9,957 cititori

Suferințele viitorului tată

Text scris de Ionut.

Ca să nu se mai plângă doamnele despre cât pătimesc și cât de greu le e, am îndrăznit să aștern câteva impresii despre sarcină, “cea mai frumoasă perioadă” din viața unui bărbat. Pentru că ce pățesc ele e nimic în comparație cu chinurile prin care trecem noi, bărbații, partenerii, soții, viitorii tați.

Din start scoatem din discuție varianta cu “accidentul”, ca să eliminăm atacurile de panică, fugitul în lume, certuri pro și anti avort, sinuciderile etc. E o altă temă, ține de noroc, intelect și educație. Considerăm că bebelul a fost oarecum programat.

Când afli vestea, ca proaspăt viitor tătic, ești în al noulea cer. Sărman naiv! O să-ți pice cerul ăla, împreună cu celelalte 8, fix în cap.

La început, până ce viitoarea mămică începe să ia proporții, multe lucruri nu prea se schimbă. Atât doar că nu prea mai mergeți în cluburi sau baruri aglomerate, la concerte unde se stă mult în picioare, se mai scurtează escapadele și nopțile albe. Ceva grețuri mai apar, niște toane “timide”, dar nimic grav. Le faci față cu succes.

Încet-încet, începe show-ul. Vine prima ecografie care contează și la care ești și tu invitat. Stai și te uiți ca prostul la un ecran unde se mișcă chestii, în timp ce doctorul măsoară, analizează și te asigură ca te uiți la viitorul moștenitor.

“Nu-i așa că e minunat?”, întreabă viitoarea mămică. “Siguuur!”, răspunzi, găndindu-te că seamănă cu un screenshot din Hellgate London, joc pe care ești convins că n-o să mai apuci să-l termini în veci. În schimb, în naivitatea ta, te vei da mare cu poza aia de la ecografie în fața găștii. Iar ei te vor privi compătimitor, gândind fix același lucru pe  care-l gândești tu când citești asta acum.

Vor urma și alte ecografii. Vei participa, mai de voie, mai de nevoie, vei auzi “Parca are profilul tău!”, “Uite ce frumos doarme, exact ca tine!” și alte asemenea chestii menite să te convingă că e al tău. Asta dacă mai aveai cumva vreun dubiu.

Într-un final vine și verdictul doctorului: “Se pare că va fi fetiță!”. Aha, uite niște avantaje în treaba asta. Până la vreo 14-15 ani e în grija maică-sii, că doar ele fac chestii de fete, nu? Nu, zice destinul parșiv, dându-ți o palmă două ecografii mai târziu: e băiat! Nu s-a vazut bine prima oară. Hmm… Din experiență știu că, indiferent dacă e greșeală de eco sau nu, discuțiile ulterioare vor fi de genul: “Tăticul și-ar fi dorit fată/băiat, dar a ieșit băiat/fată. Poate al doilea o să fie….”

Nu fi dobitoc, nici al doilea nu va fi ce vrei tu, nu te complica inutil. Ți-ai fi dorit fată? Încearcă, și, dacă după primii 3 draci de băieți nu te oprești, îți meriți soarta. Idem și dacă ți-ai fi dorit băiat. O să tragi toată viața să faci zestre (e un fel de a spune) la minim 3 fete. Repet, renunță din timp.

Apoi începe balul. Ești târât pe la tot felul de târguri de chestii bebelușești sau vizionezi mii de site-uri de profil. “Camera copilului”, “pătuțul de bebe”, “cărucior” și alte asemenea expresii și cuvinte devin tot mai des întâlnite în vocabular. Înveți lucruri noi, afli ce e un sterilizator, de câte tipuri sunt biberoanele și suzetele, ce face o pompă de sân, un inel de dentiție sau o “batista bebelușului”. Dacă ești ghinionist cu adevărat, mămica superstițioasă nu va vrea să vă pregătiți cu chestii d-astea înainte de naștere. Ghici care e boul care va alerga, în săptămâna care va urma venirii copilului pe lume, prin toate magazinele și farmaciile, cu o listă mare de lucruri pe care nu le înțelege și nu le cunoaște? Și, bineînțeles, va cumpăra numai chestii greșite!

Evident, pe card și portofele apare sticker-ul: SARCINĂ! Pune cruce PS4-ului, ia-ți adio de la excursia de 3 zile la Liverpool ca să-i vezi pe cormorani live pe Anfield, fă semne de rămas-bun concertului Rammstein, adidașilor de 500 lei originali, ultimului model de smartphone LG (sunt fan, aia e!) și jantelor cromate pentru mașină. Aia e! Altădată! Acum mastercardul se golește pe vizite la doctor, bebelușenii și haine de gravidă.

Am zis haine de gravidă? Plm, ți se părea un chin o sesiune de shopping înainte? Stai să vezi acu’! Durează de 3 ori mai mult, e de 5 ori mai nasol și ai tot timpul impresia că marile magazine de țoale participă la o conspirație împotriva ta și au scos de la raft tot ce ar putea fi folosit în garderoba unei graviduțe. Dacă mai are și probleme cu salopetele sau cămășile largi gen Demis Roussos, ești mâncat! Oricum o să capeți o alergie severă la magazinele de haine în cele 9 luni. Dar măcar compune-ți o moacă binedispusă, repetă în cap până devine reflex: “Ești minunată, îți vine perfect, nu te face deloc mare” etc. și vei supraviețui fericit.

Apropos de fericire sau sex! Se zice că, din cauză de hormoni și alte treburi (nu intru în amănunte că nu stăpânesc domeniul) partenera ar vrea. Și mult, și des. Totul ar fi perfect dar…..cum o scoți la capăt dacă ai imaginație prea bogată și îți închipui că “instrumentul” se oprește în copil sau pe lângă, pe acolo prin zonă? Băi, nu râdeți! Anatomic cică nu e posibil, dar la ce oră de anatomie se învață că, dacă faci sex cu o gravidă, bebele nu se prinde de figură? Ha? Chiar dacă te lași înduplecat, ăla nu e sex, e tortură. Mai bine o carieră promițătoare de puțopalmist, decât să fii îngrozit de gândul că iei parte la un threesome de o perversitate deosebită. Nu mai insist pe subiect, dezvoltați voi mai departe și în ce direcție vreți.

Trecem mai departe si ajungem la pofte. Aici e aici! Ia să-mi ziceți voi cine sunt oamenii care, în materie de alimente, pot găsi orice, oricând, oriunde? Ati ghicit! Viitorii tătici! Struguri românești în ianuarie? Pepene de Dăbuleni proaspăt în martie? Sirop “Laurul” în miez de noapte? (aici trebuie să zic, fără falsă modestie, că i-am făcut pe toți patronii de non-stoape din zonă să aducă așa ceva… acum toți au în stoc). Chestii fistichii care nu se găsesc decat la un anumit magazin, dintr- o anumita zonă, de obicei în cealaltă parte a orașului? Alimente sau combinații de alimente despre care nu știai că ar putea exista? Un viitor tătic răstoarnă munții, străbate mările și oceanele, colindă cartiere care nu se regăsesc pe hartă și găsește tot ce vrea graviduța lui specială. Alternativa nu e deloc plăcută.

