4,589 cititori

Renunți la ceva ca să poți pleca în concediu?

Am văzut zilele trecute o știre care nu mi-a plăcut deloc. Suntem ultimii în Europa la capitolul mers în vacanțe. Până și bulgarii sunt cu 7 procente peste noi, ceea ce este nițel tristuț. Cred că ăsta este unul dintre indicatorii reali ai marasmului în care se zbate țara asta. Însă ce m-a șocat a fost, că pe lângă motivul evident pentru care mulți aleg să nu meargă în vacanțe, respectiv sărăcia, există și un procent însemnat de cetățeni care nu merg nicăieri pentru că, citez: „românii nu înţeleg rolul vacanțelor, explică sociologii”. Chestie care m-a lăsat cu gura căscată. Continuarea

4,970 cititori

Vrei să slăbești înainte de concediu și nu știi cum să faci?

LATER EDIT

Avem rezultatele tragerii la sorți. Cei trei câștigători sunt:

– Tonia

– Cornelia

– Eliana Simona

Pe toate trei le rog să mă contacteze cât se poate de repede pe adresa de email de la “Contact”. 

De când am cunoscut-o pe Cristina, fata care se ocupă cu slăbitul fără să te înfometezi, am recomandat-o fără ezitare tuturor celor care și-au exprimat dorința de a mai da jos din colăceii acumulați cu trudă pe șolduri. De fiecare dată a funcționat ceas. Cu o singură condiție: împricinatul să fi respectat, la virgulă, meniul care i-a fost vârât în fiecare zi sub nas. Treabă verificată și pe propria-mi piele.

Și nu glumesc, una dintre colegele domnișoarei Petrică îmi mulțumește de fiecare dată când ne vedem pe motiv că i-am prezentat-o pe Cristina. Nu de alta, dar era după a doua naștere, luase niște multe kilograme care se atașaseră emoțional de ea și nu mai voiau să se dea duse. Prin urmare, într-o zi și-a luat inima-n dinți si m-a întrebat cum am făcut io de-am slăbit. Și cum varianta cu înfometatul și număratul de calorii nu prea i-a sunat bine, i-am recomandat-o pe Cristina. Trei luni mai târziu, kilogramele alea s-au topit ca prin farmec și gagica arată senzațional.

Continuarea

4,171 cititori

De ce ți-e frică nu scapi

Nu mai știu în ce clasă eram (în 1-4, în orice caz) când am ajuns pe neașteptate la cabinetul stomatologic al școlii. Da, da, ați citit bine, „stomatologic” am vrut să scriu. Pe vremea ailaltă, dacă vă vine să credeți, existau școli care erau prevăzute cu așa ceva. Nici măcar nu mai știu pentru ce m-a dus învățătoarea, probabil vreo măsea care mă durea. În schimb țin minte extrem de bine că m-a chinuit femeia aia de ziceai că vrea să-mi scoată creierul sau ceva. Nu știu cât era vina ei (tind să cred că dacă ajunsese să practice la un cabinet școlar nu era chiar cel mai destoinic medic stomatolog din Vâlcea) și cât a aparaturii, dar practic ăla a fost momentul care a declanșat frica mea animalică de dentist. Continuarea

7,130 cititori

Hai să facem o chestie tare

Hai să facem ceva ce va fi în premieră pe acest blog și nu numai (cred, mi-e lene să caut). Se dă videoul de mai jos. Video la care ați putea să vă uitați cu sonor ca la orice alt video de pe lumea asta. Dar ce farmec ar mai avea? Ce voiam eu să facem e oleacă diferit.

Cum ar fi să vă uitați la el FĂRĂ sonor și să vă imaginați replicile celor trei (Șerban Pavlu, Andrei Aradits și Florin Dumitrescu). N-are niciun fel de importanță dacă replicile sunt conform cu realitatea sau nu. Nu trebuie să vă imaginați pentru tot videoul, ajung câteva cadre, doar să specificați minutul. Dacă iese ceva mișto, vă dau cuvântul meu că le trimit celor de Lidl și-i rog să schimbe scriptul videoului). Uite, încep eu. Continuarea

3,758 cititori

Tu cum măsori succesul?

“Succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eșec la altul fară să îți pierzi entuziasmul”. Nu știu ce să zic, dar eu, personal, nu prea sunt de acord cu aceste cuvinte înțelepte rostite de domnul Churchill. Dacă ajungi să contabilizezi eșecurile în speranța că odată și odată tot va veni succesul, nu cred că lucrurile stau tocmai grozav. Pe mine, personal, eșecurile mă demotivează și-mi trebuie un impuls foarte puternic ca să mă mai apuc de o treabă unde deja am dat chix.

Pentru că n-am răbdare. Vreau ca lucrurile să se întâmple atunci, imediat, ieri, dacă se poate. De zeci de ori am plătit în plus pentru câte un lucru pe care mi-l doream tare de tot și-l comandam de la cei care-l aveau pe stoc, chiar dacă era semnificativ mai scump decât dacă aș fi așteptat o săptămână-două să intre pe stoc la un furnizor mai ieftin.

Continuarea

4,452 cititori

300 de euro cadou primiți?

LATER EDIT

Am executat tragerea la sorți. Îi rog pe câștigători să mă contacteze AZI pe adresa de email de la “Contact” ca să urgentăm procedura pentru invitații. Câștigătorii sunt: 

  1. Camilla
  2. Cristiana Andrei
  3. Vera

Hai, repejor cu email-urile că vine iCEEfest-ul peste noi. 

