4,068 cititori

Suferințele tânărului hipster

Mă rog, n-o să ma refer la hipsterii naturali, ăia born to be hipsters, ca să zic așa, ci la hipsterii wannabe, că ăștia-s predominanți. Din prima categorie am cunoscut prea puțini. Sunt mai rari decât părul pe broască.

Și ca să fie treaba treabă, o să le zic în deplină cunoștință de cauză, doar le-am încercat pe propria-mi piele, că de vreo doi ani tot experimentez cum e să fii aspirant la titlul de „hipster”.

E greu, frate, e foarte greu. În primul rând ai cam terminat-o cu hainele obișnuite. Dacă nu porți măcar un tricou funky, luat de la vreun magazin obscur second-hand sau lucrat manual de o frilensăriță care face haine din cozi de măceșe și le pictează cu rouă, n-ai făcut nimic. Te simți atât de mainstream, că nici nu-ți vine să mai ieși dimineața din casă. Mă rog, “dimineața” e un fel de-a spune, niciun hipster care se respectă nu se trezește înainte de doișpe. Oamenii liberi ai lumii libere nu suportă încorsetarea vreunui job cu program 9-18. Deci, cu hainele am lămurit-o. Eu mai apelam la un truc și stăteam seara câte două-trei ore în fața unui second-hand din cartier, cu speranța secretă că mă vede vreun cunoscut.

Continuarea

2,596 cititori

Cum e când îți ruinează cadourile primite Crăciunul

După cum bănuiți, cele două chestii pe care le așteptam cu înfrigurare în copilărie erau: prima zi a vacanței de vară și Crăciunul. Am așa un feeling că n-are rost să vă explic de ce așteptam vacanța de vară, da? Bine, nici la celelaltă n-ar trebui să am de ce să dau explicații, dar asta pentru că voi n-o cunoașteți pe mama. Băi, nene, găsea ființa asta motive să-l șunteze pe Moș Gerilă sau să-l facă să nu mai vină, ceva de speriat. Ok, ca să fiu cinstit până la capăt, și eu îi dădeam motive, da’ chiar așa, niciun pic de milă sau empatie pentru un biet copil? Nțțț, așa ceva. A, dacă vă întrebați cine e Moș Gerilă, o să vă transmit că nu stau de vorbă cu minori, da? Continuarea

1,731 cititori

Trebuie să ai mare grijă când le faci surprize femeilor!

Mereu am fost de părere că bărbații sunt mai tari pe psihic și femeile pe fizic. Ca să mă înțelgeti mai clar, voiam să zic că dacă bărbații ar naște, n-ai putea să mergi pe stradă de urlete de durere și suferință, în timp ce fetele sunt în stare să lăcrimeze duios și când văd un fluture care bate din aripi deasupra unui nufăr alb. De-aia trebuie să ai grijă mare când pui la cale o surpriză cu potențial de preinfarct pentru vreo femeie. Riști să te trezești că, în loc s-o vezi sărind intr-un picior de bucurie, te uiți la ea cum îi dau lacrimile de emoție și se retrage într-un colț sa plângă în voie. Continuarea

1,419 cititori

De când n-ați mai fost la un iarmaroc?

Nu știu cu ce vă ocupați în weekend, dar pentru duminică vă fac eu program. Dacă vreți, bineînțeles. Ia fiți atenți aici. Pentru că tot o sa ieșiți pe afară, ca să mergeți la vot, după ce vă exercitați dreptul constituțional (sau înainte de asta, ordinea nu e obligatorie), ce-ar fi să faceți și o faptă bună? Una mică pentru voi, dar mare pentru ceilalți. Acum este momentul în care ar fi trebuit să urmeze un text lacrimogen care să încerce să vă înduioșeze. Dar nu e genul meu, așa că o să vă spun direct cum stau lucrurile. Iar voi, în mărinima voastră absolută, o să știți ce aveți de făcut. Continuarea

2,611 cititori

Moș Crăciun și negresele

Zilele trecute, cum stăteam eu într-o seară și cugetam la nemurirea sufletului, mă trezesc că-mi zbârnâie o notifcare de email. Mi-era lene și somn, am vrut să nu mă mai uit, da’ pâna la urmă a învins curiozitatea. Ce să vezi, îmi scrisese Moș Crăciun. Da’ nu ăla pe care-l așteptăm toți, era Moș Crăciun al bloggerilor. Tipul îmi scria ca să mă înștiințeze că i s-a stricat un ren la stomac tare de tot (cică de la frig) și mă întreba dacă nu-s eu atât de amabil să-i țin locul, că el sigur n-are cum să ajungă până nu-l doftoricește pe Rudolph ăla. Continuarea

2,479 cititori

Angajatul surpriză ”lovește” și te scoate din pepeni

Numai cine n-a lucrat într-o firmă care are și depozit de marfă nu știe că “băietii de la depozit” sunt o specie aparte, sunt o lume în sine, sunt niște tipi care, de cele mai mult ori, sunt extrem de greu de surprins. Nu de alta, dar oamenii au văzut multe la viața lor.

