9,184 cititori

Cum liniștești un ipohondru

Un fost coleg se tot plângea de vreo câteva zile că i-a ieşit o umflătură pe spate. Deși părea ceva superficial, la nivelul pielii, și-a zis că n-ar fi rău să-i confirme treaba asta și cineva de specialitate, respectiv un doctor. Mă rog, între noi fie vorba, omul era oricum oleacă ipohondru, se ducea la medic și dacă se trezea într-o dimineață sughițând mai strașnic. Imediat ar fi făcut niște asocieri din care ar fi reieșit că are măcar cancer la colon, combinat cu prostată mărită si pancreas deficitar. Ferească Dumnezeu să fi și strănutat, că nu mai venea la muncă măcar o săptămână şi-şi trecea pe fişa de concediu “preinfarct”. Continuarea

6,243 cititori

Animalele nu-s ca oamenii

Știți voi momentul ăla în care ești la masă și un animal cu patru picioare se proptește lângă tine și face fața aia de cerșetor care spune: “dă-mi, bă, și mie din ce mănânânci tu acolo”? Și oricât încerci să-l ignori, să te prefaci că nu-i vezi ochii de milog și te uiți în altă parte sau te bagi că citești ceva în telefon, ȘTII că e acolo și știi că la primul contact vizual o să-l vezi cum începe din nou: “hai, coae, ce zici, îmi dai și mie din chestia aia bună”?

Și tu în continuare nu-i dai. Și el în continuare face ce știe el mai bine. Ș-atunci, pentru că ești un individ slab, ca mine, și ca să nu-i mai vezi moaca de milog cerșetor șantajist emoțional îi bagi sub nas o bucată din ce mănânci tu. Poate chiar două. Că, na, e și el ca un om și-i e poftă. Continuarea

6,047 cititori

Când ai dat ultima oară șpagă?

Am tot văzut pe-aici discuții referitoare la șpăgi și la, din păcate, necesitatea lor în România zilelor noastre.

Discuții în urma cărora am stat și m-am gândit o grămadă, dar jur că nu reușesc să-mi amintesc când am dat ultima oară șpagă. Serios, nu am nicio amintire recentă despre cum aș fi dat cuiva bani sau vreo “atenție” ca să mă ajute cu ceva.

Poliția nu m-a mai oprit de nu mai țin minte când și oricum nici nu cred c-aș mai avea curajul să le-o servesc pe-aia cu „hai să ne înțelegem” sau să le bag niște bani în certificatul de înmatriculare (chestie care ar fi de domeniul fantasticului, având în vedere că în majoritatea timpului nu am cash la mine).

În spital, din fericire, n-am fost nevoit să calc, pe la administrația financiară sau pe unde se mai practică acest străvechi obicei, la fel, n-am mai ajuns recent. Continuarea

5,797 cititori

La doctor

Pentru că viața e complexă și prezintă multe aspecte, maică-mea mergea liniștita pe stradă când a călcat aiurea pe bordură, a căzut și și-a rupt mâna stângă. Ghinon, vorba lu’ domn președinte.

Ce face un cetățean din spatiul carpato-danubiano-pontic când își rupe mâna pe stradă? Se duce la nenea doctorul. Ceea ce a executat și distinsa mea mamă.

A ajuns la spital, a făcut formalitățile de la intrare și-au trimis-o la cabinetul medicului ortoped. Cabinet unde a așteptat răbdătoare vreo două ore, după care, ușor impacientată că totuși zace la ușa unui doctor, cu mâna ruptă, și nu se uită nimeni la ea, și-a făcut curaj și-a intrat.

Continuarea

21,073 cititori

Da’ o lege pentru mămici demente când dăm?

Chestia asta cu uleiurile esențiale pare să fie un fenomen care ia amploare. Practic, șmecherii au mai descoperit o nișă pe care să ia banii fraierilor. Foarte bine, nimic greșit, până la urmă prea puțin mă interesează, fiecare-și cheltuie banii după cât îl duce creierul. Dar acum e vorba despre copii, frate. Și ăștia n-au gresit cu nimic ca să merite niște părinți tâmpiți și inconștienți. Continuarea

20,872 cititori

Suferințele viitorului tată

Text scris de Ionut.