Ah, am uitat ceva important: numele copilului! Presupunem că vorbim despre oameni inteligenți care nu pun ce nume vor nașii, viitorii bunici, sau alte rude binevoitoare, fiindcă “așa se face”, tradiții sau alte bullshit-uri de acest gen. Părinții aleg numele. Punct. Din start, orice propui nu va fi admis. Toate numele propuse de ea îți vor face pielea de găină și îți vor ridica tensiunea. Diminutive – fiindcă, nu-i așa?- inspiră încredere un om de 40 de ani, 1,85m, 120 de kile, eventual cu barbă, care poartă gingașul nume de Mugurel sau Victoraș. Nume care îți amintesc de personaje din trecut, gen colegul ușor retard din generală care era bataia de joc a tuturor sau de vecina de scară care a ajuns, până la 18 ani, curva cartierului.

Viitoarea mămică nu se gândește că numele trebuie să fie cât mai simplu și mai neutru, să nu fie predispus la porecle si misto-uri mai târziu, nu înțelege așa ceva, dar tu știi chestiile astea din proprie experiență…hehehe. Parcă ai cu cine să te înțelegi! Singura soluție este să-ți iei inima în dinți, și vreo 200 de palincă la bord, și, când ajungi la “înmatriculări” bebeluși, să scrii pe foaie numele pe care îl vrei tu. Sunt convins că toți oamenii cu nume frumos au fost “înmatriculați” de tătici beți mangă care n-au dat doi bani pe sugestiile altora, în special ale soțiilor.

Eu m-aș mai victimiza nițel, dar m-am lungit cam mult, așa că trec direct la punctul culminant: nașterea. Singura chestie care se întâmplă ca în filmele americane e treaba cu alarmele false, când ei i se pare că trebuie mers la maternitate, pe tine te apucă panica, iei geanta într-o mână, gravida în cealaltă, repede la mașina (sau taxi), ajungeți acolo și vi se spune calm că încă nu e cazul, dar să urmăriți contracțiile să nu fie prea dese etc. Așa că hai înapoi acasă. Și reptir de vreo două-trei ori la toată treaba asta ca să nu te plictisești cumva.

Fiindcă tot am pomenit de taxi (nu recomand șofatul cu o gravidă gata să nască pe bancheta din spate), singura satisfacție pe care o ai în această noapte de groază (nu știu dacă ați observat, dar ca un făcut toată nebunia începe seara) este să vezi cum, în momentul în care vă urcați în taxi și specificați destinația, taximetristul se panichează mai rău decât voi. Îl privești superior pe genul “prietene, te înțeleg, dar tu scapi de noi în 15 minute, eu sunt băgat în treaba asta pe viață!” și te detașezi total de cursa nebună pe care sărmanul o face pentru a scăpa cât mai repede de belea. Până și impactul cu un “papuc” de Giurgiu cu șofer daltonist, evitat în ultima clipă, te lasă indiferent. La câte ai pătimit până acum, asta e apă de ploaie.

La maternitate, povestea horror se reia: toți se holbează în vaginul nevestei în timp ce tu faci noapte albă, te împrietenești cu tura de noapte de la McDrive și cu bodyguardul spitalului, fumezi un pachet de țigări și golești dozatorul de cafea din hol (dacă există așa ceva). Îți faci mii de griji, prin minte îți trec toate filmele în care nașterea nu a decurs cum trebuie (și sunt o grămadă) și toate scenariile sumbre.

Până la urmă inevitabilul se produce și o asistentă îți prezintă bebelușul proprietate personală. Moment în care ai un șoc și nu reușești să-ți explici de ce, dintre toți nou-născuții din “acvariu”, al tău e cel mai pocit. “L-ai văzut, e frumos?” vei fi întrebat mai târziu de mămica epuizată. Pentru nimic în lume nu-i spune ca seamănă cu Gollum. Păstrează pentru tine această impresie precum și speranța ca, totuși, ți-au arătat copilul greșit.

Felicitări, proaspăt tătic! Zici că astea nouă luni ți s-au părut un chin? Greșit! Au fost cea mai frumoasă perioadă din viața unui bărbat care a devenit tată. Stai să vezi ce urmează!

mihai_vasilescu_gravida

111 de păreri la “Suferințele viitorului tată

  1. Victoraș? Gollum? Hmmm! E primul text aici, nu? …. Hai măi, că-i foarte fain! 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 0

    • @VictorR, nu e primul. E al doilea. Vezi că ai link pe numele lui Ionuţ.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @VictoR, mulțumesc!
      Despre “Victoraș”….am eu o problemă cu diminutivele, mai ales că și numele meu poate fi considerat diminutiv al lui “Ion”. 😄

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

  2. Io-s femeie, dar așa ceva nu mă tentează nici măcar în vise :))) nu-i de mine capitolul plozi, muci, pamperși, etc….cine-i are, să și-i crească sănătoși….

    Comentariu beton! Thumb up 30 Thumb down 15

    • @NagaQ, nu e de nimeni. E ca fumatul: la început e nasol, apoi te obișnuiești, încet-încet începe să-ți placă până ajunge dependență.

      Comentariu beton! Thumb up 40 Thumb down 4

  3. Ionuț, dacă aș ști sigur-sigur că asta e teroarea suprema pentru un bărbat, m-aș apuca să fac încă un copil. De fapt doi, unul după altul.

    Felicitari! Ai scris excelent.

    Comentariu beton! Thumb up 34 Thumb down 2

    • @Elena P, nu-i chiar teroarea supremă, dar sigur e în top 3.

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 1

  4. Foarte tare dar cum, tăticul nu a asistat la naștere? I s-a prezentat doar bebelușul, adică gata scos? 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 3

    • @Roxi, tăticului i s-a trântit o ușă în nas. Se putea uita printr-un gemuleț, dar de ce ar fi vrut așa ceva? În filme sau pe Discovery nu pare a fi ceva ce vrei să vezi neapărat.😄

      Comentariu beton! Thumb up 25 Thumb down 2

      • Dacă tăticul ar fi asistat la naștere cu siguranță ”greul” ăsta suportat de viitorii tătici în cele 9 luni de sarcină i s-ar fi părut praf în ochi pe lângă stările și durerile prin care trece femeia în travaliu sau în timpul nașterii 😀 Numa’ zic, n-am dat cu paru’ .
        Sunt de părere că cele 9 luni de sarcină și nașterea în sine sunt chiar momente plăcute pentru ambii părinți, greul începe abia după ce apare copilul :))

        Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 5

        • Neața!
          Ionuț, faină dizertație. 😀
          Travaliu e cu dus și-ntors. Știu femei care au născut în juma de oră, dar și d-alea care au avut travaliu de câteva ore.
          Se spune că echivalentul durerii femeii-n travaliu pentru bărbați este durerea din litiază renală. N-am experimentat, dar pot să vă spun c-am văzut o namilă de om cum se zvârcolea de durere din cauza litiazei renale.
          La noi a fost simplu când am ales numele plodului. Am spus amândoi primul nume de băiat care ne-a venit în cap: David. Și David a rămas. Ce-a vrut familionul ne-a lăsat rece.

          Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 1

        • @John Temple, mulțumesc pentru apreciere.
          Nici eu n-am experimentat încă nici travaliul, nici durerea din litiaza renală. Sper să nu fie cazul, deși cine știe ce mai descoperă ăștia. Eu încă mai țin minte “Gravidul” cu Arnold. Te pui cu tehnologia modernă și de vârf?😄😄

          Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  5. neatza. Ma gandesc ai dreptate, femeile pot deveni tare nesuferite in timpul sarcinii. Am cunoscut cateva :)))))
    asteptam insa sa citesc despre faza cu “pregatirea cuibului” cu doua zile inainte de nasere, adica urcatul pe dulapuri, mutat mobile, schimbat perdele fix atunci etc, si mai ales participarea la nastere!!! Si sexul de dupa!! :)))) Trei faze importante pe care le-ai sarit!
    in afara de a mea, nastere, am mai participat la una la care era si respectivul tatic prezent. A fost terorizat si in timp ce, si dupa, pt vreo cateva luni. Asteptam sa lesine din minut in minut :)))))
    foarte tari barbatii astia :)))))

    Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 6

    • @singlemum, despre participarea la naștere să povestească cei care au participat.
      Am totuși o nelămurire: ce e “sexul de după”?😄

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 2

      • @ionut in cazul meu sexul de dupa a fost ca si in timpul sarcinii adica absent, din N motive. In schimb in cazul prietenei mele la a carei nastere am fost prezenta atat eu cat si sotiorul, respectivul sotior nu a mai reusit sa presteze timp de cateva luni, invocand diverse motive, dar noi, ca doar suntem femei, l-am analizat si am ajuns al concluzia ca e din cauza “traumei”. Lucru pe care l-a recunoscut si el ulterior. iIca nu reusea sa isi stearga imaginea aia din cap, in care capul copilului tocmai facea cunostinta cu lumea :)))))
        bineinteles ca incepuse cu vrajeli initial, ii zicea amicei mele ca acum era mama si el o vedea cu alti ochii, ca sexul poate sa astepte si bla bla bla. El de fapt vedea cu ochii mintii momentul nasterii ori de cate ori prietena mea ii avansa vreo dorinta de budoir. Si la fel ca el au mai fost vreo 2, soti ale unor prietene, tot prezenti al nastere, care au suferit, pare-se, aceeasi trauma. Asta pana cand li s-a pus in vedere de catre dragele lor sotii ca daca nu presteaza ei, se va gasi cineva sa o faca :))))))
        sa zicem ca te-ai salvat? :))))))

        Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 3

        • @singlemum, da, m-am salvat.😄 D-aia e indicat ca tăticul să fie prezent doar cu gândul în sala de nașteri. Clar nu ar ajuta cu nimic și mai rămâne și traumatizat pe termen lung.

          Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

      • @ionut O himera :))))))))

        Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • Am 2 pitici, dar va spun sincer ca nu as fi participat la nastere nici batut si ars cu fierul. Pai de ce as vrea sa vad zona fericirii maltratata si super dilatata si plina de lichide cu culori nenaturale (nu am avut ce face si am vazut ceva pe youtube) ?
      Las sa o vad in splendoarea ei si sa nu imi ramana in cap cine stie ce imagini. Pentru ca, sigur raman. Si orice ar spune oricine, prestezi poate dupa, dar imaginea aia nu pleaca din cap.

      In rest, numai fericire si bucurii in casa 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 0

  6. :)) Toate astea dacă ai lăsat insarcinata o scorpie manipulatoare, care te-a transformat în sclavul ei pe veci de la prima întâlnire a organelor sexuale.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 5

    • @Andrei S, chiar vreau să citesc opinii care să mă contrazică. Dar din experiență proprie, nu din auzite.😜

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

    • Glumesti, nu?! Adica trebuie sa glumesti!

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

  7. Deja stiu ce e ala un Sterilizator si nu am copil. Lucrez in domeniul de proiectare de echipamente medicale :))

    Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 2

    • @Tioc Alexandru, iată, ai un avantaj deja: n-o să te uiti ciudat și nedumerit la toate gadget-urile medicale care nu lipsesc din preajma unui bebeluș. Să nu-mi zici ca știi și despre nebulizator!😄😄

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • Inseamna ca poti ruga pe cineva sa ti-l si monteze. :))

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  8. Frumos! Şi eu care am trecut de 3 ori prin de-astea ce-aş mai putea zice? Doar că nu am pus nume cu diminutive.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  9. Nici macar o farama din tot acest zbucium nu poate echivala durerea din timpul travaliului. Asa ca, din nou, nu putem vb de egalitate. Deci …fiti barbati pan’ la capat.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 5

    • @LAURA C., nu te pot contrazice în privința travaliului, că n-am experimentat. Dar dacă deschid discuția despre cezariană, este că noi, bărbații, ieșim în dezavantaj?😄😄

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 4

      • Imi imaginez ca nici cezariana nu e usoara. Se taie acolo niste muschi, niste straturi de grasime, ceva uter. Adica…na! Despre ce vorbim?

        Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

  10. CE dreptate ai in acest articol.
    NUMAI TATA SA NU FII.
    Toate cele bune

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 7

  11. Ionut, uitasem de ecografia cu poza! Medicul se plimba cu trăznaia aia pe burta mea, și se hlizea cu fericitul tătic, întrecându-se amândoi în a repera diferite părți corporale ale bebelușului. Eu mă uitam când la ecran, când la ei și zâmbeam emoționată, aprobator-cunoscător.
    Abia după ce am născut am mărturisit că nu înțeleg nimic din poza aia, deși toți îmi spun că încă de atunci minorul semăna cu mine.

    Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 2

    • @Gabi Savu Dinu, pentru mine ORICE ecografie e un mister. Nu știu ce naiba văd oamenii ăia acolo și de unde trag atâtea concluzii.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

  12. Dar CE Te faci cand taticul e ala stresat in toata tarasenia? EU – gravida om normala, fara pofte, fara targuri de bebelusi, nu l-am luat la ecografie – la primele ecografii mi s-a parut penibil Sa intre SI el, nu sunt abdominale daca intelegeti CE vreau Sa spun SI apoi Mai tarziu, ma obisnuisem Sa merg singura. El – nu manca aia ca are E-Uri, nu dormi PE partea dreapta ca Il strivesti, nu Bea cafea ca Il agiti, Sa Mai faci niste analize SI tot ASA. SI da, recunosc, nu am cumparat nimic inainte ca nu am avut timp, am nascut Mai devreme decat NE asteptam SI un pic de superstitie. Spor la scris, Ionut!

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 2

    • Mie mi se pare ca, oricat de bineintentionat, empatic si educat e partenerul, greul tot pe femeie pica. In afara de copil, mai pica in carca ei si casa, si mancarea, si spalarea. Barbatul vine de la serviciu, gaseste copilul spalat, hranit, normal ca are cgef de joaca si plimbare. Femeia munceste 25 h din 24.

