5,312 cititori

Unde greșim când cheltuim banii?

Vă sună cunoscut “dragă, am plecat să cumpăr roșii și m-am întors cu două perechi de pantofi și-o rochie”? Sau “intrasem pe net să plătesc curentul și mi-am luat și-un telefon beton”? Nu? Nu vă sună niciun clopoțel chiar dacă înlocuiți “pantofii” și “rochia” sau “telefonul” cu alte obiecte foarte mișto și cool, dar care ar fi putut foarte bine sa nu fie cumpărate chiar acum pentru că nu erau de strictă necesitate? În acest caz, felicitările mele, sunteți ori foarte norocoși, ori o ardeți pe cașcaval blanao de tot (cei care se regăsesc în cea de-a doua ipostază sunt rugați să-mi trimită numerele lor de telefon pe email, c-aș avea zilele astea nevoie de un împrumut cât mai greu, spre deloc, rambursabil). Continuarea

5,251 cititori

A fi sau a nu fi… sustenabil

După patru runde de cumpărături săptămânale cu de-ale gurii când am văzut că mai bine de jumătate, din ce târguia destoinic domnișoara Petrică, ia inevitabil drumul containerului de gunoi, am pus piciorul în prag și-am hotărât ca un bărbat adevarat: “femeie, gata, de azi nu te mai las să cumperi mâncare”. După răspunsul dumneai afirmativ, am avut chiar și curajul nebun să ies de sub pat. Cert e că, spre surprinderea mea, s-a ținut de cuvânt, și nu mai cumpără decât ce știe că mânâncă pe loc, în aceeași zi. Motiv pentru ariciul din buzunarul meu să cânte și să danseze de fericire.

Continuarea

5,758 cititori

De ce e bine să te mai uiți și-n spam

Încă de primăvara trecută a început să mă bată gândul. De fiecare dată când ieșeam de la birou și vedeam Calea Victoriei plină ochi de mașini care înaintau cu viteza unui melc suferind de artrită și pe sărmanii de la volan scrolând prin telefoane ca să le mai treacă timpul, mă găndeam ce tare ar fi să-mi iau o trotinetă electrică.

Doar că m-am gândit și m-am răzgândit pân-au trecut și vara și toamna. Iar iarna, știi cum e, nu prea-ți mai vine să dai banii pe o chestie pe care n-o poți folosi decât peste câteva luni. Dap, în mod sigur nu eu am fost cel care a inspirat proverbul ăla cu omu’ gospodar.

Continuarea

2,157 cititori

Un party mișto face cât jumătate de an de campanii

Vă povesteam zilele trecute cum am plecat ca o floricică spre o terasă și-am ajuns la un party. Partea foarte tare este că s-au sesizat oamenii de la Telekom c-am adăstat așa pe nepusă masă la petrecerea lor și m-am trezit cu un preafrumos email în care mi-au explicat așea detaliat, nemțește, cum și de ce au organizat șmecheria asta care poartă duiosul nume de Electronic Beats. Și cum io sunt un tip foarte altruist, am zis c-ar fi mișto să vă zic și vouă.

Continuarea

2,437 cititori

Când pleci la terasă și ajungi la party

Vineri seară plecasem s-o culeg pe domnișoara Petrică de la locul de muncă, hotărâți să mai adăstăm pe la vreo terasă, că doar ce-ai putea să faci mai bun când afară-s douăjdegrade. Doar că, abia ne urnisem, când am observat agitație mare în Control și ne-am zis să intrăm și noi s-aruncăm un ochi. După care a început să ne placă și până până să-mi dau seama prea bine ce se întâmplă, se făcuse aproape trei dimineața. La terasă n-am mai ajuns. Continuarea

7,368 cititori

E bine să ai cu ce să înlocuiești

Absolut toate nasoalele pe care le-am pățit la volan mi s-au întâmplat ori vinerea, ori în ajun de vreo chestie importantă gen Paște, Crăciun, 1 Mai, ziua internațională a sturzului de șes, d-astea. Cum am pățit ultima oară, de exemplu, acum vreo doi-trei anișori, fix în săptămâna dinaintea Crăciunului. Când un nene cu o camionetă s-a gândit el că cel mai mișto ar fi să întoarcă în mijlocul drumului, fără să se asigure pentru că, nu-i așa, cine naiba mai umblă pe străzi, prin București, la șapte dimineața?