Ca să nu se mai plângă doamnele despre cât pătimesc și cât de greu le e, am îndrăznit să aștern câteva impresii despre sarcină, “cea mai frumoasă perioadă” din viața unui bărbat. Pentru că ce pățesc ele e nimic în comparație cu chinurile prin care trecem noi, bărbații, partenerii, soții, viitorii tați.

Din start scoatem din discuție varianta cu “accidentul”, ca să eliminăm atacurile de panică, fugitul în lume, certuri pro și anti avort, sinuciderile etc. E o altă temă, ține de noroc, intelect și educație. Considerăm că bebelul a fost oarecum programat.

Când afli vestea, ca proaspăt viitor tătic, ești în al noulea cer. Sărman naiv! O să-ți pice cerul ăla, împreună cu celelalte 8, fix în cap. Continuarea

8,631 cititori

Legenda celei mai frumoase perioade din viața unei femei

Text scris de Gabi. Care recidivează pe acest blog. Am râs. Enjoy it!

N-am înțeles nici după ce am devenit mamă de ce se spune că sarcina e cea mai frumoasă perioadă din viața unei femei. M-am simțit destul de bine pe toată perioada sarcinii daaaar… pe bune? Cea mai frumoasă perioadă?

Numai dacă ești norocoasă, în nouă luni iei doar vreo 12 kg distribuite frumos în jurul taliei, respectiv a burții, adică exact aia de te-ai chinuit ani de zile să ți-o menții fără țesut adipos și cu ceva pătrățele, dacă ai fost genul exigent cu tine.

Continuarea

41,259 cititori

De ce să nu-ți iei animal de companie!

Evident, nu mă refer la broască țestoasă, hamster sau porc de Guineea. Nu știu ce-s astea și cu ce se mănâcă, dar dacă simțiți o chemare în organism pentru așa ceva, nu mai stați pe gânduri, luați-o pe coana broască țesoasă acasă și bucurați-vă de ea (sper că știți bancul).

Continuarea

8,178 cititori

Cu scaunul la doctor

Guest Post by Ana R.

Într-o zi, pe vremea “tovarăşului”, vine un vecin la tata. Era un ţăran molcom, ajuns fără voia lui la oraș, la bloc, după ce casa îi fusese dărâmată pentru „construcția socialismului şi la sate”. Săracul om se adapta greu în noul mediu. Vreo doi ani a crescut găini pe balcon, ca să aibă copilul ouă proaspete. A renunţat la „micro-fermă” abia după ce a făcut gură asociaţia de locatari. Visa în fiecare zi la caii lui rechiziţionaţi de „colectivă” și cel mai fericit era primăvara, când ieşea afară, pe rouă nescuturată, ca să sape cu sârg la grădina blocului.

Omul venise la noi supărat foc. L-a luat tata, l-a pus pe un scaun şi l-a omenit cu o ţuică, măcar să își mai amintească de obiceiurile satului și să îi treacă supărarea. Se mai linisteşte şi apoi, învârtind uşor paharul în palmă, începe să povestească:

Continuarea

3,965 cititori

Cardul de… hmm… sanatate

Eu habar nu aveam ca trebuie sa primesc vreun card de sanatate. Daca nu era facebook-ul, nu as fi aflat in veci. Ca sa vezi ce inseamna social media. In aceeasi situatie am constatat ca se afla si prieteni de-ai mei, care au facut ochii mari cand le-am zis ca l-am primit. Ce e ala?, a fost intrebarea standard. Intrucat am o banuiala ca multi dintre voi se afla in aceeasi ipostaza, m-am hotarat sa va lamuresc cum sta treaba.
Continuarea

2,043 cititori

Magie stiintifica, uber alles…by Ana R.

Fritz-ii astia ai mei au trecut vrajitoria in nomencalatorul muncii. Germania este una din tarile unde vrajitoria este considerata meserie cu acte in regula, ba se mai si studiaza. Au scoli specializate, de unde iesi eventual calare pe matura si cu titlul de vindecatoare cu ajutorul naturii. Si pentru ca v-am explicat ca astia, numai la auzul cuvantului “medicament” fac deja alergie, moda ia o mega amploare.

Doctorita mea de familie e romanca. Si pe langa titlul de doctor, l-a luat si pe cel de vindecatoare. Contrariata de asocierea celor doua meserii, care teoretic se bat cap in cap, o intreb ce combinatie turbata e asta? Raspunsul a fost prompt:

-Eu, spre deosebire de astia de pe aici, stiu unde se termina vrajeala si unde incepe stiinta . Continuarea