898 cititori

Habar nu aveam că optimismul se poate dona

Sunt extrem de sensibil la două chestii de pe lumea asta: la copii și la animale. Nu suport, mi se strânge toată carnea pe mine dacă-i văd sau le văd suferind. Mă afectează atât de tare încât, pentru o bună bucată de vreme, nu mai sunt în stare să gândesc sau să fac nimic. De-aia mi se pare foarte tare ce-am descoperit undeva pe la începutul săptămânii ăsteia. Continuarea

5,289 cititori

Un aspirator numit dorință

Cred că prin clasa a opta eram. De fapt, nu cred, sigur într-a opta eram când am fost în excursie la Turnu Severin. Cică să vedem Hidrocentrala de la Porţile de Fier. Aiurea, toată lumea mergea pentru piața unde veneau sârbii. Acu’, poate voi nu știți, dar pe vremea aialaltă, când pe-aici nu se mai găsea aproape nimic, la sârbi era așa ca un fel de rai. Rai din care se milostiveau să ne mai vândă și nouă ce le prisosea. Hidrocentrala am văzut-o doar când am trecut cu autocarul pe lângă ea. Evident, nu s-a sinchisit nimeni să oprească.

Continuarea

6,002 cititori

Horoscopul după seriale și înghețată

Astrologii din Madagascar au dat publicității zilele acestea cel mai așteptat horosocop al anului: la ce seriale te uiți și ce tipuri de înghețată preferi, în funcție de zodie. A venit la fix, pe canicula asta.

Berbec

Hotărât și tenace, nativul din zodia berbec nu lasă nimic la voia întâmplării. Cu atât mai mult un lucru atât de important ca serialul lui de fiecare seară. Motiv pentru care îi ia minim doi ani să se hotărască la ce vrea să se uite. După care o ia de la capăt. În timpul ăsta vizionează zeci de promo-uri și trailere, consumând cantități impresionante de înghețată cu cireșe amare sau alune de pădure.

Continuarea

2,466 cititori

Luați de mergeți să vă distrați

LATER EDIT

Rien ne va plus! Avem un câștigător. Mă rog, de fapt o câștigătoare (oare de ce femeile au întotdeauna mai mult noroc?): Alexandra Ioana Constantin

O rog să mă contacteze urgentissim pe adresa de email de la Contact ca să vedem cum intră în posesia invitației duble. 

……………………………………………………..

Treaba stă așa. Azi-noapte am ajuns și târziu și rupt de oboseală. Mai voiam io să vă povestesc niște chestii, dar le-am amânat și m-am băgat să dorm că leșinam de somn.

Daaar, pentru că nu puteam să vă las așa fără activitate azi (vedeți ce grijă am de voi?), am zis să vă anunț că am de dat o invitație dublă la Electric Castle. O vreți? Îmi lăsați un comentariu din care să reiasă că aveți cu cine merge până la Bonțida dacă e s-o câștigați. Mai precis, îmi spuneți pe cine ați lua cu voi acolo. Joi seara trag la sorţi. A, și n-ar fi rău să comentaţi folosind o adresă de e-mail reală și activă ca să am unde sa vă scriu “vezi, bă, c-ai câștigat”.

Gata, ne auzim mâine. Acum mă duc să leșin.

P.S. Dacă nu sunteți din București îmi spuneți cu ce curier vreți să vi le trimit și plătiți voi transportul, ca să n-avem vorbe.

mihai_vasilescu_electric_castle

sursa foto

4,417 cititori

Cum e cu socoteală de-acasă

Prin anul doi de facultate, unul dintre amicii mei, vâlcean și coleg de suferință studențească la Capitală, a hotărât că așa nu se mai poate. Că stătea la cămin mai era cum mai era, dar să umble mai mereu cu hainele la limita purtării, devenise absolut inacceptabil. După ce că avea puține, să le mai pună pe el și murdare? Își făcuse omul un adevărat algoritm pentru purtat de mai multe ori același rând de țoale. Tricourile mergeau de două ori (exclus să cumpere vreodată ceva alb), cămășile de trei ori, blugii se spălau doar de Paște și de Crăciun, iar chiloții și șosetele, la miros. Nu știți ce înseamnă “la miros”? E simplu, nu mai iei în considerare factorul aspect și te orientezi numai după proprietățile lor olfactive survenite în urma îmbrăcărilor repetate. Proprietăți care se modificau și ele de la un anotimp la celălalt, evident.