…………….

Hai că astăzi mă simt mai generos decât un șeic arab plecat printre dune la cumpărat de fecioare blonde. Turma de cămile îmi mai lipsește, dar nu e timpul pierdut.

Ce voiam să vă zic, a venit din nou acea perioadă a anului în care se apropie cel mai mare eveniment de digital & tech, pe numele lui iCEEfest. Iar eu am dat iar din coate și-am obținut, special pentru cititorii acestui blog, nici mai mult nici mai puţin de TREI invitații full-acces. Asta însemnând că fiecare dintre cele trei îi permite posesorului ei să participe la toate prezentările sau activitățile desfășurate pe parcursul celor două zile de festival (inclusiv la party și concerte). Not bad, ha? Continuarea

6,045 cititori

Stresul ăsta mă ucide

Sunt câţiva ani buni de când m-am pricopsit cu un nou tip de stres. Nu ştiu dacă are vreo denumire ştiinţifică şi nici măcar dacă-şi face simţită prezenţa şi la alții. Tot ce știu e că e deosebit de puternic şi mă loveşte zdravăn când mi-e lumea mai dragă și doar când mă aflu în locuri în care ar trebui să mă relaxez. De exemplu, la cinema, când mă uit şi eu liniştit la câte un film.

Partea şi mai rea este că, dacă mă pocneşte încă de la începutul filmului, s-a terminat cu șmecheria. Până la final, mă perpelesc, mă foiesc de pe o parte pe alta, mintea îmi fuge aiurea, înjur în gând sau în şoaptă, îmi pun tot felul de întrebări şi altele de acelaşi gen. Ce să mai, stres din ăla adevărat, la un pas de depresie. Degeaba încerc să reintru în acţiune, nu mai sunt în stare nici să-mi dau seama care e “ăla bun” şi ce mârlanii mai trânteşte “bad guy-ul”. Teroare, vă spun, mai bine m-aş ridica de pe scaun să plec acasă, oricum nu mai am linişte până la genericul de final. Continuarea

5,873 cititori

Voios curierul livra

Dacă stai să citesți pe net poveștile despre curieri te iei cu mâinile de cap. Ai putea să juri că nicio comandă din țara asta nu e livrată corect și la timp. Cu toate astea, un calcul matematic elementar ar trebui să demonstreze că lucrurile stau exact invers. Gen, procentul de livrări cu probleme e mult în defavoarea celor fără de cusur.

Am stat să mă gândesc care a fost ultima mea experiență urâtă vizavi de vreun curier care să nu-și fi făcut treaba și pur și simplu nu mi-am adus aminte. Și sunt un cetătean care primește diverse chestii minim o dată pe săptămână. Well, cel puțin în ultimii doi ani, nu-mi amintesc de vreo livrare la care să simt nevoia să pun mâna pe taste și să încep să mă plâng. Oamenii veneau ceas, lăsau ce-aveau de livrat și se cărau în treaba lor. Continuarea

9,013 cititori

Unde greșim când cheltuim banii?

Vă sună cunoscut “dragă, am plecat să cumpăr roșii și m-am întors cu două perechi de pantofi și-o rochie”? Sau “intrasem pe net să plătesc curentul și mi-am luat și-un telefon beton”? Nu? Nu vă sună niciun clopoțel chiar dacă înlocuiți “pantofii” și “rochia” sau “telefonul” cu alte obiecte foarte mișto și cool, dar care ar fi putut foarte bine sa nu fie cumpărate chiar acum pentru că nu erau de strictă necesitate? În acest caz, felicitările mele, sunteți ori foarte norocoși, ori o ardeți pe cașcaval blanao de tot (cei care se regăsesc în cea de-a doua ipostază sunt rugați să-mi trimită numerele lor de telefon pe email, c-aș avea zilele astea nevoie de un împrumut cât mai greu, spre deloc, rambursabil). Continuarea

5,418 cititori

A fi sau a nu fi… sustenabil

După patru runde de cumpărături săptămânale cu de-ale gurii când am văzut că mai bine de jumătate, din ce târguia destoinic domnișoara Petrică, ia inevitabil drumul containerului de gunoi, am pus piciorul în prag și-am hotărât ca un bărbat adevarat: “femeie, gata, de azi nu te mai las să cumperi mâncare”. După răspunsul dumneai afirmativ, am avut chiar și curajul nebun să ies de sub pat. Cert e că, spre surprinderea mea, s-a ținut de cuvânt, și nu mai cumpără decât ce știe că mânâncă pe loc, în aceeași zi. Motiv pentru ariciul din buzunarul meu să cânte și să danseze de fericire.

Continuarea

5,958 cititori

De ce e bine să te mai uiți și-n spam

Încă de primăvara trecută a început să mă bată gândul. De fiecare dată când ieșeam de la birou și vedeam Calea Victoriei plină ochi de mașini care înaintau cu viteza unui melc suferind de artrită și pe sărmanii de la volan scrolând prin telefoane ca să le mai treacă timpul, mă găndeam ce tare ar fi să-mi iau o trotinetă electrică.

Doar că m-am gândit și m-am răzgândit pân-au trecut și vara și toamna. Iar iarna, știi cum e, nu prea-ți mai vine să dai banii pe o chestie pe care n-o poți folosi decât peste câteva luni. Dap, în mod sigur nu eu am fost cel care a inspirat proverbul ăla cu omu’ gospodar.

Continuarea