6,202 cititori

Nume de cod “Selaru”

Articolul de azi este scris de cea care comentează aici sub numele de @singlemum. Probabil este unul dintre cele mai puternice texte de pe acest blog. O să înțelegeți de ce zic asta, după ce-o să-l terminați de citit.

Senzația pe care o ai când intri în sala de lectură a CNSAS este aceea de scufundare în tenebroasele măruntaie ale unui organism putred. La mesele de studiu găsesti oameni cu stive de dosare în față, într-o liniște și-o atmosferă de mormânt. Arhivele cu dosarele victimelor Securității, îngălbenite de timp și legate cu sfoară, unul peste altul, sunt destine și vieți cuprinse între două coperți, destine pentru care Securitatea a fost Dumnezeu.

Starea de rău se instalează imediat ce iți dai seama că nu te uiți la niște dosare, ci la niște oameni morți. Acolo, între cele două coperți, pe filele numerotate cu roșu, e viața Numelui de Cod. Filă cu filă, rând cu rând, sunt minutele, zilele, anii celui “lucrat”. Așa se exprima Securitatea când făcea referire la persoana pusă sub ancheta: ” Obiectivul lucrat”. O sintagmă limpede ca apa chioară. Continuarea

6,179 cititori

Nu te mai lua după codurile de ninsoare și viscol!

Ce voiam să-ți zic, nu te mai lua după meteorologi și după toți luzării! Sper c-ai aflat că asta cu codurile galbene, portocalii și roșii e o vrăjeală special concepută să pară că au și ei treabă și ca să-și justifice lefurile. Doar știi și tu că de-aia se numește “prognoză meteo”, pentru că e la ghici și nu se adeverește aproape niciodată. Ce, uiți cum te mințeau astă vară c-o să fie soare și te prindea ploaia pă baltă, la crap?

În realitate, nu există moment mai bun decât ăsta să pleci de la Buzău la Constanța sau de la Arad la Tecuci. Și dacă n-ai putut să te urci la volan chiar în seara în care a început vâjul, pentru a doua zi dimineață la 6,00 chiar nu mai ai nicio scuză. Iar dac-ai fost chiar atât de delăsător, poți să pleci și acum, încă mai e timp. N-ai cum să ratezi excursia asta, tu știi ce frumoasă e Marea Neagră iarna? Continuarea

23,613 cititori

Hai la coduri, neamule!

Poate mă ajutați și pe mine să mă lamuresc cu niște chestii. Mai ales că voi sunteți consumatorii, adică cei cărora li se adresează campaniile de marketing.

De ceva mai mult de o lună, când îmi desfac pachetul zilnic de țigări (da, fumez, sunt un inconștient care n-o să moară perfect sănătos… uatevăr) în interiorul lui mă agasează prezența unui cartonaș a cărui menire ar fi fost să mă facă pe mine să particip la nu știu ce concurs cu premii. Ideea este că dacă nu mă hotăram să scriu despre asta, n-aș fi citit în viața mea ce scrie pe el. Dar, mă rog, asta poate e vina mea, că sunt un nesimțit, nu a celor care au gândit campania. Continuarea