Continuarea

8,566 cititori

Simțiți cum se schimbă vremurile?

Azi o să fiu scurt, foarte scurt.

Treaba stă așa, în rarele ocazii în care mă agăț de câte una-două beri pe la vreo terasă, Ciuc se află întotdeauna pe lista mea. Pur și simplu e una dintre puținele beri care-mi place. Iar mai nou, pe mine au reușit să mă atingă și cu campania lor, asta cu #LumeaNoua. La modul că mă simt în mod direct vizat de ea, de campanie. De ce? Pai eu chiar trăiesc într-o lume nouă care nu exista pentru mine acum patru ani.

Continuarea

3,423 cititori

O poveste ca oricare alta. Sau nu.

N-am scris eu textul ăsta. Nici nu aveam cum. Și sper să nu fie nevoie vreodată să scriu ceva asemănător. Atât mai vreau să spun, domnul care l-a scris are 77 de ani. M-aș bucura să pot scrie și eu la fel la aceeași vârstă. 

Am aflat că sufăr de boala Parkinson în 2007, după o zi foarte obositoare la serviciu. Am ajuns la Spitalul Universitar unde am fost diagnosticat pe loc și am primit un tratament. Boala a evoluat, cred că la început pe fond emoțional, după ce a decedat mama și apoi soția, iar copii au plecat în străinătate. Continuarea

3,177 cititori

O întâlnire ratată

Nu mai știu ce an era. Poate 92, poate 93, cert e că eram la Vâlcea într-o vacanță de vară și-mi omoram și eu timpul cum puteam. Ieșisem prin oraș într-o vineri seară, dar la fel de bine putea să fie și marți sau joi, timpul trecea infernal de greu în Vâlcea acelor ani. Mă rog, nu că acum ar trece mai repede, dar măcar au Mall.

Cum ziceam ieșisem pe corso și încercam să mă aciuez pe la una dintre cele două-trei terase, dar cred că același lucru încerca jumătate de oraș. În sensul că erau pline ochi și nimeni nu părea că are de gând să plece prea curând. Și pe bună dreptate, ce naiba să facă acasă?! Continuarea

4,064 cititori

Uite că se poate și la noi

Fraților, s-a întâmplat o chestie tare de tot. Și acum nu fac mișto și nici nu exagerez în stilu-mi pe care deja îl cunoașteți. Vreau să vă zic despre una dintre cela mai tari șmecherii care s-a întâmplat pe piața produselor alimentare în ultimii zece-cinșpe ani, poate chiar și mai mult. Hai că vă spun acuș despre ce-i vorba.

Continuarea

2,719 cititori

De ce să fie complicat dacă se poate să fie simplu?

Vinerea trecută pe la prânz, brusc, mi-am adus aminte că sâmbătă îmi expiră RCA-ul. Evident, toate chestiile nasoale mi se întâmplă vinerea. Și cum nicio nenorocire nu vine niciodată singură, pe când încercam să alung acest gând menit să-mi strice bunătate de weekend, mi-am adus aminte că n-am nici revizia făcută. Că-n decembrie mi-a fost lene și era frig. Am respirat adânc încercând să mă liniștesc și să-mi spun că poate mai am o șansă, că poate nu e dracul chiar așa de negru. Exact când credeam c-am reușit, de undeva din străfundul conștiinței mele a venit și lovitura decisivă: prietene, uiți că mergi de o lună cu ITP-ul expirat? Poftim hal să-ți începi sfârșitul de săptămână. Continuarea

2,414 cititori

Încetul cu încetul se fabrică oțetul

Să presupunem că ești într-o zi la birou și dintr-o dată primești pe email o chestie de genul: “Hei, am vrea să te invităm să vizitezi o fabrică de oțet. Ce zici, te bagi?”. Mă rog, un pic mai protocolară formularea, dar mesajul era exact ăsta. Ce faci tu în acel moment ca un om normal ce te afli? Păi îți zic eu ce faci. Prima și prima dată îți trece prin cap un singur lucru: ce mama naibii ar fi de văzut la o fabrică de oțet? Adică să mă uit la unii cum lasă vinul să se strice ca să-l vâre în sticle? Dăăă. De ce-aș face una ca asta? Continuarea