Aveam un singur costum, o singură cămașă, o singură cravată și o singură pereche de pantofi. Pe toate le păstram „de bune” dacă era să ajung pe la vreo nuntă sau cine știe ce sindrofie. Ce? Să nu-mi spuneți că n-ați trecut și voi prin asta.

O singură dată le îmbrăcasem pe toate, când a avut firma în care lucram o acțiune cu cei mai importanți clienți și nu ne-au lăsat patronii să venim în treningurile alea bune, așa c-a trebuit să-mi cumpăr ceva cât de cât mai spre business.

Atunci mi le-am cumpărat pe toate, le-am purtat o singură dată, după care le-am băgat la păstrare. De pantofi eram cel mai mândru, dar aveam și de ce: costaseră cât toate celelalte la un loc. Asta în condițiile în care-i prinsesem la o reducere enormă de 50%.

I-am așezat frumos în cutia lor, le-am băgat la loc în interior hârtiile alea mototolite și i-am pus la păstrare în dulap. După care nici c-am mai umblat la ei măcar vreo trei ani. Dar eram liniștit, știam că dacă o să apară vreun eveniment unde o să trebuiască sa port pantofi, îi am acolo. Noi-nouți, purtați o singură dată.

După cum probabil vă imaginați, evenimentul a venit până la urmă, unul chiar mai important decât eram pregătit să duc. Firma în care lucram făcea rebranding. Un rebranding cu totul special, de altfel, în sensul că-și schimba doar numele și logo-ul. În rest, urma s-o ducem pe noi culmi de progres și prosperitate tot noi, aceiași oameni care lucrau acolo de niște mulți ani.

Ah, ba nu, mint, s-a mai schimbat ceva: odată cu rebranding-ul toți angajații erau obligați să vină la muncă îmbrăcați business. Costum, cămașă, cravată, pantofi, tot tacâmul. În dulcele stil românesc, n-a interesat pe nimeni din conducere dacă aveai banii cu care să-ți cumperi ținutele astea business.

Eu, de exemplu, nu-i aveam. În schimb, știți ce aveam? Aveam puse la păstrare costumul, cămașa, cravata și pantofii mei cei șmecheri și luxoși. Mi-am zis ca pentru moment ajung, mă descurc cu ele, doar cămăși mi-am mai cumpărat vreo trei, că nu puteam să mă duc în fiecare zi cu aceeași cămașă. Deși ar fi meritat să le fac asta, că era vară.

Da, prieteni, și-a venit și prima zi de luni după finalizarea rebranding-ului, zi de luni în care toți a trebuit să ne prezentăm la birou cu hainele noastre ălea bune, de mers la nuntă. Chiar asta a fost imaginea care mi-a venit în minte când am intrat în birou și mi-am văzut toți colegii la patru ace. Că de undeva o să iasă cuplul proaspăt căsătorit și dăm drumul la petrecere.

Acum trebuie să fac o paranteză. Rețineți c-am zis mai sus că nu mai umblasem la pantofii mei cei șmecheri și luxoși timp de vreo trei ani, da? Dar știam că sunt acolo în dulap, vedeam cutia când îl mai deschideam, eram liniștit știind că orice s-ar întâmpla, am pantofii mei mega-eleganți puși deoparte. La dineu la Casa Albă dacă mă chemau, știam că am cu ce să mă încalț fără să mă fac de râs.

Ei, duminică seara când am scos cutia din dulap să-i pregătesc pentru a doua zi, am constat cu stupoare că jumătate din ea era umedă și mucegăită. Ulterior urma să găsesc și alte lucruri mucegăite în dulapul ăla, din cauză de perete exterior și frig în casă, dar asta e altă problemă.

Cu groaza în suflet am scos pantofii mei cei șmecheri și luxoși din cutia mucegăită. Evident, erau plini de mucegai. Nu că erau plini, aveau un ditamai stratul de mucegai verzui pe ei, de arătau ca niște kiwi imenși cu toc. Când i-am luat în mână, am constat că și în interior aveau un strat la fel de gros. Mi-a venit să plâng, jur. Mai era și duminică seara, nici să am cu ce, nu mai puteam să cumpăr alții, că nu mai era deschis nicăieri.

După ce mi-am mai revenit din șoc, m-am pus ușor cu cârpa pe ei și cu ce mai citisem eu pe net c-ar scoate mucegaiul. Încet-încet i-am scos la lumină. De pe interior am scos imediat mucegaiul ăla, dar interiorul nu mă interesa, că doar nu vedea nici dracu’ în pantofii mei.

Pe mine mă interesa să-i fac să arate și pe-afară la fel de bine ca înainte. Și-am reușit, fraților, cu trudă și migală, cu folosit până și bețișoare de urechi, am reușit să-i fac să arate așa cum îi știam când îi pusesem la păstrare. N-aveți idee ce fericit m-am culcat știind că mi-am recuperat pantofii. Am închis paranteza deschisă mai sus.

Revenim la ziua de luni în care arătam toți ca la nuntă. După ce ne-am hăhăit un pic de cum arătam, ne-am apucat de treabă, că ce era să și facem.

Ce nu știam eu, dar aveam să aflu foarte-foarte curând este că mucegaiul produce asupra pielii din pantofi niște efecte care nu mai pot fi înlăturate vreodată. Pe scurt, după vreo oră, poate două, pantofii mei cei șmecheri și luxoși au început să răspândească în aer o miasmă extrem de neplăcută.