Ei bine, tocmai de-asta zic că e mega-tare ideea celor de la Lidl pe care o s-o vedeți în video-ul de mai jos. Fiți atenți aici ce le-a dat prin cap. L-au adus pe Micutzu, frate. Dar nu așa, pe bune, că era prea simplu. L-au deghizat și l-au “angajat” la ei la depozit. Ce-a urmat? Omu’ le vinde blugi “de furat”, face scandal că nu e lăsat să fumeze în interior și e trimis afară, plus alte chestii d-astea “finuțe”. Și le face pâna ce unul dintre șefii de la depozit are o criză de râs nervos. Serios, uitați-vă, că nu ma apuc să vă povestesc tot. Ar fi ca și cum aș da spoilere dintr-un film la care nu vreți să stiți ce se întâmplă pâna nu ajungeti la cinema. Continuarea

907 cititori

Dacă vreți și un Black Friday oleacă diferit

Băieții de la AV Store au avut o idee originală în marea asta de Black Friday-uri care amenință să țină ocupată toată luna noiembrie și încă puțin din decembrie. Și anume, mâine 16 noiembrie, ora 21, la sediul lor, organizează o licitație Hi-Fi pentru cele mai importante 25 de produse din lista de reduceri de BF.

Ce înseamnă asta? Simplu. Prețul de la care pornește licitația este 20% din prețul inițial. Dar nu crește la infinit pe măsură ce se licitează pentru produsul respectiv, că atunci n-am mai vorbi de reduceri. Licitația se oprește automat când se atinge pretul de Black Friday (asta dacă nu și-a adjudecat cineva produsul până atunci). Continuarea

2,403 cititori

Ușor cu televizorul pe scări, da?

Dacă era după mine, și în ziua de azi aș fi avut tot televizor cu tub. Sau poate nu, dar m-aș fi hotărât greu să fac pasul spre noua tehnologie. Nu mă întrebați pe ce considerente eram refractar la nou, n-aș ști ce să vă răspund, e ca și cum m-ați întreba de ce fac zece pași înapoi când văd o pisică neagră. Păsărele de la mine din cap.

Mă rog, revenim la subiect. Aveam două Panasonic „gigant”, cu tub și ecran plat, de care mă șimțeam foarte multumit. Ignoram suveran miștourile prietenilor care se mai nimereau pe la mine și mă întrebau unde țin cărbunii pentru alimentarea lor. Invidioși, că ei n-aveau așa ceva și se chinuiau cu prostii d-alea subțirele.

Continuarea

1,594 cititori

Uneori e suficient doar să-ți dorești și poți să zbori

V-am tot povestit pe aici cum s-a transformat o seară cu o glumă, făcută la casa de marcat, într-o adevărată campanie a surprizelor. Și vă promiteam că vor continua. A sosit momentul să mă țin de cuvânt.

Dar voiam să vă spun că surpriza de azi este de departe preferata mea. Când m-au chemat cei din echipa Lidl s-o văd pentru prima oară, mi s-a facut pielea de găină pe mâini. Mă uitam la tipul ăsta, la Marian, care este de fapt un om în toată firea, cum s-a transfigurat tot și s-a transformat instant într-un băiețel bucuros și emoționat care și-a văzut visul cu ochii. Și mă gândeam că așa trebuie să fie și astea-s lucrurile care contează și care trebuie sa se intâmple în locul unde lucrezi, ca să ai puterea să dai înainte.

Continuarea

2,359 cititori

Cum se mai schimbă omul

Stiți care e cel mai mișto lucru ce i se poate întâmpla unui tip conservator care mai poartă și ochelari de cal? Păi, să realizeze că ar face bine să nu mai fie… conservator. Și aici vorbesc despre mine, ca să fie clar. Ia stați că vă explic imediat.

Multă vreme am urât cardurile bancare. Pur și simplu nu suportam ideea de bani pe care nu-i vezi și parcă nu ai niciun fel de control asupra lor. În ziua în care, la firma unde lucram pe atunci, ne-au anunțat că ne vom primi salariile pe card, mi-a căzut cerul în cap. Practic, parcă-mi spuseseră că urmează să nu mai iau deloc salariul. Prin urmare, care era singurul lucru pe care puteam să-l mai fac ca să-mi atenueze “durerea” asta? Nu știți, nu? Păi vă zic eu care era. Imediat ce-mi intrau banii pe card, dădeam fuga la un ATM, dar atunci, pe loc, cu viteza luminii, să nu cumva să dispară banii din cont, și-i scoteam pe toți, până la ultimul leuț. Abia în momentul în care-i vedeam în portofel, răsuflam ușurat și mă gândeam “hai, c-am scăpat și de data asta”. Continuarea

1,489 cititori

Hai că acum nu mai am nicio scuză

Ce observați voi în imaginea de mai jos? Nu știți, nu? Păi vă spun eu. Practic, mi s-au îndeplinit două dorințe: am primit de la Denim un kit pentru agăţat hipsteriţe și un aparat foto Polaroid (iar la ăsta visam încă din copilărie). Teniși am, brățări de piele am, barbă mi-am lăsat, ochelari checked, mai trebuie doar să găsesc prin casă un volum de Murakami sau vreun Orhan Pamuk și pot întinde plasele să vedem ce pică. Mă rog, mă cam oftic că s-au închis terasele, dar vine ea și primăvara.

Continuarea