În orice te-ai apuca să faci există o parte bună, dar este foarte posibil să existe și una mai puțin bună. Ca să nu mai spun că uneori pot să existe mai multe părți bune și mai multe părți mai puțin bune. Sau, cum zice românul, una caldă, două reci.
Adică fix cum s-a întâmplat în primele două zile de Cars & Roads Austria by Michelin. Partea bună fiind, desigur, că am plecat la un drum într-o experiență care, n-am nicio îndoială, se va dovedi foarte mișto.
Părțile mai puțin plăcute, alea reci, ar fi două, și anume că fix în primele două zile am avut parte de Volvo XC60 T8. Care mai este și un T8 Polestar Engineered, adică cea mai puternică mașină din acest tur.
Cum să vă explic eu vouă ca să înțelegeți de ce zic că asta e o parte mai puțin bună? Gata, știu, e ca și cum te-ai duce la un concert unde vezi trupa cea mai bună în deschidere. Știu ce-o să ziceți, ce contează când o vezi, nu e aceeași trupă? Ba e, dar parcă totuși ai vrea să știi că te bucuri de ea mai spre finalul concertului, nu?
Probabil aș fi putut trece peste asta dacă nu m-ar fi urmărit ca un blestem cealaltă parte mai puțin plăcută: colegul meu de echipaj, pe numele lui Mircea Meșter.
Prieteni, ori de câte ori am încercat să mă joc și eu un pic cu mașina asta pe curbe, sau chiar și pe autostradă, sau în orice loc ne-am fi aflat, automat venea ACEA privire de pe locul din dreapta.
Iar dacă privirea nu era suficientă, era însoțită și de mult prea grăitoarele cuvinte:
– Te mănâncă? Te arde sufletul să-i dai talpă, nu?
Sau variațiuni pe aceeași temă, de genul:
– Da’ unde te grăbești? De ce vrei să depășești? Stai, bro, liniștit că tot acolo ajungem.
Ziceți și voi, cum să te distrezi în condițiile astea?
Nfine, ce nu știa domnul Mircea Meșter este că în ambele zile am mâncat fasole la micul dejun. Nu că m-aș fi dat în vânt după, doar așa în semn de protest. Acum aștept să scrie el articolul despre părțile mai puțin plăcute. 😀
Cât despre mașină, oamenii care iubesc brandul Volvo (sau măcar cunosc câte ceva despre) cu siguranță știu ce înseamnă un Volvo XC60 T8 Polestar Engineered.
Pe restul o să-i lămuresc eu acum.
XC60 este cel mai bine vândut model Volvo la nivel global și cel mai popular Volvo din toate timpurile. Vedeți imaginea de mai jos și-o să vă lămuriți ce zic, că sigur-sigur l-ați văzut pe străzi.
Modelul pe care-l testăm noi este echiparea de vârf. Adică:
Plug-in hybrid cu motor de 2,0 litri benzină plus două motoare electrice care împreună livrează 455 CP și un cuplu de 709 Nm. Accelerare 0 – 100 km/h în 4,9 secunde. Acum înțelegeți de ce voiam să mă joc și eu un pic cu ea?
Bateria de 14,7 kWh asigură 76 km autonomie pur electrică. Adică poți să te duci la muncă și te întorci, fără să consumi un mililitru de benzină, dacă e.
În plus, motorizările PHEV (adică plug-in, cum e modelul ăsta) vin standard cu tracțiune integrală. Știi mașinile alea la care te uitai cu invidie astă iarnă când a nins? Alea care păreau că n-au nicio treabă să meargă pe străzile pe care nu le deszăpezise nici dracu’? Ei, alea aveau tracțiune integrală, cum are și asta.
Constatare personală. Pare foarte bine închegată, legată și insonorizată. Nu se aude aproape nimic în interior, nici motor, nici zgomot de rulaj, nici de trafic, nimic, nimic, nimic.
Nu știu cum să mă exprim ca să fiu mai clar, îți dă așa un fel de vibe de tanc cu constituție de gazelă. Nu troncăne, nu boncăne, nu auzi nimic la gropi, nu vibrează, nu nimic, dar când apeși pedala de accelerație o zbughește de pe loc, fin și iute, fix ca o ciută speriată pe marginea apei.
În portbagaj am avut loc de nu știam cu ce să-l mai umplem ca să nu se mai bălăngăne de colo colo trolerele (din alea mari, de cală) și rucsacurile.
