Mihai Vasilescu

Valencia nu e Sevilla. Da, știu că această cugetare aproape filozofică are practic aceeași valoare cu vestita alegație „iarna nu e ca vara”, dar ăsta este cruntul adevăr: Valencia nu e Sevilla.

Când eram copil, niște prieteni de familie de-ai alor mei au făcut turul Spaniei cu o Dacie 1100. Am scris bine, Dacia 1100, nu 1300, ceea ce mi se pare în sine un act de curaj nebun. Nfine, revenind, nu știu cum au primit nici pașapoartele, nici aprobarea de a le utiliza, de la autoritățile […]

Ăștia de la hotel mi-au dat două cartele din alea pentru acces în cameră. Io le-am zis că n-am nevoie decât de una, dar n-am avut cu cine să mă înțeleg. Nfine, le-am luat pe amândouă, că până la urmă nu era ca și cum trebuia să car treizeci de kile. Cert e că de […]

Dacă mă enervează ceva la excursiile de genul ăsta în care stai câte o zi sau două într-un loc, mă enervează că trăiesc cu senzația aia idioată că orice aș face nu pot să văd tot din locul respectiv. După care mai intervine și frustrarea că poate obiectivele pe care mi le-am ales nu sunt […]

Alaltăieri, adică joi, pe după-amiază așa, mă plimbam liniștit prin Lisabona când am început să primesc mesaje de la oameni (inclusiv de pe aici, „inginerul”, dacă vă spune ceva) care-mi spuneau că orașul urmează să intre în lockdown de vineri până luni.

Chestia asta de la mine din farfurie poartă duiosul nume de Francesinha. Am descoperit-o la excursia trecută în Portugalia și de-atunci tot tânjesc după ea. Chestia e că în Lisabona n-o prea găsești, cârciumile încep s-o aibă prin meniuri după Aveiro încolo, spre Porto. Dar io tocmai ce-am trecut pe lângă o cârciumă din aia […]

Pentru că fratele vostru e un tip deosebit de norocos, pe când îmi căutam hotel pentru Lisabona, mi-a semnalat Booking-ul că Radisson e la preț special. Am vrut să trec peste semnalarea lor, dar ceva m-a făcut să dau click. Și ce să vezi, chiar era un preț super șmecher la care mi-a mai făcut […]

Ziua 4 N-am făcut altceva decât să mă plimb prin Bilbao toată ziua. Mă rog, cu o scurtă pauză spre după-amiază când se făcuse atât de cald încât corpul meu, obișnuit cu noiembrie de acasă, a cedat și-a zis „boss, du-mă undeva la umbră”. Și l-am dus în cameră vreo oră și ceva. Cât despre […]

De vreo jumătate de oră mă tot uitam după vreo toaletă publică (știți, am și io o vârstă), dar nu părea să apară nimic la orizont. Cum între timp am ajuns într-o minunăție de parc, mi-am zis că e la fix, cine naiba a mai pomenit parc fără toaletă? Mă rog, unii dintre noi am […]

Când am găsit cameră la Marseille, în hotel cu vedere la Portul Vechi și cu parcare proprie, la sub 100 de euro, am zis că mi-a pus Le Bărbos Suprem mâna în cap. Mda, nu mai e nici Bărbosul ce trebuie. Hotelul era cu vedere spre Portul Vechi, dar doar dacă ieșeai din el, făceai […]

Știu c-o să vină ca o lovitură pentru cei convinși că urmașii dacilor liberi sunt miezul din dodoașca universului, dar tristul adevăr este că după ce treci de granițele teritoriului carpato-danubiano-pontic, nu prea dă nimeni nicio ceapă degerată pe noi.