6,972 cititori

Parcare laterală știți să faceți?

L-am văzut de departe, încă de când am ieșit de pe scară, cum se chinuiește să-și facă loc dintre alte două mașini. E un logan roșu coca-cola care încearcă să iasă cu fața, nu reușește, dă cu spatele, după care iar încearcă să iasă cu fața, iar nu reușește, iar dă cu spatele, și tot așa, aceeași manevră repetată la infinit de parcă asist la reinterpretarea modernă a mitului lui Sisif. Doar că în loc de munte și bolovan, acum avem de-a face cu un ambreiaj, o accelerație și-un volan.

După ce m-am apropiat, am văzut-o și pe tipa care-l conducea pe loganul roșu coca-cola, moment în care mi-au trecut prin minte toate bancurile despre femei și parcarea laterală. Dar, pentru că părea nițeluș stresată, m-am gândit că nu e timp de bancuri și mai bine s-o ajut cumva, c-așa sunt io, altruist. Ceea ce am și executat. Continuarea

4,193 cititori

În fața Domnului toți suntem egali

Băieții de la controlul corporal, din Aeroportul Timișoara, au un simț al umorului cu totul și cu totul special.

Un popă… ăăă, scuze, un sfânt părinte… însoțit de o angajată a aeroportului a șuntat toată coada (și era ceva lume care aștepta, slavă tatălui tâmplarului) și s-a dus glonț în față. Continuarea

7,187 cititori

Karma știe când ești prost?

Prima mea iubire era o fată blondă, delicată, cu glezne fine și o mamă care m-ar fi vrut mort. Nu știu de ce, de obicei mă plăceau mamele fetelor, dar în privirea femeii ăsteia citeam niște chestii care nu-mi miroaseau a bine deloc. Mă rog, să revenim, că nu despre doamna mă-sa voiam sa vă povestesc.

Cum vă ziceam, iubire mare. Nici nu știu cum a trecut clasa a doișpea și-a venit admiterea la facultate.

Well, într-una din zilele alea, prima mea iubire m-a anunțat, cu multă tristețe în glas, că trebuie să rămână în București vreo lună ca să intensifice pregătirea. Ea n-ar fi vrut, dar o băteau ai ei la cap. Că cu admiterea la facultate nu te joci. Da’ nu-i nimic, că treizeci de zile trec repede, scăpam și să vezi ce mișto o să fie.

Continuarea

6,992 cititori

De ce nu suportăm adevărul?

O amică mai plinuță, ca să folosesc un eufemism delicat, m-a întrebat la un moment dat de ce mă tot iau de grași. Evident, n-a așteptat să-i răspund, că s-a și apucat să-mi explice pe un ton afectat că nu e deloc în regulă ce fac și că mai mult ca sigur habar n-am cât suferă persoanele supraponderale când citesc miștourile mele.

Partea cea mai tare este că toată discuția asta avea loc la un eveniment unde tocmai se mânca de prânz și, în timp ce femeia perora cu convingere luându-le apărarea grașilor din lumea întreagă, își îndesa pe un platou diverse chestii, care nu aduceau nici pe departe a salată și piept de pui, din care urma să se înfrupte. Ceea ce a și executat.

Continuarea

20,507 cititori

Suferințele viitorului tată

Text scris de Ionut.

Ca să nu se mai plângă doamnele despre cât pătimesc și cât de greu le e, am îndrăznit să aștern câteva impresii despre sarcină, “cea mai frumoasă perioadă” din viața unui bărbat. Pentru că ce pățesc ele e nimic în comparație cu chinurile prin care trecem noi, bărbații, partenerii, soții, viitorii tați.

Din start scoatem din discuție varianta cu “accidentul”, ca să eliminăm atacurile de panică, fugitul în lume, certuri pro și anti avort, sinuciderile etc. E o altă temă, ține de noroc, intelect și educație. Considerăm că bebelul a fost oarecum programat.

Când afli vestea, ca proaspăt viitor tătic, ești în al noulea cer. Sărman naiv! O să-ți pice cerul ăla, împreună cu celelalte 8, fix în cap. Continuarea

9,976 cititori

Hai să ți-o prezint pe mama! Nu, merci!

Acum niște ani de zile (cam prea mulți, dacă e să mă-ntrebați pe mine) eram în unicul club din Vâlcea și mă destrăbălam groaznic cu niște pepsi, când a venit o duduie la mine să-mi zică la ureche nește treburi. Mi-a tot zis ea acolo ce mi-a zis, după care m-a întrebat dacă nu mergem la ea să-mi arate… ăăă… să-mi arate colecția ei de timbre. Filatelist convins, cum mă știți, m-am dus, că doar nu era să ratez o așa vizionare.