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 4

      • @LAURA C., aici, în schimb, te contrazic. Ai auzit de tătici care stau în concediu de creștere a copilului? Știi că sunt din ce în ce mai mulți? Sunt de părere că “greul” pică pe amândoi. Deși nu știu ce înseamnă acest “greu”, că doar nu se apucă nimeni să facă copii fiindcă li s-a pus pistolul la tâmplã. Îi faci dacă ești în stare. Sau, mă rog, așa ar fi normal să se întâmple.

        Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 3

    • @oana, un tătic mai stresat decât mămica e de două ori mai atent, mai grijuliu și mai dedicat familiei. O comoară care trebuie bine păstrată.😉

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

  13. Am ras cu lacrimi.
    Imi amintesc ‘poftele’ de sexut si cum inchideam usor usa la dormitor… Bietul sot ridica ochii din monitor si incepea cu scuzele:
    ‘ Iar?’ ‘ Da’ e normal sa vrei atat de des? Tu ai vorbit cu medicul despre asta?’ ‘ Auzi, dar daca ajung la copil?’ ‘ Dar nu vrei maine?’
    Stiu ca aveti o parere foaarte buna despre voi, dar eu pana acum n-am intalnit barbatul-elefant :))

    Si da, mi s-a intamplat mie cu schimbatul numelui. Cand s-a dus sa declare copilul i-a pus alt prenume in loc de Victor, pe motiv ca nu si-a amintit… ‘ pai si cum ti-a venit in minte numele asta?’ ‘ Asa scria pe ecusonu’ lu’ ala de la declarat copiii’ Multumesc tamplarului ca nu-l chema pe ala Jose Armando

    Comentariu beton! Thumb up 38 Thumb down 3

    • @Miki, despre treaba cu “sexuțul” am și zis că e chestie de imaginație.😜
      Cele mai mari emoții le-am avut când am fost să-i declar. Deși au prenume scurte amândoi (și doar câte unul, ca să nu ne complicăm inutil), tot mi-a fost frică să nu greșesc vreo literă și să iasă cine știe ce.😄😄

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

      • Nu, nu e treaba de imaginatie…
        Dar pe cat de disperata eram cat am fost gravida tot la fel de mult ‘ o dadeam cotita’ dupa ce am nascut.
        ‘ Da nu vrei maine?’ ‘
        Da’ n-au trecut alea 60 de zile’
        ‘ Nu mai bine fac o friptura?’
        ‘ Vrei sa ma duc sa iti iau bere?’
        Nu mai zic… despre cum a fost prima-a doua-a treia oara… Cumplit… Dar.. A trecut…
        Karma cum ar zice unii

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

    • Mai, la partea cu sexul e ciudat. De ajuns la copil clar nu ajungi. Noua ne-a spus ginecologul. Pana si in luna a 8-a ne-a zis ca putem, dar maaare grija ca orgasmul provoaca contractii si o nastere prematura.
      In schimb, poate din cauza ca uterul coboara, sau cine stie ce se schimba prin voi, se simte ceva cand ajungi in interior. Pe mine unu parca ma gadila ceva. :))
      Oricum, si eu si sotia ne-am bucurat de perioada aia, si pentru mine a fost chiar placut 😉

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

  14. O vorba spune: “Sa iti dea D’mnezo tie un drac si mie doi, ca al tau se joaca cu tine, ai mei se joaca unul cu altul.” Pe principiul asta am 2 baieti si doar o mica parte din ceea ce ai scris mi sa intamplat.
    Apropo, Lg G6 imi face cu ochiu dar e scump ca draq la precomanda.

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • @DeVinSpin, tot 2 draci am și eu, dar amândoi se joacă cu mine.
      Ca să fim on-topic, dacă G6-le are stabilizatorul la fel de prost ca G5-ul, nu prea merită banii. Asta e singura problemă pe care am identificat-o până acum la ultimele modele de Lg.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  15. Femeia are o zi,poate doua de travaliu pe noi ne asteapta o viata de travaliu.Tin minte la al doilea băiat perioada intre 5 si 7 luni cand nu dormea nici legănat pe picioare,nici in brate ci doar cand era plimbat cu masina.Stiti cat consuma 2,5 turbo benzinar juma de noapte?Sau la 3 ore sa ii dai biberon si sa conduci ca boul pana la Ploiesti,Focsani fără nici o treaba?Si pe urma sa te întorci acasa si sa gasesti clubul de mămici cu vaietele si chicotelile lor având efectul linistitor a unei drujbe?Si dupa o luna de întâlniri tribale sa clachezi si sa le dai afara din casa?Cand au zburat alea a fost unul din momentele cand vroiam de fericire sa fug in pl goala pe câmp.

    Comentariu beton! Thumb up 47 Thumb down 5

    • @edelweiss, ai un whisky d-ăla bun de la mine pentru acest comentariu.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @edelweiss, si de la mine ai ce vrei tu sa bei. Poate ne onorezi si pe noi cu o scriere, intr-o zi.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

    • Plusez si eu cu o votka de la fratii nostri moldoveni…
      De aia buna de crapa paharu’
      🙂

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

    • @Ionut,dede,miki si hipsteru turcoaz,multam pentru apa de foc.Acu sa lămuresc treburile:beau de cinci ori pe an:de ziua băiatului cel mare,de ziua celui mic,de paste,de crăciun si in ziua in care mi-a murit in brate cel mai vechi prieten,pana sa vina ambulanta.Aia este singura zi in care dupa ce ma duc la mormânt,la parintii lui,la fiul lui,ma izolez si beau pana la limita lesinului.In restul anului nu consum alcool.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

  16. Ma gandesc la ce ai povestit tu, in urma cu 2-3 ani am trecut prin asta, multa dreptate iti dau.
    Au fost ceva mici diferente, dar in rest, same shit. Nu am avut probleme cu numele copilului, durut in cot ce zic altii, am fost cu nevasta pe aceeasi idee, nume fain cat mai putin cunoscut, greu de pocit si neaparat doar un nume nu zece, ca doar unul folosesti. Daca nu ii place cand face 18 ani sa si-l schibe. Cu poftele a fost lejer, singura pofta era inghetzata, aveam kg de ingetzata tot timpul in congelator. Iar la nastere am participat la ceva ce m-a facut sa imi schimb total parerea despre chirurgi. Normal ca au fost complicatii, si din vrut nevrut a trebuit cezariana, la care subsemnatul a partcipat(a se intelege supraveghiat). Totul se petrecea cam la 2-3 m de mine dupa un zid mare de sticla. Pana atunci avusem impresia ca doctorii chirurgi sunt ca ceasoricarii, dupa am realizat ca e mai degraba hack&slash decat ceasornicarie. Lucrau ai de ziceai ca sunt la taierea porcului de craciun, si cu porcu parca umblii mai cu grija cand il tai, am ramas cu gura cascata. Faza care m-a socat cel mai mult, ii taiasera burta, si se pare ca nu taiasera suficient sau naiba stie da prinsesera de partea aia taiata si unu tragea dintr-o parte altu din alta sa faca acolo loc, mie imi venea sa strig la ei “hooo bre ca o rupeti in doua”.
    In rest este exact cum ai descris. Astept sa scri despre capitolu doi, cu voma pe spate si
    calmat cu uscatoru de par(se pare ca are efect pozitiv sunetul ala la colici), plimbatu noaptea cu copilul ca sa adoarma, and so on.

    Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 1

    • @muciFICATorU se taie dinadins putin la cezariana ca sa ne faca doctorii o favoare si sa nu ramanem cu o cicatrice de jur imprejurul burtii. Pielea e elastica, copilul iese. Oricum tot mai mare e taietura decat vaginul dilatat, deci il scot fara probleme. Just sayin’
      Stiu ca pare ca la macelar, eu ma observam singura in planseurile din tavan care reflectau ca o oglinda. Si da, m-am cam simtit ca o vaca la taiere :))))))

      Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 2

    • @Mucificatoru, capitolul doi să-l scrie alții. Eu aș prefera să trec direct la capitolul paișpe, ăla în care copiii sunt deja plecați de acasă, iar tăticul și mămica se relaxează într-o croazierã spre Caraibe.😄

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

      • @Ionuț, fix așa, nici nu știi cât de bine e! Iar mâine plecăm într-o croazieră. Doar în Mediterana, dar nu fac mofturi 🙂

        Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  17. Ehe, plimbatul cu mașina…
    Fratele meu a avut parte d-astea. Cu amândoi.
    Eu am scăpat. Legănat de câteva ori și somn de voie.
    edelweiss, nu contează cât consumă. Important e că se poate lăuda mai târziu cu asta. 😀

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • Voi n-ati auzit de youtube si Mozart for babyes nu-i asa?
      Maxim dar maxim 10 minute rezista orice copil pana in 3-4 ani .
      Poate sa urle sa ridice blocu’ in picioare… Mozart for babyes face minuni.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

  18. Eu m-am internat la 8 dimineața și-am născut la 6 seara, nu se făceau cezariene la cerere pe-atunci.
    Și vine o infirmieră, mai de etnie-așa, și-mi zice “hai, cucoană, nu mai naști odată, c-o adormit ghietu’ om pe-o bancă-n parcul spitalului, cu florile la cap. Si s-or pălit, săracele!”
    @Ionut, puțopalmist, ha?

    Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 0

    • @moatza, e o exprimare mai elevată pentru a descrie activitatea respectivã.😜
      Și zici că venise și cu flori, “ghietu’ om”? Eu am uitat de flori în ambele dăți.

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  19. Ioane, am trecut cam prin tot ce zici tu, dar cand ajung acasa si-mi sare de gat, sunt cacat tot pe mine 🙂 sa ai copil e de 10 ori mai greu, dar de 100 mai frumos.

    Comentariu beton! Thumb up 31 Thumb down 0

  20. Eu imi inscriu sarcina la capitolul accident si n-am avut vreun barbat langa mine in perioada aia. Dar eram ingrozita ca as putea fi nesuferita sau ca as putea avea toane…ca daca as mai face asta inca o data as profita de situatie.
    N-am mai incercat “perioada asta minunata” si ma simt cu constiinta impacata ca n-am traumatizat nici un barbat din pricina asta.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

  21. Foarte fain text, ai “stofă”.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @GabiI, mulțumesc, dar nu mă compar eu cu “greii” de p-aici.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  22. Primul contact cu cat de fericit e un tata ca i-a nascut nefasta il avusai fix acu doauj de ani, cand abia terminasem facultatea si ma dadeam in barci prin Craiova cu un amic.
    Amicul meu lucra in Craiova si m-a chemat la el ca stia ca sunt caterincoasa.
    Acolo isi facuse multi prieteni si o gramada de iubite d-o seara. Si iesim la terasa ca sa ma prezinte gastii din Craiova. Foarte misto lumea, vreo douaj de oamnei incantati de fata de gasca din Bucale.
    Unuia taman ii nascuse consoarta si dadea de baut. Si de bucurie ca devenise tata, toata noaptea s-a rugat de mine sa ma scarpine unde ma manca ca sa sarbatoreasca schimbarea la fata a lui.
    Ba ejti prost, cum sa ma fut cu tine cand nevasta taman si-a rupt pisda in doo sa-ti aduca pe lume puradelul?
    Ani lumina dupa, nasc io, travaliu de cacat, pierdut mintile, smuls parul din cap, ginecoloaga intratat in panica. Intr-un momnet cand iar mi-o tragea in vena cu nu stiu ce cacat, o iau de guler si ii spun ca ea din tura nu mai iese vie, ca pun tiganii din Ferentari s-o taie, pentru cata durere am suportat. Am livrat minunea urlatoare si asistenta iese cu bebelusul sa-l arate lui mama si lui futacu. Pin sa urle aia ca e a lu familie Carnat, mama se uita la copil si zice: urat copil. Asistenta zice: familia Carnat, aveti o fetita. Mama, atunci: minca-l-ar mama de copil frumos.
    Am jurat cu mana pe fundita ca alt copil numai fac, cat mi-a mancat aia zilele, pin la trei ani n-a dormit noaptea.
    Dupa cinci ani am uitat, am livrat alta fetita.
    Tatal, de bucurie, lucreaza cat mai departe de noi, ne vedem joia si primavara.
    😆

    Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 0

  23. Cele 9 luni – e o perioada in care, teoretic, viitori parinti ar trebui sa se poata obisnui cu ideea ca o creatura noua le va lumina zilele si, mai ales, noptile pentru o perioada nedefinita de timp…Este foarte adevarat ca, daca pe mama o ajuta (relativ) schimbarile hormonale si instinctul de mama isi face spus cuvintul, viitorul tata nu este ajutat in nici un fel…aici mi se pare ca lipseste ceva. Si nu ma refer la cursuri pentru ca orice ti s-ar spune nu te poate pregati destul pentru ceea ce urmeaza, dar, nu stiu, ceva tot ar trebui sa poata fi facut. Ma numar printre cele norocoase si speciale (da!) deoarece nu am fost o viitoare motherzilla, am avut o sarcina super usoara, fara pofte, fara fite, am fost intr-o super forma, cred ca m-am simtit cel mai bine in perioada respectiva, iar nasterea a fost relativ usoara si ok. Asistatul viitorului tata la nastere…nu stiu ce sa zic; eu nu mi-am dorit, am nascut singura (in sensul in care am fost asistata doar de personalul medical, nimeni din familie / prieteni nu a fost in zona). Nu cred ca participarea / vizionarea nasterii il poate face pe viitorul tata sa inteleaga prin ce trece nevasta-sa…este un moment deosebit, dar cred ca mai mult pentru mama…plus ca nu stiu de ce mi-as dori sa inteleaga prin ce trec, nu e menirea lui, e a mea…sint destule filmulete / carti / reportaje despre nastere si daca chiar e curios le poate viziona / citi. Ce mi se pare important este ca femeia sa poata sa pastreze loc si timp si pentru barbatul de linga ea…barbatilor nu li se trezesc nu stiu ce instincte, trebuie antrenati, dar trebuie sa te si ocupi de ei, nu dispar nicaieri, si daca stii cum sa te porti, totul va fi ok. Am norocul sa am parte de un barbat fain, care a incercat sa inteleaga si sa imi fie alaturi, chiar daca, recunosc, nu a avut parte de prea multa atentie. Daca barbatul invata cum sa fie tata, noi, femeile, trebuie sa intelegem barbatul de linga noi care, cumva, nu intelege de ce i se schimba viata la 180°, de ce lucrurile nu pot fi ca inainte de copil, nu pentru ca nu si-ar iubi odrasla, dar pentru ca…pur si simplu…

