Salutare lume și bine că ne-am regăsit! Vă aștept pe canalul de DISCORD, să punem ce muzici ne-a mai picat în mână sau pe [email protected], pentru povești despre concerte, de pe aici sau de pe aiurea. Care a fost la Posada și dorește să vină cu reportaju.

Am vorbit data trecută de pasiunea pentru metal a băieților de la Exuviath, luat de val am uitat să precizez și labelul de care aparțin, Psychosounds Music, băgați un ochi, o să găsiți chestii mișto. Dacă un amar de om ca @animaloo vorbește super mișto de Bobo & Co, băieții sunt ce trebuie. În discuțiile pe wapp cu Bobo am descoperit un om așezat în cap, ar merge niște discuții la un pahar de tedi. Am vrut să vorbesc mai mult de Psychosound Fest care se ține între 22 și 23 septembrie în Quantic, București, las pe data viitoare când voi primi mai multe date de la oamenii implicați în proiect. O să revin în ediția care urmează.

➡️ De abia ajuns acasă, resemnat că bifasem încă o zi, mai încărcată decât îmi planificasem eu că o să fie, m-am trântit în  pat în poziția slime, când am primit un mesaj tulburător de la Kross, mișto bine Memorial. Albumul? Da, mi-a confirmat haiducul. Și s-a dus dracu liniștea mea. Relația mea cu progul este una care tinde glorios spre zero. La presiunea oamenilor din cercul meu muzical, mi-au tot fost îndesate în urechi, tot felul de trupe de gen, în frunte cu stindardul progresivului, The Borna, Dream Theatre. Și a ieșit nasol de aproape fiecare dată. După jumătate de oră de DT îmi curgea scuipat din gură, spectacol absolut grotesc, îmi udam tricourile, oamenii ajunseseră să mă ocolească, a fost nasol. Sunt foarte puține formațiile de progresiv pe care le pot asculta fără să am un atac narcoleptic sau să simulez un leșin ca să scap.

The Borna în progresiv pentru mine este Soen. După ce Kross mi-a spus că noul album nu este Imperial, este bun bine dar cumva sub predecesor. Ajuns la jumătatea discului, am simțit nevoia să îi comunic omului că nu sunt de acord cu el.

Nu este Imperial, nici nu vroiam să fie, este altceva, este Memorial. Dacă după prima melodie, Sincere, am ignorat oboseala și am făcut curățenie prin casă ca o abinuță, ca o gospodină din reclamele alea din America anilor 50, Memorial este un album al naibii de bun.

Hollowed feat Elisa, i-a plăcut enorm soției mele, știți, femeia care a decis să mă târască fără milă la concertul Coldplay de anul viitor, Unbreakable lui Kross și fiului meu cel mare iar mie, este simplu, tot albumul.

➡️ Am bucuria să vă prezint una dintre formațiile mele de suflet, una dintre multele mele plăceri vinovate, Karnataka, un welsh cookie pe care îl savurez regulat din prin anii 90. Alături de trupe ca Mostly Autum, Karnataka nu au avut parte de atenția pe care, cred eu, că de-a lungul timpului, o meritau. Bandul galez, înființat în 1997, a avut parte de componență volatilă, singurul care nu a părăsit formația fiind, Ian Jones, unul dintre fondatori.

Karnataka au scos album anul ăsta, unul care trebuie nepărat pe lista voastră de, ” neapărat de ascultat “, muzică de suflet, cu suflet, pentru zile cu soare sau sufocate de gri.

Alături de Night’s Dance, piese ca Sacrifice sau Don’t Forget My Name ar trebui să se regăsească pe lista oricărui radio din România. Requiem for a Dream este un album de progresiv care nu trebuie ratat, ascultați-l și cei mai mulți dintre voi îmi vor mulțumi.

➡️ Băi nu știu ce apă beau ăia în Gothenburg, eu cred că blondele mame din regiune își alină copiii pe cântece de melodic death, că altfel nu îmi explic cum ies din zona aia trupe atât de bune. Gothenburg este Tampa Bay-ul Europei și a fost salvarea death metalului european. Ar trebui să deschid subiectul ăsta dacă vă interesează, bine, să am și timp de o documentație serioasă și să intereseze și pe careva.

Michael Senne este vocalistul de metal fără pic de timp liber, rupe în Dark Tranquillity, The Halo Effect și mai nou în Grand Cadaver. Ca să fie treaba, treabă, Grand Cadaver au scos album săptămâna asta, Deities of Deathlike Sleep, o altă bijuterie a Gothenburg-ului. Senne este într-o formă de zile mari, compoziția este una solidă, producția de top. Dacă vă plac toți ăia din zonă, ultimul Grand Cadaver este un material nepărat de bifat, un album mare.

Aiga aduce liniștea și dragostea familei iar La Manu chiar dacă este o reinterpretare a legendarului Samoan Siva Tau, păstrează ferocitatea războinicilor maori . Sunt mare fan de etnic metal, cred cu tărie că metalul poate aduce la lumină rădăcini demult uitate. Băiatul meu cel mare nu poate asculta muzică tradițională românească, indiferent în câte povești mișto aș îmbrăca-o, nu poate digera așa ceva. Nu are însă nici o problemă cu Subcarpați sau cu Dordeduh, pentru că soundul este filtrat prin prezent.

