De fiecare dată când se mai întâmplă să fie și la noi câte un episod de vreme rea, cu ninsoare și cu viscol, încep televiziunile să anunțe cu câte trei-patru zile înainte că va urma vreme urâtă. Și nu numai televiziunile, toată media, tot ce înseamnă mediu de informare anunță că vor urma condiții meteo severe.

Peste tot vezi doar coduri galbene, portocalii și roșii. Să fii închis într-un buncăr subteran, sau căzut într-o prăpastie de pe Jepii Mici, și tot o să afli că vor urma câteva zile în care ar fi bine să stai dracului acasă.

N-ai să vezi așa ceva, nu când e vorba despre destoinicii urmași ai dacilor liberi.

Trec cele trei zile în care urlă mediile de știri că vine vortexu’ polar, începe vremea rea, ninge tare, bate vântul și mai tare, pe scurt, începe să fie exact pe atât de nasol pe cât se anunțase.

Ce vezi la toate televiziunile ca primă știre, indiferent de calupul orar când alegi să te uiți?

Zeci de înzăpeziți care așteaptă să fie salvați, aia vezi.

Și vin să vă întreb: DE CE? De ce, oameni buni, ai alege să pleci de acasă fix pe traseele despre care s-a urlat peste tot că vor fi expuse ninsorii puternice și viscolului? DE CE?!

Ok. Pot să înțeleg urgențele, pot să înțeleg disperarea, pot să înțeleg că alegi o soluție extremă atunci când nu ai altă rezolvare. Pe scurt, pot să-i înțeleg pe oamenii care aleg să plece la drum, știind exact ce condiții meteo îi așteaptă, pentru că sunt într-o situație grea și n-au altă soluție. Vorbim despre sănatate, vorbim despre viață și moarte, ori cu astea nu te joci, îți asumi orice risc.

Dar în afară de situațiile de genul ăsta, nu pot să înțeleg de ce ai alege să te urci în mașină și să pleci EXACT pe unul dintre drumurile despre care știi cu siguranță că vor fi expuse înzăpezirii. De ce ai alege să faci asta? Unde se produce scurtcircuitul din creier de alegi să pleci? Să pleci și să ajungi înzăpezit pe un câmp, rugându-te fierbinte să nu mori și să apară cineva care să te salveze.

Nu, vă rog să nu începeți să-mi explicați că toți ăia, care așteptau în mașini să-i salveze autoritățile, aveau pe bancheta din spate femei care nășteau, oameni cu fracturi deschise, muribunzi sau dependenți de dializă, că nu vă cred. Eu cu ochii mei am văzut un reportaj în care apăreau două duamne care rămăseseră înzăpezite cu un Porsche Cayenne, și nu mai era nimeni în afară de ele în mașina aia. Iar duamnele păreau foarte bine pe sănătate, nu dădeau semne că se îndreaptă spre camera de gardă a celui mai apropiat spital.

Am zis despre cele două doamne, că pe dumnealor le-am reținut mai ușor, dar tot reportajul a fost cu și despre înzăpeziții nemultumiți că autoritățile nu-i salvează mai repede. Niciunul nu părea să aibă vreo urgență pentru care să-ți riști viața.

Sincer, eu cred că toți ăștia care pleacă de acasă pe vreme din asta, fără să fie neapărat nevoie, după care așteaptă să fie deszăpeziți pe banii mei si ai voștri, au un singur lucru în comun: o mare durere-n cur de toți și de toate.

Asta cred.