Habar nu am dacă a avut vreo contribuție faptul că veneau în contact cu piciorul meu cald, dar tind să cred că da. Pentru că acasă, când îi curățam, nu miroseau în niciun fel. Da, avea mucegaiul ăla un ușor miros, dar pe măsură ce-i curățam dispărea și mirosul.

Cert e că la birou au început să miroasă. La început a mai fost cum a mai fost, că simțeam doar eu mirosul ăla venind de la mine de sub birou. Dar pe măsură ce treceau minutele mirosul devenea din ce în ce mai puternic și se transforma în duhoare. Mi-am dat seama de asta când colega de lângă a ridicat capul din calculator și-a întrebat tare:

– Oare ce miroase în halul ăsta?

De mi-a venit să intru în pământ de rușine.

Și era doar începutul, fraților. În maximum o oră după ce simțisem primul damf venind dinspre pantofii mei cei șmecheri și luxoși, mirosea deja în toată firma. Eram open-space, prin urmare n-avea cum să scape nimeni.

Faza e că absolut toată lumea își dăduse seama că mirosul vine din zona biroului meu, dar cum puteai să mă suspectezi de ceva? Eram îmbrăcat cu haine și pantofi noi, sunt genul care se spală, cum să planeze măcar o umbră de îndoială asupra mea?

N-aveți idee cât de prost mă simțeam când îi vedeam pe toți colegii mei ținându-se de nas și încercând să-și dea seama de unde vine mirosul ăla care între timp devenise atât de puternic încât avea propriul lui miros. Sper că vă dați seama că mă țineam și eu de nas și mă prefăceam la fel de revoltat ca ei. Vă spun, dacă s-ar fi deschis o groapă mare, aș fi intrat liniștit în ea.

Până la urmă au sunat la gaze. Nu, nu glumesc, au sunat la distrigaz sau cu cine om fi avut contract, să vina cineva cu detector, să verifice dacă există scurgeri de gaze. Și ce credeți? Chiar au venit ăia de la gaze cu un detector și-au început să facă măsurători pe-acolo.

În timpul ăsta noi și restul clădirii (cinci etaje plus parter, da?) așteptam să vedem dacă o să fim evacuați de urgență. Că nu te joci cu scurgerile de gaze.

Voi înțelegeți că toate astea erau de la pantofii mei cei șmecheri și luxoși, da? Vă imaginați tabloul? O firmă cu peste 30 de angajați și un open-space de câteva sute de metri pătrați oprise orice activitate ca să depisteze de unde vine mirosul, după care au mai chemat și oamenii de la gaze.

Ăla a fost momentul în care mi-a venit mintea la cap și-am făcut ce trebuia să fac încă de când am simțit primul damf: m-am învoit și-am plecat acasă. Mi-a fost teamă c-or să facă legătura dintre plecarea mea și dispariția sursei de miros, dar n-a fost cazul. A doua zi când am ajuns la muncă încă nu se dusese mirosul ăla de tot.

Acasă, cu lacrimi în ochi, am vârât pantofii mei cei șmecheri și luxoși în două pungi de plastic trase una peste alta, pe care le-am înnodat temeinic. N-am avut curaj să-i arunc la tomberonul de la blocul nostru, m-am dus și i-am aruncat la măcar trei blocuri distanță, dar tot am trăit cu teama c-o sa se simtă mirosul în tot cartierul.

Apropo, știu că sunteți câțiva dintre foștii colegi care citiți pe-aici. Dacă vă amintiți tărășenia asta, acum ați aflat că eu am fost. Eu și cu pantofii mei șmecheri și luxoși.

Acestea fiind zise, să știți că pe 10 noiembrie începe Black Friday la Otter, așa ca vă puteți cumpăra și voi pantofi șmecheri și luxoși. Și nu numai, vă puteți cumpăra ce vreți voi că aveți de unde, ia fiți atenți aici.

Așadar, între 10 și 12 noiembrie avem Black Friday pe otter.ro și în toate magazinele fizice ale grupului Otter (TEZYO, GRYXX, ALDO, EPICA)

Ce trebuie să știți ca să vă hotărâți repede și ușor:

➡️ Vor fi reduceri de până la 50% la toate produsele;

➡️ Cititorii acestui blog vor avea un discount suplimentar de 10%. Folosind codul BF23MIHAIV veți avea o extra reducere de 10% care se aplică pe orice comandă care nu conține produse Blockbuster.

➡️ Atenție! Codul de discount suplimentar se poate folosi doar de Black Friday, adică doar între 10 și 12 noiembrie.

➡️ Produsele Blockbuster vor fi marcate pe otter.ro cu „Best Deals” și vor avea niște super-prețuri (vor fi reduse cu mai mult de 50%) așa că nu mai aveți nevoie și de cei 10% de la mine.

➡️ Vor fi peste 4.000 de modele unice de încălțăminte și marochinărie la ofertă;

➡️ Vor exista în stoc peste 300.000 de produse aflate la reducere;

➡️ Despre ce branduri vorbim? Păi, despre brandurile principale ale grupului: EPICA, OTTER, GRYXX, ALDO. Dar și despre branduri ca: Flavia Passini, Le Colonel, EMU, UGG, Clarks, Pepe Jeans, Geox, Hugo, Boss, Skechers, Desigual, Camper.

Nu știu cum se vede de la voi, dar de la mine nu se vede rău deloc. Niște pantofi mișto la preț mega-redus, fie ei sport sau eleganți, sunt bineveniți la casa omului. Sfatul meu e să aruncați un ochi pe site și dacă vă tentează ceva să nu uitați de codul de discount suplimentar BF23MIHAIV, că 10% în minus nu-s de colea.