4,408 cititori

În trecut sau în viitor?

Într-una dintre serile trecute, puneam țara la cale cu domnișoara Petrică și nuș’ de ce mi-a venit s-o întreb așa într-o doară unde s-ar duce dacă s-ar inventa călătoria în timp, în trecut sau în viitor? Condiția era că are voie sa facă o singură călătorie, un dus-întors. Evident, a ales instant trecutul. A început să bălmăjească ceva despre cum ar vrea ea s-o vadă pe Marlene Dietrich sau s-o asculte live pe Billie Holiday și alte artisticăreli d-astea, de m-am simțit naibii și prost cu Steaua mea și finala Cupei Campionilor din ’86. Arfe de hartistă. Mă rog, să fie la ea acolo.

Continuarea

16,778 cititori

Suferințele viitorului tată

Text scris de Ionut.

Ca să nu se mai plângă doamnele despre cât pătimesc și cât de greu le e, am îndrăznit să aștern câteva impresii despre sarcină, “cea mai frumoasă perioadă” din viața unui bărbat. Pentru că ce pățesc ele e nimic în comparație cu chinurile prin care trecem noi, bărbații, partenerii, soții, viitorii tați.

Din start scoatem din discuție varianta cu “accidentul”, ca să eliminăm atacurile de panică, fugitul în lume, certuri pro și anti avort, sinuciderile etc. E o altă temă, ține de noroc, intelect și educație. Considerăm că bebelul a fost oarecum programat.

Când afli vestea, ca proaspăt viitor tătic, ești în al noulea cer. Sărman naiv! O să-ți pice cerul ăla, împreună cu celelalte 8, fix în cap. Continuarea

5,451 cititori

Un bătrân atât de trist, după vorbă, după port

Mi-am pierdut buletinul. Astăzi am mers să-mi fac altul. La secția de poliție, în fața mea, era un bătrânel de 86 de ani care aștepta răbdător tot la buletine. Avea un picior din lemn de cireș pe care timpul își încrustase necruțător trecerea neiertătoare. Iar pe față-i blândă și brăzdată de riduri se citea bunătatea, era fața bunicilor din cărțile copilăriei noastre.

După câteva minute de așteptare, ca să mai rup atmosfera rece din încăpere, îl întreb:

– De ce vreți să vă schimbați buletinul?

Surprins, dă să răspundă și deodată văd cum îl năpadesc amintirile, iar ochii lui căprui au zâmbit trist și s-au umplut de lacrimi. Când mi-a răspuns, vocea îi tremura de emoție: Continuarea