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 0

    • @Irina, ai intr-un fel dreptate. Bărbatul e tot un fel de copil mai mare. E normal să înțeleagă mai greu chestiile astea. Practic, tocmai i s-a născut “concurența”.😉

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

      • @Ionut, nu am vrut sa asociez barbat cu , copil:)) nu voiam sa nasc dispute inutile, dar ceea ce ai zis este adevarat si pentru mine. Datorita discutiilor indelungi avute cu partenerul de viata pe acest subiect, am reusit sa inteleg (in ciuda faptului ca, mi se pare, majoritatea femeilor chiar nu intelege – fara a dori sa condamn) citeva dintre starile / trairile celui de linga mine in contextul nasterii unui copil…si, pina am reusit sa integram in viata noastra cea de toate zilele partea cu odrasla, recunosc ca el a fost cel care a tras cel mai mult pe partea relatiei dintre noi doi (si inca trage, atunci cind ma mai las dusa de val). Este “usor” pentru noi, mamele, sa spunem ca pe linga serviciu, casa si copil, nu mai avem timp nici macar de noi, d-apai de barbatul de linga noi…dar nu e chiar asa sau nu ar trebui sa fie…putem gasi acel echilibru in care sa coborim stacheta (adica nu trebuie sa fie casa luna si tricourile la dunga) si sa reusim sa facem cite un pic din toate…evident, daca avem un partener care sa comunice si sa isi doreasca acelasi lucru.

        Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

  24. Ei, de asta noi am fost relaxați total, nu ne-am omorât decât cu strictul necesar, analize dar si “trusoul” bebelului. Am făcut cezariană la spital de stat(vârsta, bebe nu se intorsese si era si măricică😊) așa că am scăpat rapid(eu n-am avut NICIUN BAN la mine pe perioada operației si recuperarii in post-op să nu mă ia “generozitatea”…drogurile din venă și să dau ceva cuiva😈 iar soțului i-am spus:”să nu te lași induplecat de rugămințile mele după operație, că vorbesc drogurile din mine, tu dă cum ne-am ințeles și mintea limpede😈). Știi care a fost cea mai mare bucurie imediat după ce-am nascut?(poate ți se va părea o chestie normală intr-un spital privat, dar la stat e maaaaare lucru) mi-a făcut rost de-o rezervă! Am fost superfericită!!!! Nu l-am stresat pe “șefu'” prea mult😉, n-am avut pofte, n-am avut chef de șoping fiindcă m-au incăput toate hainele până la sfârșit(incredibil, nu?😇) și cam asta e😊 felicitări pentru cei doi băieți👏 și in privința numelui, toți cred că avem sechele, dacă afurisita asta de limbă română e așa rimată😏

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 3

    • Eu cred ca exista doua categorii de bebelusi – unii care-ti fac pofta de suriori si fratioare, altii care sperie un intreg cartier, nu doar doua bucati de parinti. Oricum ar fi, aduc muuulta fericire. Cat despre pozele de facebook, adica alea in care toata lumea pare ca stie ce face…eiii bine, acolo, in spatele perfectiunii se ascunde o bunica ori o bona. Restul e mister.

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @kya, deci “șefu'” nu prea rezonează cu ce am scris eu, nu? Ce om fericit!😄😄

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

      • Păăăăiiiiii la ce comentarii am citit p-aici, șefu’ e parfum😂 cine v-a pus nene să asistați??? Noi suntem “obligate”, dar voi??? Ce curaj😂 vai mamă săracii de voi, păi noi suntem normale pe parcursul sarcinii doar datorită pastilelor/ovulelor/no-spa-urilor si alte minuni minunate prescrise de doctorii ce ne “supraveghează”… De fapt noi cele adevărate suntem cele de după sarcina. Mâncăm nori, scuipam furtună, speranțe de revenire la normal după minim 2 ani😂 revenirea la job a femeii e minunată, eu asta am simtit😊

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

  25. Hă hă hă hă! Recunosc pe Gollum in ambii copii. Sa zic la primul ca se explica, ieșind dupa o expulzie f dificila.
    Da’ la al doilea (cezariană) am fost de-a dreptul șocată:))
    Si mă rugam să nu observe nimeni sau măcar sa nu zică:))
    N-am avut noroc: primul care l-a văzut a fost nașul copilului care a exclamat (si a fost finuț) “vai, ăsta e leit bunicul!” (ala viu. Bunicul soțului, hă hă).

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @Laura, știi cum se zice că toți bebelușii sunt frumoși. Putem noi să contrazicem gura lumii?

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

      • @Ionut asta cu “toți bebelușii sunt frumoși” o fi zis-o careva din obligație, jenă?!
        Io de ce sa mint in privința micilor mei “alien&predator” când toată lumea imi spune ca seamănă cu mine?:))
        Aia e! Nu toți suntem si frumoși si deștepți.

        Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  26. Unele din comentariile de aici imi amintesc de bancul: intr-un compartiment de tren, doua femei si un barbat, un ardelean. Una din femei ii povesteste celeilalte ce naspa a decurs vizita la dentist, ca durere mai mare decat cea de dinti nu exista. Cealalta sustine ca cea mai groaznica durere e cea de la nastere. Se tot contazic ele, asa ca il iau de arbitru pe ardelean, sa-si dea ala parerea. La care omu’:
    – No, apai draga domghelor, bag sama ca nu ati luat niciodata un picior in coe.

    Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 2

  27. Nu am condus cu o gravidă gata să nască pe bancheta din spate. Stătea în față, avea contracții ( ce mai sunt si astea😊?), am condus 50 km până la maternitate, nu am oprit la semnalele polițistului, am parcat pe interzis, am predat gravida şi în 30 de minute eram tată. Nu mai zic că m-a trezit pe la 2 noaptea că are contracții si eu am sfătuit-o să stam până dimineață să vină doctorul la serviciu. Am plecat pe la 8 de acasă. Ehee…au trecut 7 ani de atunci.😊

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @Cronicarul, ca în filmele americane?
      30 de minute….hmm…ai scăpat ușor. Fără cafele și pachet de țigări parcă n-are farmec.😄

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  28. Si ca sa vezi ca unii întrec “limita” aia de 200 de palincă, ui’ ce mi s-a întâmplat dupa ce-am ieșit din sală:
    Leșinată pe targă, se năpustește un nebun la mine sa ma pupe pe obraji si mâini, sa.mi mulțumească pt ca i.am născut copilul (?!), nu ma scotea din iubita mea, mi-a pus pe piept trandafiri:))))
    Nu nimeream să-i zic: pleacă băi boule, ca-mi bagi mortu’ in casă.
    Dragul meu soț era in spate si se prăpădea de râs.
    Dupa ce s-a săturat de hahait, l-a trimis pe ăla la automatul de cafea:))
    Ăla a belit ochii, s-a scuzat ca era întuneric (in mintea lui, poate!), a zis de vreo cinci ori ca nu a cunoaște si a șterpelit.o
    Si a luat si trandafirii, scârțarul naibii!

