, în schimb o să vă spun altceva.
Landhaus Bacher este o afacere de familie, aflată la a treia generație. Am stat de vorbă cu deținătoarea, cea care n-avea nici cea mai mica problemă să servească la mese împreună cu colegii și angajații.
Ne-a povestit cum a plecat afacerea de la bunici, cum mama ei a gătit în aceeași bucătărie, iar acum gătește soțul. În 2009 au obținut și prima stea Michelin.
Dacă o vedeai cum vorbește despre locul ăla, după care combinai spusele ei cu atenția la detalii a tuturor celor de acolo, dar, mai ales, cu gustul mâncării, nu mai aveai nevoie de nimic ca să înțelegi cum de-au reușit.
Mâncarea a fost fabuloasă, oameni buni. Din fericire, am avut norocul în această viață să mai mănânc de câteva ori la restaurante cu stele Michelin, deci cam știu la ce să mă aștept. Dar tot am fost surprins de gustul absolut fabulos al mâncării de la Landhaus Bacher.
În vară am programată o excursie cu fetele mele, în Austria. Mi-am promis că le voi aduce în locul ăsta.
Simt nevoia să mai fac o precizare. Am văzut extrem de mulți oameni care, atunci când vine vorba despre restaurantele fine dining, pun aceleași întrebări: „dar, v-ați săturat? Dar v-a ajuns mâncarea?”.
Eventual, urmate de de-acum celebra glumă: v-ați dus să mâncați și voi ceva după?
Cel puțin în ceea ce privește restaurantele cu stele Michelin, deja este un laitmotiv ăsta cu rămasul flămând după ce te-ai ridicat de la masă.
Iar eu în continuare sunt uimit și siderat că oamenii pot să creadă tâmpeniile astea. Efectiv nu pot să înțeleg de ce-ar crede cineva că de la un restaurant cu stele Michelin pleci flămând de la masă.
Singura explicație pe care pot s-o găsesc este aceea că sunt complet dezinformați sau că au informații eronate. Au văzut ei pe undeva, prin filme sau prin postări, farfurii care sunt mai mult goale și-au tras concluzia că așa e la restaurantele cu stele Michelin.
Atunci hai să vă explic. Multe dintre restaurantele cu stele Michelin au și meniu de degustare. Ce înseamnă acest meniu de degustare? Înseamnă că te duci la o cină (de obicei, că poate fi și prânz) care se prelungește pe durata a câteva ore, timp în care deguști mai multe feluri din mâncarea pe care o fac oamenii ăia. Există meniuri de degustare cu 6 preparate, dar există și cu 12.
Așadar tu de duci la restaurant și vei gusta mai multe preparate. Păi nu este absolut normal ca, în aceste condiții, să nu ți se livreze niște farfurii pline? Da, vei primi o farfurie care are doar o cantitate mică din fiecare fel, tocmai în ideea de a te bucura de fiecare în parte.
Ai ales meniu de degustare cu opt preparate, să zicem. Cum ai putea să mănânci opt farfurii pline ochi? Poți să stai acolo o zi întreagă și tot n-ai avea cum să termini atât mâncare.
Ca să nu mai spun că de la a doua farfurie, deja ești sătul, nu te mai interesează nici gust, nici nimic, restul meniului de degustare devine doar un chin, tu fiind deja îmbuibat.
Cam asta cred eu că este explicația conform căreia oamenii sunt convinși că de la restaurante cu stele Michelin pleci flămând acasă și trebuie să te înfigi într-un mecdonalț ca să simți c-ai mâncat ceva.
Dar pe lângă meniurile de degustare există și meniu normal. Comanzi ce vrei, mănânci, plătești, pleci, ca la orice restaurant normal, nu stai acolo șapte ore ca să deguști opt feluri de mâncare.
Adică exact precum cel în care am fost noi. Evident, au urmat comentariile: și, ați plecat flămânzi? Scump și puțin, este?
Plus multe altele de același gen.
Oare cum vă puteți imagina că oamenii ăia, care-ți dau de mâncare pe niște bani care nu sunt deloc puțini, și-ar putea permite să te lase să te ridici flămând de la masă?