Continuarea

5,303 cititori

Vreau să mai avem o discuție legată de sex

Trei dintre lucrurile care îmi provoacă cea mai mare silă pe lumea asta sunt: să lovești o femeie (și nu mă refer la accidente auto), violul și șantajul sexual. Depre primul nici nu mai are rost să povestim. Din momentul în care tu, bărbat, ai ridicat mâna la o femeie, practic ai decăzut din condiția de ființă umană la stadiul de nevertebrată. Despre viol, așijderea, nu are rost să mai vorbesc, dacă ar fi după mine, castrarea chimică ar fi singura pedeapsă pentru violatori. Simplu, ușor, fără durere, cu certitudinea că nu vor mai viola nimic niciodată. Nici măcar codul rutier, că-ți trebuie coaie ca să depășești pe linie continuă. Plus pușcărie, desigur, ca să simtă și ei olecuță cam ce înseamnă o felaţie hotărâtă unilateral. 

Continuarea

7,789 cititori

Și “nevorbită” și cu banii dați

Aveți mai jos un fel de poveste de… hmm… amor, pe care mi-a trimis-o Laura, una dintre distinsele cititoare ale acestui blog. Citiți-o că e, așa, ca ruptă din viață. Povestea, nu Laura.

……………………………………………………………………………

Acu’ niște ani buni de zile, proaspăt ieșită dintr-o relație cu un tip cu mult mai mare (și mincinos, dar asta am aflat prea târziu), zis-am să-mi ling ranile cu cineva mai ca lumea, mai de încredere. C-am vrut, că n-am vrut, s-a nimerit să fie tot mai în vârstă, pentru că, deh, naravu’ din fire n-are lecuire. Măcar era “de încredere”, pentru că mă știa de când începusem buchiseala. Așa că, ușor trecută de vârsta majoratului și proaspăt rănită în dragoste, mi-am zis să-i dau o șansă pretendentului abia apărut la orizont. Continuarea

5,082 cititori

Treizeci de ani mai târziu, același parenting modern și dezinhibat

Am râs bine de tot la textul ăsta al Corinei și apoi mi-am adus aminte că am fost martor la o fază aproape similară, doar că acțiunea se desfășura în timpuri moderne, mai aproape de zilele noastre, nu când era Băcanu copil, pe vremea dinozaurilor. 🙂

Acum vreo doi-trei ani, eram cu vară-mea pe balcon, la cafea, într-o dimineață și făceam lucrurile la care ne pricepem cel mai bine, bârfeam și ne hăhăiam. La un moment dat ne-am întrerupt pentru a fi atenți la acțiunea care se începuse să se desfășoare în stradă, fix sub nasul nostru. Continuarea

3,980 cititori

Cu păr sau fără păr?

Guest Post By Ana R.

mihai_vasilescu_lumber_metro_sexuali

Bărbații din ziua de azi au, se pare, o nouă dilemă. Cu păr sau fără păr? Altfel nu pot să îmi explic dileală asta generală în care ori arăți că un urs bărbos, de care nu s-a atins lama cam de prin mezozoic. ori sunt jumuliţi ca nişte cocoși numai buni de pus în ciorbă. Continuarea

277,855 cititori

Mărirea și decăderea unui tată de fată!

Treaba stă în felul urmator: indiferent ce spune lumea, până pe la cinci-şase ani nu faci deosebirea între a avea fată și băiat decât prin faptul că te oripilează rozul ăla de la hainuțe.

Abia de aici încolo îți dai seama că oricât te-ai chinui, nu o să reușesti s-o transformi în baiat. Degeaba încerci s-o momești în fața televizorului când joacă Steaua. Absolut de pomană ai dus-o la stadion şi ai așteptat cu emoție să se ridice în picioare sau să aplaude entuziasmată că au dat ai tai gol. Ba chiar, cuprins de disperare, aproape că ți-ai dori s-o vezi cum bagă doua degete în gură și fluieră după ratangiul de Bănel. Vă spun, e absolut degeaba. Cu lacrimi în ochi vei constata că înfrângerea cu Dinamo o lasă rece, în timp ce o pată apărută din senin pe rochița păpușii o să-i termine toată ziua. Acesta este momentul în care renunți și, în cele din urmă, accepți că nimic nu mai poate fi schimbat. Ai o fată și așa va rămâne. Dacă vrei un băiat, trebuie să pui “mâna” să faci unul.

Continuarea