    Comentariu beton! Thumb up 31 Thumb down 2

  29. Stiu din comentariile tale ca ai umor. Initial cand am vazut textul, { stiam ca o sa apara ceva:)))}, am zis, moamaaa ce lung este. Cand l-am citit jur ca am ras cu lacrimi. Bravo ai stil:))). Sa-ti traiasca pustii, si poate ne mai incanti cu povestiri.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

    • @dede cati, săru’ mâna!
      Așa sunt eu, mă lungesc cam mult. O să mai scriu dacă o să se mai ivească ocazia și dacă mă mai primește dom’ Mihai.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

  30. Sotia mea a nascut in Ungaria (din motive obiective, nu aiurea – si ma felicit ca am ales asa). Trec peste faza cu intratul de urgenta in operatie cand eu eram la service (sotia fiind internata in spital deja) si relatez o scurta intamplare comica petrecuta dupa ce apele s-au mai linistit. Ne-au spus in Ungaria la spital, inainte de externare, ca va trebui sa-i curatam nasul si ne-au recomandat batista bebelusui. Ma prezint la farmacie in Szeged (cu biletelul scis in lb maghiara) si cumpar ce mi-au recomandat. Venim acasa si ma uit ca boul la dispozitivul ala ciudat si nu itelegeam ce dracu sa fac cu el. Asa ca l-am aruncat si am incercat tot felul de pompite facute doar sa-ti ia banii. Intr-un final, ne spun niste prieteni despre batista bebelusui si merg la farmacie sa cumpar (in Romania). Va dati seama ce fata am facut cand am vazut ca farmacista imi da o cutie care arata exact ca cea pe care o aruncasem la gunoi in urma cu cateva zile….

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 2

    • @Relou, și nu există satisfacție mai mare acum decât să-i explici unor “începători” ce este “batista bebelușului”, corect? Privirea lor dezorientată și neîncrezătoare când pomenești de aspirator face toți banii.😄😄

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 1

      • @Ionuț, iti dai seama că am incercat prima dată pe mine. Eram oripilat si ma căcam pe mine de frică de faptul ca trebuie să-i bag tubu cu aspiratorul pe nas. Imi imaginam că o să-i sugă creierii…

        Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 2

        • @Relou, și eu am încercat pe mine. Culmea este că a început să-mi placă. Mi se pare mai comod decât să mă suflu în batistă.😄😄😄

          Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 1

  31. Ion isi doerea foarte mult un baiat, care sa-i poarte numele mai departe. Asa ca se pune cu Maria pe treaba si….fac o fata. Ion nu se lasa, se pute iar pe treaba si mai face o fata. Dupa ce a facut Ion 5 fete ii face Maria si un baietel. Bucuros, Ion pleaca la birt si imbata tot satul. La un moment dat unul ii spune la Ion ca nu-i al lui baiatul, daca are deja 5 fete. Dupa distractie ajunge Ion acasa si o ia pe Maria la bataie tot intreband-o al cui este baiatul. Dupa o duzina de pumni, Maria ii spune printer suspine:
    – Ioane, nu ma bate ca al tau e baiatul, fetele nu sunt ale tale??!!!?

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

  32. Ionut, cineva de sus m-a ferit de asa ceva pana acum, dar totul pana la cormorani. Adicatelea s-a dus p..lii de suflet meciul cormoranilor de pe Anfield?! De neiertat, deja imi vine sa plang pt tine. Textul e misto. Felicitari!

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @Marius, mulțumesc!
      Cu cormoranii m-am sacrificat, ce să fac? Lasă că mai aștept vreo 2 -3 ani și mergem în variantă extinsă pe Anfield. Trebuie să îi “îmbolnăvesc” și pe pitici de microbul Liverpool, nu?

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

      • @Ionut, corect! Sa fie sanatosi piticii (voi pe langa) si poate facem o intalnire pe Anfield.

        Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  33. După parcurgerea acestui text,unii mai slabi de înger vor rămâne pe varianta clasică cu barza.

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  34. Uăi, Ionuț e acel Ionuț? e vâlceanul nost’?

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • @Ilici Von Morunglav, nu, nu, el n-a avut angoase d-astea.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  35. Printre realizările de căpătâi ale vieții se numără, fără îndoială, calitatea de părinte. Nu pot să exprim suficient de relevant paleta de sentimente copleșitoare care se nasc în inima unui proaspăt tătic.
    Am văzut-o pe Maria pentru prima oară pe holurile spitalului. Printre zeci de telefoane date prietenilor și conversații cu alți tătici din preajmă, încercam să îmi stăpânesc emoțiile și lacrimile. Să nu spui că e drept că și bărbații plâng câteodată, e o idioțenie.
    N-am văzut în viața mea ceva mai frumos, mai fragil, mai delicat și mai încântător. Vederea acelei sărmăluțe înfășata strașnic, după regulile maternității, care cântărea puțin sub trei kilograme, mi-a răpit capacitatea de a mă raporta corect la batistele de hârtie. Acestea, din simple elemente de decor, s-au dovedit dintr-o dată indispensabile și extrem de utile pentru ego-ul meu masculin.
    Momentele acestei prime extraordinare întrevederi, care nu a durat mai mult de câteva secunde asemeni unei străfulgerări, mi-au adus aminte că lumea mea s-a schimbat dramatic. În nemaipomenit de bine! Cu fețișoara albă ca laptele, micuță cât o mogâldeață și somnoroasă în majoritatea timpului, Maria îți răpea printr-un zâmbet generos toată oboseala sau indispoziția provocată de aceasta.
    Lunile care au urmat, au adus noi semnificații și valențe conceptului de adaptabilitate, în condițiile în care Maria se lupta cu înverșunare să se adapteze la viața extrauterină, iar noi adaptându-ne la noua condiție cea de părinți.
    Pentru noi cuplul, nopțile erau timp de nesfârșită poezie, în sensul că puteam face aproape orice altceva în afară de somn continuu și sănătos. Oboseala atunci când devii părinte devine parte integranta a condiției tale. Cearcănele, o realitate imposibil de îndepărtat. Dar împlinirea pe care o ai atunci când te străduiești sa iți adormi pruncul la piept, mai înainte de a începe tu însuți să pici din pricina epuizării, și a începe să îl săruți în timp ce a adormit deja, este indescriptibilă în cuvintele din DEX.
    Maria m-a ajutat să înțeleg că nici un diminutiv nu este suficient de drăgălaș sau suficient de sugestiv pentru a mă raporta corect la ea. Bărbatul este în genere incompatibil cu noțiunea de diminutiv. Bărbatul deși apelează la diminutive decât în situații extrem de rare, a devenit indisolubil legat de acestea în exprimarea directă. Cum să te poți raporta corect la un copil fără înțelegerea necesității diminutivelor?
    Eram atât de preocupat de status-ul respirator al Mariei în primele nopți în care a ajuns acasă de la maternitate, că tresăream speriat din somnul de scurtă durată, și ma ridicam să o verific. Mă întrebam cu îngrijorarea specifică doar unui buimac în puterea nopții dacă mai respiră sau nu, și cu propria respirație întretăiată îi ascultam bătăile alerte ale inimioarei sale micuțe. Mă linișteam ascultându-o și observând vreo mișcare cât de mică fie a abdomenului, fie o tresărire fină în somnul ei dulce. Dar până atunci inima-mi bătea să spargă pieptul.
    Este fantastic să observi felul în care un pui de om încearcă să perceapă lumea de lângă el. Prin privirea care nu se odihnește niciodată, mișcările dezordonate și sunetele aprope imposibil de reprodus, curiozitatea sa fără margini te copleșește.
    Ai face orice ca tătic să descifrezi semnificația plânsului copilului tău. Să înțelegi ce anume îl deranjează și cum anume poți să îi faci tranziția de la confortabila viață intrauterină la mediul exterior, mai lină, mai dulce. Doar timpul petrecut lângă bebeluș te învață și iți oferă răspunsul la aceasta chestiune.
    Nu am scris deloc despre mămici. Adevărul este că ele te inspiră prin grija și preocuparea lor continuă de a-i iubi și proteja pe micuți​. Noi tăticii, mai bădărani din fire și cu o predispoziție mai redusă spre drăgălășenii și exprimarea sentimentelor de dragoste și apreciere, avem de învățat de la partenerele noastre de viață, de la soțiile noastre, în mod continuu să relaționăm cu copiii noștri astfel încât să dezvoltăm relații de calitate cu ei.