Pe mine mă depășește, n-am cum să-i înțeleg pe cei care cred așa ceva. Cel mult, pot să le doresc să ajungă la măcar un restaurant cu stele Michelin, să vadă că nu pleacă flămânzi acasă.
Acum vă las cu videoul.
Buna asta cu Mecdonalț, ca să simți că ai mâncat ceva. La cât de mici sunt burgerii lor, de ex., zici că ei au stele Michelin pe panoplie. 🙂
Superb, nici nu ai ce sa mai adaugi la asa ceva. O singura intrebare naiva, la noi exista restaurante cu stele Michelin ?
Nope. Deocamdată niciunul.
Nu e o regula scrisa, dar in unele tari ca Ungaria si Slovenia, ministerul de turism s-a implicat in a atrage ghidul Michelin (inclusiv platit taxe). De altfel trebuie sa ai si un turism bine pus la punct, nu numai pregatirea bucatarilor, calitatea scolilor de bucatari sau calitatea produselor. Se pare ca România nu a ajuns inca la acest stadiu🤷♀️. De unde si explicatia ca nu sunt restaurante in România care sa fie incluse in ghidul Michelin.
Ca să vezi cât de mult nu mă pricep la treaba asta cu stelele Michelin, am fost surprins cât de simplu arată restaurantul ăla. Iar preparatele arată și ele a ceva mâncabil. Am mâncat mâncare mai fițoasă la restaurante fără nici o cușmă de bucătar, darămite stele. Și nu m-a dat pe spate, în parte și pentru că prezentarea nu era atractivă.
Nimic, niciun comentariu la 8:11?
Da, foarte frumos si “instructiv” pentru multi dintre noi. Mulțumim si trebuie sa recunosc ca unii se nasc cu oarece noroc in viață (sau si-l fac singuri!)
Cele spuse le știam, fie din experiența de a participa, mânca in ocazii cu totul speciale de-a lungul vieții (tot datorită omului lângă care am trăit 39 de ani), chiar daca nu am mancat in restaurant cu stele Michelin, fie din povestirile copiilor mei care au avut aceasta ocazie/posibilitate.
De remarcat discreția si simplitatea ambientului restaurantului prezentat, o alta fațetă a restaurantelor din ghidul Michelin.
Multumim sefului de blog pentru articol!
Wow
Absolut impresionant
Interiorul m-a marcat rau
Mincarea imi pot imagina ca fabuloasa. Strudelul ala reinterpretat trebuie sa fi ost senzatie
Mihai, la cit calatoresti ai putea sa dai sfatuei de calatorie adresate traseului. De pilda, eu iti zic ca vreaj sa bag Europa din Belgia pina in Romania. Tu poti spune: daca vrei experiente, te poti opri acolo si acolo, poti minca in locul x sau h. E greu de tinut pasul cu tine, dar daca ti s-ar da o tema de genul asta, tu ai putea sa o rezolvi.
Drum bun in continuare si astept si alte video din locuri unde nu te saturi.
Păi ce ne împiedică să facem asta folosind informațiile pe care le dă omul de peste tot unde se duce? Mai departe e fix o treabă simplă de a le pune cap la cap.
Iti spun eu ce ne impoedica
Mihai calatoreste mult, informatiile sint diverse si greu de tinut minte. Ceea ce denota ca ar trebui sa fac eu un jurnal separat cu locuri notabile
Imi este lene sau uit sau whatever. Prefer sa platesc, eu una. Sît locuri si experiente pe care nu stiu daca exista in Romania o agentke de turism asa maiastra sa le recomande pe toate. E o documentare intreaga de facut iar perle de astea de principiu nu sint pe traseul obisnuit, trebuie sa te abati putin ca sa ajungi tintit
Eram in 2006, bateam Europa relativ des, dar aveam si serviciu deci nu puteam decit in forta, de joi-vineri pina duminica. Am zburat la Milano vineri si am’plecat de acolo pe la miezul noptii cu masina cu barbatu-meu. Ala, tinar, dar oboseala te ajunge, astfel incot prin Austria am decis pe seara sa oprim. Am dat intr-un satuc peste un han unde am mincat o vita senzationala. Nu mai zic ca au adus-o in 10 minute, noi preagtindu-ne pentru asteptare de jumatate de ora. Fireste ca am uitat cum se cheama..
Ce sa zic, arată fabulos mâncarea. Și sunt sigură că e cel puțin la fel de fabuloasă și la gust. Mulțumesc că te gândești și la noi. Ca experiență, aș vrea să pot încerca și eu odată. Deocamdată rămâne la nivel de dorință, dar cine știe? Poate nu e chiar atât de irealizabila cum pare.
Cabral a mâncat tot din farfurie ?
Vrei de fapt să întrebi dacă a lins farfuria? 🤔
Iertare ca va vad pe toti pe regim de fericire si va stric feng-shuiurile dar nu pot sa ma enervez. Pt ca avem si noi cateva restaurante de nivelul asta, dar ilustrii imbecili de la Ministerul Turismului nu sunt in stare sa decarteze 1-2 milioane de euro catre ViaMichelin ca sa ne puna si pe noi pe harta, si sa ne intre si noua cumulat din turism cel putin de 2-3 ori mai mult.
Cred ca fangshuiu ti l-ai stricat doar tie.
Nu costa nimic stelele Michelin. Dar ca sa ajungi la ele, da, costa! Timp, implicare, servicii, decor etc.
Asa ca… mai putin cu macaneala!
Meniurile astea au un obicei ciudat de a combina alimente în așa fel încât nu ai nevoie să mănânci mult pentru că oferă tot ce ai nevoie.
Să-ți fie de bine!
Cat de natural arata! Parca ar fi curtea unor prieteni si casa bunicilor. Fiind la a treia generatie, probabil chiar este! Bravo lor, la cat mai multi ani de activitate si multe stele!
Drumetilor sa le fie de bine si sa mai scrie/fotografieze/filmeze, ca tare bine o mai fac!
Multumesc
Excelent! Mi s-a facut foame!!!
Cel mai tare este faptul ca totul era foarte destins, cel putin asa se vede din video… bine, inafara de cei de la bar care erau cam agitati 😀
Cit noroc ti-au dar ursitoarele, Mihai!!!
Am de făcut o mărturisire. Eu mi-am notat pe unde ai fost și cam ce ai mâncat sau pe unde ai mâncat. Nu se știe niciodată când voi ajunge și eu pe acolo așa că mai bine să fie pe listă decât să îl descopăr după ce am parcat înapoi acasă.
De exemplu – ai fost la Gafish (Sarichioi) cu vreo 3-4 ani în urmă. Deci, fiind la o aruncătură de băț de GL (dar, nu știam de el), am fost. Prima dată când am mâncat calcan proaspăt.
Deci, să te mai duci, să mai povestești că eu îmi notez.
(nu suport blogurile de călătorii pline de descoperiri de sine și alte budisme).
Și, dacă tot fac mărturisiri, …când o face pitica 12-13 ani, să înțeleagă/să poată/să aprecieze o așteaptă o tură cu mașina până la Nordkapp.
Iar Michelin-ul…e o experiență în sine, aș putea spune că mâncarea e secundară.
Ce tare! ❤️
Peste 2 ani ( astept sa isi ia si fii-miu permisul ) am si eu in plan Nordkapp. Am itinerariul de la Nea Mihai, il stii, batranul cu plimbarile si mancarea. Ar fi misto sa facem o caravana.
Să îți fie de bine!
Prin natura muncii merg destul de des la restaurante “de fitze”, nu neapărat cu stele Michelin dar de un nivel foarte ridicat, și ce am remarcat este ca toate au un meniu bazat pe ingrediente de sezon.
Cred ca sparanghelul și desertul au fost senzaționale!
Drum bun în continuare!
I-am aratat video-ul juniorului si el e de parere ca e destula mancare. El fiind un mancacios si jumatate. Iar mancarea arata senzational.
Eu personal am fost la un restaurant cu 1 stea Michelin. Am avut 4 feluri de mancare (pranz) + un desert extra pentru ca era ziua mea, desert de altfel neinclus in nota de plata. A fost mai mult decat de ajuns ca dovada ca seara nu am ai mancat nimic.