Revenind la băieții din South Auckland, probabil prima trupă de metal polineziană, cu membri de origine maori, cu fiecare piesă scoasă ridică își onorează magistral strămoșii.

Acum câteva zile, mai precis pe 25 august, lumea de internet în care mă învârt, a fost zguduită de lansarea Ala Mai, mult așteptatul disc de debut al cvintetului maori. Ca să realizați cât de versatilă este muzica oamenilor dintre atoluri, începeți albumul  cu Cold Summers Night.  Partea a doua a albumului o să vă surprindă și mai mult. Dacă recomand albumul? De vineri este pe repeat și cu asta am spus tot.

➡️ Acum doi ani am ascultat întâmplător  Wretched și mi-a plăcut soundul de electro metal împins spre industrial. Aproximativ un an mai târziu am dat cu urechea de Dawnbreaker unde pe lângă electro-industrial au fost tușate apăsat pasaje de prog și breakdowns din metalcore. Acum câteva luni, să fie vreo șase, am primit notificare cu ultimul șlagăr al grupului texan, Alchemy pe numele lui de botez. Toate alea de dinainte erau acolo și încă ceva pe lângă. Cu o Krystin Hope care de-a lungul melodiei se metamorfozează într-un alt tip de bestie, Daedric mai pun un pas dincolo de linie.

Cum pe 25 august le-a ieșit albumul, m-am simțit obligat după albumul maori de mai sus, să îl îndes și pe ăsta. Discul este un tăvălug muzical, o bestie care bifează tot ce presupune a fi metalul modern, se dovedește a fi Mortal de a dreptul. Premiul pentru limba de lemn al anului, merge la mine. Recomandat cu aplauzele de rigoare.

71 de ani și o legiune binemeritată de fani loiali. 71 de ani și deja legendă. 71 de ani și omul scoate melodii ca Touchdown, în loc să își plimbe nepoții prin parc. Pentru că ultimele albume U.D.O m-au plictisit teribil, nu am avut așteptări atunci când am dat play la proaspătul material al germanului. Touchdown, a șters complet din mintea mea ultimii ani de albume anoste, a demonstrat că în cazul de față, cei 71 de ani ai maestrului Dirkschneider sunt un simplu număr. Fuck, ce face omul ăsta la 71 de ani este incredibil, 71, băh oameni buni.

➡️ Mă bucur că Amorphis că au scos videoclip live de pe albumul înregistrat la Tavastia, Helsinki. Anneke van Giersbergen este ca vinul, a îmbătrânit frumos de tot.

➡️ Avem o trupă de metalcore din Chicago pe care am văzut-o când făceam swipe pe Tik Tok în căutare de pisici și gagici care fac fitness. Vocalista de la Deadlands, Kasey Karlsen a fost cooptată de către Nita Strauss pentru turneul de promovare a albumului solo, The Call of the Void. Un album decent care merită ascultat.

➡️ Termina este proiectul în care este implicat youtuberul Nik Nocturnal  alături de vocalistul Andy Cizek, fondatorul trupei de pop-punk WVNDER. Nu sună rău ce fac oamenii aici.

➡️ În 2021 la concursul politic de muzică, Eurovision, noi am trimis asta iar finlandezii, asta. A noastră cu o melodie care o să rupă la chermezele orașului finanțate generos de primării, a lor am ascultat-o pe una dintre scenele principale la Wacken. Finladezii s-au dus constant în sus, au ieșit cu album în 2022, Lifestyles of the Sick & Dangerous, s-a vândut bine, a mers bine și pe radio. Anul ăsta au venit videoclip nou, Deadzone sună a 2023, ușor de reținut și fredonat.

➡️ Metalcore bun poate veni și din Franța nu doar State sau Uk, Resolve sunt exemplul perfect că indiferent de genul de metal, copiii lui Voltaire fac muzică bună.

➡️ Am mai vorbit despre gagicile metaliste din Brazilia fără să îmi ascund admirația pentru felul în care fac muzică. Jailbreak este genul de cântec rapid și cu coaie. Pentru un thrash bun nu este nevoie de mai mult.

➡️ Lorzii black-ului american, Wolves in the Throne Room o comit din nou. Frații Weaver nu au de gând să își agațe instrumentele în cui. Pregătesc album nou pentru 22 septembrie.

După un black mistic, pop punkul este ca limonada rece cu un strop de mentă după o noapte de luptă cu sticlele de vodcă. Taylor Acorn x Cassadee Pope  sună lejer și decent. Câteodată nu ai pretenții de mai mult.

➡️ Job For A Cowboy este exact ce trebuie ca să evadezi din rozul de mai sus. Este muzică de pus mâna pe rangă și rezovat chestii care țin de medierea cu ranga. Mi-a plăcut, muzică de suflet pentru mine.

🟢 Din categoria, mult dorită și deja tradițională, #teamâncatîncuredel, LISTA LUI EDELWEISS NO78. Enjoy la ea.

Atât pentru azi, să ne vedem vii și duminica următoare. Aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri. Orice feedback, chiar și ăla “pui muzică de mare căcat, băh”, ajută. #HAIDIPA.

sursa foto: freepik.com