Dar cum toate astea vin și cu un preț, să știți că modelul testat de noi costă 103.885 euro.
Încă n-am avut curaj să întreb dacă e preț cu TVA sau nu.
…
…
…
Cât de bine te înțeleg!
Acum o săptămână, am avut o lucrare în județul Buzău. Între locație și cazare erau 30 de km. Drumul pare că a fost făcut pentru pasionații de raliuri: curbe în ac de păr, pante, zone cu vizibilitate scăzută, uneori peisaje deosebite, porțiuni unde poți accelera etc. De fiecare dată drumul aproape gol, așa că tentația și dorința de a-i da talpă erau maxime. Ei bine, exact ca și tine, am avut în dreapta colegul care mi-a stricat plăcerea cu replici de genul: „te mănâncă?” 🤦. Tare neplăcut.
Drumuri bune în continuare!
Offf, Mișule, la tăți ni-i greu 😋
Cine isi permite preturile astea? Cum facem si noi sa ne permitem? 😳
Drumuri bune!
Da’ un B6 1,9 TDI n-aveti in test? Cu clima bizonica si fara filtru de particule, sa simta ala din spate beneficiile noxelor. Globalistilor!
o sută de mii te-a făcut pe tine? cu sau fără T.V.A. tot acolo ești…
auzi, întreabă-l pe Meșter dacă nu vinde Ioniqu’, îi fac ofertă doișpemii!
Cred că e vândut de ceva vreme. 😁
n-ai înțeles nimic; era pentru distragerea atenției de la ce faci tu cu căruța, da’ dacă nu vrei, io nu te mai ajut…
Păi d-aia nu troncăne, nu bocăne, are portbagaj de zici ce-i ăla și o ia la goană din te miri ce. Fiindcă 100.000 de euro.
Scuze, dar n-aș da banii ăștia pe-o mașină nici să-i am…
Da, dar vezi tu, faza e că există foarte mulți care îi au și-i dau. E suficient să te uiți în jurul tău pe stradă. 🤷
haicăncepe! socialistul din mine, zic!
foarte mulții ăia (în Grădină, zic) le iau pe firmă, că „dăkît să dau la stat”… io, dacă aș fi ANAF, aș rupe pe controale pe modul de utilizare, foi de parcurs, deductibilitate cheltuieli etc.
Te înțeleg perfect. Când hălădui cu al meu șef, pe drum drept sau prin localități, mă bate la cap: „Hai Mihăiță, dă-i și tu mai repede!” (Merg mereu aproape de limita legală).
Când o luăm pe drumuri întortocheate și puțin bătute (Ah! Ce-mi plac!) încep să mă joc pe meandre. Amuțește și îl văd cu coada ochiului cum se lipește de spătar, cu picioarele înfipte in podea și cu mâna încleștată pe mânerul ușii și albită de strânsoare: „Auzi, da’ ce ne grabim așa? Avem timp!” 😅
Hai, drumuri frumoase și uscate, cu distracție maximă!
Offf ce oameni răi … nu lasă un suflet pasionat să se joace ….da e o mașină frumoasă
Am fost fan Volvo. Am avut plăcerea să conduc unul când veneam de la Ploiești cu o ocazie și pe la Snagov, proprietarul a tras pe dreapta și m-a lăsat pe mine să conduc. Inconștient. Eu abia obținusem permisul.
După ce și-au băgat chinezii nasul în companie am fost dezamăgită și n-am mai vrut să aud de ei. Nici aspectul mașinilor nu mi-a mai plăcut.
Dar asta din poză reia liniile estetice care mi-au plăcut. Cât despre condus, te cred pe cuvânt. Eu n-o să-mi permit vreuna.
De cand am avut primul S60 in 2015 am devenit (si raman) fan Volvo asa ca te inteleg. O sa vezi, asa cum spui, ca dupa ce il dai inapoi intri in anticlimax 😊
In ultima clipa, inainte de a pleca dintr-o parcare, roaga-l sa ia ceva din portbagaj si da-i fum. Cu putin nororc, poate-l ia alt echipaj pe bancheta din spate iar, daca nu, ghinion de nesansa ramane acolo pana va intoarceti – asta daca va intoarceti pe acelasi drum.
Prietenii la nevoie se ajuta. Asa si tu Mester😀.
Cat despre masina ce sa zic? E ca vulpea si strugurii. Volvo e strugurii mei😁.