Well, mă găsisem eu să umblu, mânat de nebunescul gând de a duce mașina la revizia anuală. Gând care s-a contramandat urgent când am coborât de la volan lângă grămada contorsionată de fiare care fusese cu numai câteva secunde mai înainte botul mașinii mele. Sper că vă dați seama că ăia de la service mi-au râs în nas când le-am explicat, cu lacrimi în ochi, că aș cam avea nevoie de mașină până la Crăciun.

Continuarea

4,206 cititori

Meseria se fură, dar mai trebuie să ai și de la cine

În ultimii ani am văzut de zeci sau sute de ori dezbătându-se subiectul tinerilor care vor să muncească, dar n-au cum și unde pentru că, să vezi ce, nimeni nu vrea să-i angajeze fără un minim de experiență. Și de-aici începeau lamentările de genul “păi cum să căpătăm experiență dacă nimeni nu are încredere în noi să ne dea un job pe mână”. După care veneau angajatorii și ziceau că nu e adevărat, că ei le-ar da joburi tinerilor, dar n-au cui, pen’că că ori n-au chef de muncă, ori cer bani prea mulți încă din prima zi. Și uite-așa începeau să se învârtă toate discuțiile într-un soi cerc vicios din care nu mai reușeai să ieși decât dacă închideai brusc calculatorul. Continuarea

4,695 cititori

Nu-l arunca, nu se știe când îmi mai trebuie!

Dacă ai locuit mai mult de câteva zile cu un bărbat, este absolut imposibil să nu fi auzit, și nu o singură dată, celebra expresie: “nu-l arunca, nu se știe când mai am nevoie”.

Pentru că orice bărbat care se respectă păstrează cu sfințenie decenii la rând prima lui minge de fotbal sau tricoul ĂLA cumpărat la primul lui concert. Orice mascul adevărat are minim o consolă pe care nu s-a mai jucat de cel puțin trei ani, scule pentru meşterit la bicicletă, deși n-o mai folosește de alţi cinci, și-un stop ciobit de la mașina pe care a vândut-o acum zece ani.

Continuarea

7,172 cititori

Pare simplu, dar nu e deloc

Nu știu dacă ați sesizat, dar în ultimii ani, o dată cu procentul tot mai ridicat de hipsteri din spațiul carpato-danubiano-pontic, au cam înflorit și afacerile cu cafea, respectiv cafenelele. Practic, au răsărit ca ciupercile după ploaie tot felul de localuri unde cafeaua se metamorfozează din banala apă maronie într-o licoare atinsă de zei.

Mno, ca să fiu foarte sincer, nu pot să neg, am băut de vreo câteva ori cafea în locuri din astea, cafea făcută de niște tipi la care se vedea din avion că studiaseră cum trebuie în ce mod și în ce concentrații trebuie amestecate apa, frișca (sau laptele) cu boabele maronii și-am cam rămas cu gura căscată, în sensul c-am auzit îngerii cântând încă de la prima gură. Adică, da frate, se simțea limpede și pe propriile-ți papile că oamenii chiar știau ce execută acolo și se pricep, dar problema e cu totul alta.

Continuarea

9,776 cititori

Să fie cu cadouri, dar ce și cui?

Hai că anul ăsta m-am hotărât și io să sărbătoresc, în premieră mondială absolută, Sfântu’ Valentin ăsta despre care vorbește toată lumea. Nu că n-aș mai fi vrut și până acu’, dar doar la  gândul că odată cu el se dă startul “tripletei groazei” mă lua cu furnicături la ariciul din buzunare și se-alegea prafu’ de orice tentativă de genul (ce voiam să zic, dacă nu știți ce e “tripleta groazei”, mai reveniți p-aici după ce aflați).

Așadar, revenind, ziceam că m-am hotărât să văd și io cum e, că doar n-o fi foc. Doar că acestea fiind zise, a început altă problemă: bun, bun, sărbătoresc, dar cum și cu cine? Continuarea

4,007 cititori

Tu ce-ai face cu o grămăjoară de bani?

Cum stăteam io așa ieri și tăiam frunză pentru cel mai bun prieten al omului, dintr-o dată m-am trezit c-am început să visez cu ochii deschiși. Da, da, mi se mai întâmplă din când în când, pentru că sunt o fire romantică și visătoare. Sau ceva.

Mă rog, cert e că ori de la frigul de-afară, ori pentru că mi-am atins din greșeală portofelul (care e foarte pornit pe nudism de ceva vreme), am început să mă gândesc ce-aș face cu 100.000 de euro. Well, după ce-am cochetat o vreme cu alternativa clasică a românului, îmi iau a mai șmecheră mașină, cel mai bengos telefon și de restul mai văd io, mi-am zis să-mi bag mințile în cap că pot mai mult de-atât. Continuarea