    BUCURIA de a fi TATĂ pe drept cuvânt li SE DATOREAZĂ lor, MĂMICILOR.

    De acord?

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 3

    • Hidden due to low comment rating. Click here to see.

      Lumea zice că aberezi. Thumb up 1 Thumb down 10

      • @Nicul, scuză-mă că nu m-am ridicat la nivelul tău complex. Deși mă îndoiesc de acest nivel din moment ce, din tot textul meu, ai înțeles doar că mă vait de niște chestii și că am scris dublu față de textul unei femei.

        Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  36. + 10 Ionut

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  37. Bravo, Ionuț! Până aici te-ai descurcat minunat! 😉
    Așteptăm cu interes perioada următoare…. când îți vei lua din nou adio de la ps4, pantofi sport și bilete la meciuri și îi vei da pe scutece, biberoane, cremuțe, ceiuțe, hăinuțe. 😁😁

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  38. La vremea când am făcut copilul, am trăit să-l văd pe taică-su în multe faze faine sau stupide – toate, superbe! Dar una a rămas de pomină: avea plodul vreo 3-4 luni, iarnă, îl scoteam afară un pic în fiecare zi – într-un căruț clasic. La vremea aia oferta pe piață la așa ceva era zero spre minus 1.
    Într-o duminică dimineașă îl scoate ta-su la plimbare până la ”complex” (marketul de azi) să cumpere niște bere de la crâșmă, că la alimentara nu exista. Ia într-o mână sacoșa cu sticlele goale (fără ele nu pupai bere) și cu cealaltă plimba căruțul. Ajunge, parchează căruțul lângă ușă, cumpără berea, vine acasă. Când intră, ne uităm unul la altul ca proștii și ni s-a oprit respirația. Eu îl văd fără copil, el mă vede și-și amintește că i-am facut un copil. Îl uitase lângă cârciumă! 🙂 🙂 🙂
    A ieșit val-vârtej, a alergat într-un suflet și a recuperat plodul. Nu-l furase nimeni…

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  39. Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Lumea zice că aberezi. Thumb up 1 Thumb down 7

    • @raluca, să mor eu dacă înțeleg cum ajung aici oameni fără simțul umorului. Bine, în momentul în care îți pui titulatura “doctor” la adresa de email, nici nu prea ai cum să ai simțul umorului. Eu atât vreau sa spun: http://i.imgur.com/Iy6CkmL.jpg

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • Barbatii “adevarati” din timpurile apuse nici nu se uitau la copiii lor. Poate cand ajungeau sa mearga in picioare si sa-i traga de vreo haina. Eu ma bucur ca traiesc in aceste vremuri cu barbati sensibili care se mai scoala si noaptea sa plimbe un plod (si nu se intorc pe partea cealalta sforaind), care schimba si pampersi, spala vase, dau cu aspiratorul atunci cand nevasta e la pamant de oboseala. Sotul meu in fiecare dimineata prepara biberonul celui mic si-mi face si mie cafeaua. De-abia pe urma ma dau jos din pat.
      Cat despre textul lui Ionut, numai de bine. “Vaitatul” e pentru umor, sunt sigura ca a savurat toata perioada. Vad in jurul meu din ce in ce mai multi tati responsabili.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  40. Văd (zâmbind amar) reacții ”contra” acestui articol – reacții exprimate fie textual, fie prin dislike.
    Oameni buni! Luați totul mult prea în serios (sau tragic?) și uitați că:
    1. acest articol este o replică (simpatică) la un alt articol (tot simpatic) scris de Gabi.
    2. Nu se vaită nimeni, e doar o prezentare a situației de proaspăt-tată, fiecare cum a trăit-o.
    3. Cu războaie sau nu, cu dezastre sau nu, și bărbații au sensibilitățile lor și le-au avut mereu, doar că acum sunt încurajați să le exprime/verbalizeze. Ce e rău în asta? E plină lumea de ”Gigi Duru” (brutali, violenți, indiferenți, răi). Dacă un tată are sensibilități față de copil, soție, familie, bravo lui! Asta e de apreciat, nicidecum de ridiculizat!
    4. Până la urmă, asta e o discutie virtuală ”la o cafea” și mă bucur că există acest blog interactiv.
    5. Cât de otrăvit să fii ca să torni atâta venin la un asemenea subiect?!

    Motto-ul acestui blog este ”Viaţa-i mult prea serioasă ca să n-o luăm în râs!”… Nu în plâns!

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  41. ”Suferintele” au fost lectii misto de viata (privind retrospectiv): managementul conflictelor cu soacra, managementul persoanelor dificile (a.k.a. nevasta) – aici o nota aparte intrucat nevasta insarcinata este o varietate a speciei nevasta, aflata sub puternica influenta a unor chestii numite hormoni, chestii generate de impreunarea dintre spermatozoidul tau campion si ovulul ei fertil (deci tot tu esti sursa generatoare de conflict).

    Asistarea la nasterea propriu-zisa poate sa aiba un impact psihologic negativ (fara sex o perioada) dar daca as fi din nou in situatia de alege as face-o fara ezitare: e o experienta unica si merita traita impreuna, asa ca mai toate experientele de dupa semnarea contractului cu ”la bine si la greu”.

    Pe scurt as nota urmatoarele lectii invatate:
    – zici ca ei / ele si faci ca tine (nume, amenajari, etc) pentru ca oricum, orice ai face nu e bine.
    – asisti la nastere pentru ca e o experienta unica si nu ai zilnic aceasta oportunitate.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *