Zilele trecute a lăsat colegul Baxter un comentariu care mi-a făcut pielea de găină și sufletul mic de tot. Pentru că exact așa a murit bietul taică-meu: la masă, cu două femei lângă el (mama și mătușă-mea) incapabile să-l ajute în vreun fel.
Mai mult ca sigur niciuna dintre ele nu auzise de manevra Heimlich, iar dacă auzise nu le-a folosit la nimic. Nici lor, nici lui taică-meu. Ăsta e motivul pentru care l-am rugat să povestească toată întâmplarea, poate mai învață cineva ce are de făcut în situații de genul.
…
Vreau să-i mulțumesc lui Mihai pentru găzduire, sunt onorat că pot scrie ceva pe blogul lui, blog pe care îl citesc cu mare drag de câțiva ani. Nu știu cât talent la scris am, dar dacă m-a invitat să povestesc, am scris ceea ce urmează cu speranța că va fi de folos cuiva.
Și pentru ea, pentru soția mea care mi-a salvat viața.
Îți mulțumesc, draga mea! Te iubesc!
Soția mea are două licențe: asistentă de medicină generală și asistentă de farmacie. Practică ambele meserii, asistenta unui medic de familie și asistentă la o farmacie. O face cu drag de meserie și cu empatie maximă pentru pacienți, are peste 20 de ani de experiență.
De toate aceste calități am avut nevoie vineri, 1 septembrie.
Am preluat-o de la serviciu, ca de obicei, puțin după ora 20. Am ajuns acasă și-a urmat cina, împreună cu mama soacră (care locuiește cu noi). Urmăream cu toții și un post tv.
Pentru finalul cinei aveam un pepene delicios, marfă de Galați. Eu eram la prima felie când un pic de suc de pepene a plecat pe căile respiratorii. Simțeam că m-am înecat deja un pic, am vrut să tușesc, dar n-am reușit.
Imediat, la câteva secunde, a plecat tot pe traseu greșit si o bucata de miez. Aia a fost cea care a blocat aproape complet respirația. Spun „aproape” pentru că încercam să inspir pe gură, dar tot ce reușeam era un fel de șuierat, nu pot descrie exact sunetul. Mama soacră era în fața mea la masă, soția în stânga, cu ochii la tv.
Auzind zgomotele pe care le scoteam în încercarea disperată de a respira, privirile lor s-au întors spre mine.
N-aveam cum să le spun ce-am pățit, nu puteam nici să respir, darămite să vorbesc.
Noroc că soția a înțeles imediat. S-a ridicat rapid de la locul ei și-a trecut în spatele meu cât eram încă pe scaun, doar mă aplecasem un pic în față spre masă, căutând aerul care nu voia să vină.
– Încearcă să te ridici și inspiră pe nas!
Așa a spus asistenta mea personală, cu un pic de spaimă în glas, dar fermă.
Am făcut ce mi-a zis, dar tot nu puteam respira. Mi-a spus ulterior că fața mea căpătase deja o nuanță de roșu apoi s-a făcut vineție.
M-a lovit cu palma pe spate de câteva ori, nu chiar drăgăstos, apoi în timp ce mă ridicam de pe scaun a pus mâinile în poziție pentru manevra Heimlich. Atunci m-am gândit că am șanse de supraviețuire.
A făcut manevra de două ori și-am simțit cum s-a mișcat bucățica de miez de pepene. S-a mișcat suficient cât să pot să trag aer de vreo două ori, rapid. Apoi a început tusea.
– Tușește tare cât poți de tare, am auzit iar vocea soției.
Am tușit până la lacrimi, îndelung, am dureri la mușchii abdominali și acum. Bucata de pepene ieșise de mult, dar eu am continuat să tușesc.
Cam asta a fost tot. A durat doar câteva secunde, dar sunt convins că, dacă nu era soția, acum nu mai avea cine să scrie rândurile astea. Până venea vreo ambulanță aș fi fost de mult în stop cardio-respirator, adică aș fi avut parte de un sfârșit absolut stupid.
M-am și gândit atunci cum vor suna știrile: ȘOC ȘI GROAZĂ, PEPENELE UCIGAȘ! Un bărbat de 57 de ani și-a găsit sfârșitul asfixiat cu o bucata de miez de pepene. Dă click aici să afli cum s-a întâmplat tragedia.
După ce trecuse tot, eram în bucătărie, la o țigară, cu stăpâna inimii mele și=am avut o replică super haioasă, credeam eu:
– Ai avut șansa să scapi de mine. Nu puteai să mai aștepți 2-3 minute?
Răspunsul ei a fost… de nereprodus aici, mult prea multe beep-uri.
Asta a fost povestea miezului de pepene care era să mă trimită să aflu dacă mai există ceva după ce trecem în lumea de dincolo. Sunt convins că încă mai sunt în lumea asta datorită soției și cunoștințelor ei pentru o asemenea situație.
Ar fi grozav să știe cât mai multe persoane obișnuite despre manevra respectivă, nu numai cadrele medicale dar și oamenii obișnuiți.
O să închei spunând atât: în sâmbăta care a urmat după seara aia, cerul era mult mai albastru și muzica mult mai plăcută.
Sănătate vă doresc tuturor!
P.S. V-am lăsat explicații despre manevra Heimlich. Mai jos aveți și un video.
Știam de manevra Heimlich, dar nu am fost nevoit niciodată să o folosesc sau să fie folosită pe mine. Cred că ar trebui predată la școală încă din gimnaziu.
Comentariu beton!73
Asigură-te că știu și cei din jurul tău.
Multa sanatate si noroc tuturor ! Sunt multe locuri unde se pot face aceste cursuri de prim ajutor chiar gratuit. Trebuie doar sa dai o cautare pe sfantul gugăl. Nu stim cand avem nevoie de ele….
P.S. Felicitari pentru articol baxter!
Comentariu beton!38
Mulțumesc!
Comentariu beton!20
@Mihai MULȚUMESC!
Trimit link salvatoarei mele, e deja la servici.
Comentariu beton!30
Mă uit de fiecare dată atent la cum se face manevra asta.
@baxter, nu te mai uita la TV când mănânci. Veeeezi ce se întâmplă…🤪
Comentariu beton!15
Ai o nevastă competentă, Baxter!👏 Felicitări pentru succesul manevrei. 💐🍾🥂
Nădăjduiesc că articolul ăsta o să inspire cât mai mulți să învețe cum să intervină în aceste situații, care nu sunt defel așa rare cum am credea.
Și mai sper că ați sărbătorit cum se cuvine. Cu sau fără pepene la desert.🤪
Comentariu beton!26
@Seladon mulțumesc!
Acum mai bine de 15 ani, lucram până la ora 02.00 sau chiar mai târziu în noapte la un proiect online. De multe ori mi se făcea foame și trageam câte o fugă prin oraș să iau ceva de mâncare. În una dintre acele nopți, a venit în vizită pe la mine frate-meu și a adus mâncare chinezească. La final, ne-am apucat și de desert: acele fructe în foietaj. A urmat, pentru mine, același lucru nefericit descris în articol. Când am mușcat, gogoașa s-a spart și lichidul din interior a țâșnit direct în căile respiratorii. Am înțeles imediat ce s-a întâmplat! Nu doresc nimănui să simtă acea arsură și sufocare. Știam că dacă ți se întâmplă așa ceva când ești singur, trebuie să iei poziția și te izbești puternic de un perete. Am apucat să mă lovesc de două ori, moment în care și frate-miu a realizat ce am pățit și instant mi-a făcut manevra Heimlich. Mi-a ieșit lichidul repede și mi-am revenit, am început sa tușesc până la lacrimi câteva minute bune.
Amândoi învățasem tehnica în școală, înainte de ’89. Când au avut vârsta de aproximativ 7 ani mi-am învățat copii această manevră. Toți trebuie să știm să facem această procedură. Sănătate tuturor!
Comentariu beton!103
Iată încă un supraviețuitor!
Sănătate Cristi
Comentariu beton!11
Woau, înainte de ’89 ! Unde ? La un liceu sanitar, la facultatea de medicină ?
@Harciogu Am învățat manevra în cls 8-a, anul ’83/’84, la o școală normala de cartier de la profu’ biologie. Același care ne-a predat inclusiv lecții de educație sexuală 🤷 și care juca tenis de masă cu noi. Frate-meu a învățat Heimlich la ora de sport. Nu era o normă predarea multor lucruri, dar erau și profesori destupați la minte.
@Baxter Sănătate 🤗
Comentariu beton!76
@Hârciogu si eu am invatat la scoala primara, clasele 1-8 (inainte de 89), era parte din program, pe la clasa 2-a (dar se mai repeta o data pana in clasa 8-a si se mai intreba din cand in cand): acordare de prim ajutor in caz de taieturi, fracturi, inec, preventie si explicat bolile cele mai comune, inclusiv TBC. Stiu ca se demonstra si apoi copii trebuiau sa demonstreze si ei. A folosit in cazul meu de cateva ori in caz de luxatii, taieturi adanci cand nu erau adulti in zona.
Dar cred ca depindea si de pregatirea profesorilor cat de detaliat se facea, in cazul meu profa a predat si la o postliceala sanitara inainte.
Comentariu beton!20
15 ani aveam (acu multi ani in urma), primul an de liceu.
Am plecat la film cu toti golanii din clasa (chiuleam desigur).
M-am inecat cu o bomboana mentolata. Pur si simplu s-a dus pe cealalta parte si s-a blocat.
Vreo 7 colegi radeau de mine, ca ma prefac. Doar unul singur si-a dat seama ca ceva nu e in regula si mi-a dat vreo 6-7 palme serioase in spate si am reusit sa o scuip.
Da, eram la fel, vanat deja dupa spusele lor.
Clar ca in ziua aia m-am facut pulbere …
Am avut noroc.
Comentariu beton!40
Sora mea a avut un elev la scoala care a murit fix asa. Inecat cu o bucatica de pepene si cu intreaga familie de fata care nu a stiut ca exista manevra Heimlich.
De altfel ma gandesc de fiecare data cand mananc pepene la aceasta intamplare.
Baxter, ma bucur ca sotia ta a fost langa tine si a stiut si a putut sa te salveze. E o femeie super.
Comentariu beton!43
Da, este!
Dator pe viață sunt!
Comentariu beton!24
Articolele astea sunt nemaipomenite.👏👏👏
Eu am făcut câteva cursuri de prim ajutor, cu de toate, dar manevra Heimlich nu fost inclusă, deci faptul că o popularizezi salvează vieți. Kudos pentru șefu’ de blog!
Comentariu beton!18
Mă bucur că ai avut pe cineva priceput lângă tine.
Am un vecin care a fost găsit axfisiat cu bol alimentar, pe scaun, la masă.
Da, sunt manevre sumpke pe care multă lume ar trebui să le știe
Comentariu beton!14
Ar trebui, cuvinte cheie
Cum sa înghită dom’le ditai bolul. Jk.
@Tudor,asta am aflat, probabil e exprimare standard, dar am să-l intreb😜
bol alimentar = „cocoloșul” ăla format când mesteci alimentele. nu e vorba de bol = castron 😁
Comentariu beton!44
@Mălina, probabil @Tudor stie ce este bolul alimentar, dar s-a referit la ceva mai pantagruelic. Dacă nu știe, nu prea ar mai fi nimic de discutat 🤔
Mă bucur că ai ieșit cu bine din asta. Ai avut noroc că ai avut-o pe soția ta alături. Și eu am avut noroc când am avut prima criza de tip epileptic din viața mea, ca adult. Criză care sper să nu se mai repete. Fiindcă am avut partenerul lângă mine, care a știut ce trebuia să facă după terminarea crizei, și anume să mă întoarcă pe o parte ca să nu mă înnec. Atât. Altfel, și eu aș fi fost demult plecată din lumea asta și nu aș mai fi fost aici să scriu comentariul ăsta.
După ce am văzut Six Feet Under, teama mea a mai mare e să nu am o moarte stupidă. Că așa ar fi prezentată la știri. Mulțumesc pentru împărtășirea experienței tale, e de ajutor să știu, măcar în teorie, ce să fac.
Comentariu beton!23
@D.M. dacă măcar câteva persoane care citesc azi află despre această manevră și mai spun și apropiaților este grozav!
Comentariu beton!13
Felicitări doamnei tale, chiar ești norocos. Eu am folosit cu succes manevra Heimlich pe un copil care a înghițit o monedă, acum a împlinit 12 ani, este bine să înveți manevrele de prim ajutor pentru că niciodată nu știi când este nevoie să le pui în practică începând cu dezinfectarea unei simple zgârieturi/înțepături până la o arsură sau fractură, și un simplu apel la 112 în loc să filmezi pentru FB sau tik tok face diferența dintre viață și moarte.
Comentariu beton!23
Felicitări și ție Adriana!
Mă consideram deja norocos, acum ce să mai zic?
Pentru copii pana la o anumita varsta (in functie de greutate/inaltime) pur si simplu ii intorci cu capul in jus si ii scuturi, no joke.
Aici se vede mai clar cum trebuie poziționate mâinile
https://www.youtube.com/watch?v=SqpcTF2HFvg&ab_channel=ParkviewHealth
Comentariu beton!32
felicitări soției și ție, @baxter, că nu te-ai panicat maxim și ai cooperat! 👏 🫶
felicitări și lui @MV, că promovează astfel de situații de viață și ne conștientizează cât de stupide pot fi uneori lucrurile.
în meseria mea sunt obligatorii cursurile de prim ajutor. procedurile corecte de intervenție în cazul înecării și dificultăților de respirație sunt cele mai des folosite. am pierdut numărul manevrelor Heimlich efectuate, dar cea asupra unui copil îmi va rămâne mereu pe retină. figura vânătă a piciului și disperarea părinților sunt greu de reprodus în cuvinte.
în fiecare an sper să fie introduse cursurile de prim ajutor în programa școlară, măcar la liceu. degeaba! și sunt lucruri pe care ar trebui să le învățăm toți, să devină automatism.
Comentariu beton!75
@Malina mi s-a facut pielea de găină!
Felicitări!
Statul eșuat are alte prioritați, nu vom vedea prea curând cursuri de prim ajutor în programa școlară.
Comentariu beton!26
Mulțumesc pentru articol, atât lui Mihai, cât și autorului.Am auzit,am aplicat într-un fel sau altul treaba asta…și acum spun copiilor mei , că la masă se mănâncă și nu se vorbește,exact din frica asta.
Comentariu beton!11
@Monica 1 mulțumesc și eu!
După Colectiv, era vorba că se introduc în școli cursuri de prim ajutor. Mai știe cineva în ce stadiu e propunerea? Parcă-mi amintesc că, acum câteva luni, o elevă a murit sufocată cu niște jeleuri. Nimeni din jur n-a știut să aplice manevra Heimlich 🙁
În 2019 am făcut un curs de prim ajutor la Crucea Roșie. Am învățat de toate (inclusiv manerva Heimlich), și în baza informațiilor de acolo mi-am alcătuit propria trusă medicală de acasă. Am aflat, cu oarecare surprindere, că trusa standard, disponibilă în comerț, nu conține chiar tot ce trebuie și are și chestii inutile (eu nici nu auzisem de pipa Guedel, darămite să știu s-o folosesc).
Nu am nevoie, până acum, de cunoștințele astea. A fost un moment în care aș fi putut interveni – un cetățean care căzuse și avea ceva convulsii, într-o stație de metrou. Altcineva îi acorda deja primul ajutor, iar un echipaj de ambulanță a ajuns în câteva minute. Dar am putut să remarc habarnismul celor care se strânseseră să privească:
„Nu-l întindeți pe jos, că-l trage curentul!” (e ultima lui grijă!)
„Dați-i zahăr, că i-a scăzut glicemia!” (de unde știi?)
„Vedeți că-și înghite limba (nu. limba este un mușchi).
„Băgați-i mâna în gură, că așa se calmează” (în niciun caz. doar dacă vrei să rămâi fără degete).
Comentariu beton!24
Manevra Heimlich și masajul cardiac ar trebui să știe toată lumea să le facă. Și mai ales să nu le fie frică să le facă până vine ambulanța. Pot salva vieți.
Comentariu beton!13
Când eram mici, în grupul nostru de pitici a fost un băiețel care s-a înecat cu o boaba de porumb! (era vremea porumbului fiert!). Nimeni n-a știut ce să-i facă, în timpurile alea nu se auzise de manevra Heimlich, așa că sărăcuțul a murit!
Desi au trecut peste 50 de ani de atunci, tot mă apucă groaza de câte ori mă înec cu câte ceva. Vreau să spun că te poți îneca pur și simplu cu salivă, mi s-a întâmplat. Bine, am reușit prin tuse să-mi eliberez căile respiratorii, dar câteva fracțiuni de secundă ai impresia că gata, ăla ești!
Mi-am salvat un clip video cu manevra Heimlich, explicată si demonstrată practic de un cadru medical, just în case.
Sper din suflet să nu fie vreodată nevoie să o folosesc, sau să-mi fie mie necesară!
Felicitări doamnei, care și-a păstrat calmul și a acționat! Te-ai născut a doua oară, Baxter!👏👍
Comentariu beton!13
@Valeria de pe 2 septembrie așa simt.
Există și aplicarea manevrei când ești singur, asta chiar nu mai știam până DUPĂ pățania mea
Am avut un prieten de familie, asistent medical la Urgență. Spun am avut fiindcă din păcate a murit acum 5 ani. Avea 39 de ani. Era foarte pasionat de ceea ce făcea, foarte talentat și apreciat. Făcuse un viraj de 180 grade în carieră, ceva neașteptat pentru toată lumea. A fost șofer înainte!!! Sora mea l-a întrebat la un moment dat cum să procedeze dacă se întâmplă să se înece cumnatul cu mâncare. El cam pățea asta. Și, culmea, nu peste mult timp a fost nevoită să aplice ce a învățat. A fost un moment terifiant, erau și copiii de față. Și cumnatul își schimbase deja culoarea. Da, ar trebui să se predea în școli cum se acordă primul ajutor.
Comentariu beton!18
Și eu. Asta înseamnă să fii bătrână. Aproape orice citești îți amintește de o întâmplare trăită (ca miss Marple). Deci acum aproape 10 ani eram cu fiul la o terasă din complexul studențesc timișorean și el povestea că tocmai făcuse un curs de prim ajutor cu medici și paramedici de la smurd. La inițiativa și organizarea corporației la care lucra. Eu mă înec temeinic cu un cartof prăjit bine înmuiat în ceva sos . Am simțit că nu mai respir. Fiul meu mă trăgea de spate, umeri i don’t know. Am tușit și expulzat cartoful . „Mamă, am dat proba practică pe manechin, nu era nevoie de replay”.
Comentariu beton!29
Habar n-am de nici un fel de prim-ajutor, ştiu doar la nivel teoretic din ce am văzut în filme şi clipuri. Referitor la ce ar putea provoca folosirea acestei manevre Heimlich, am recunoscut în articol şi comentarii ca mi s-a întâmplat şi mie. Doar că eu am un reflex rapid şi instant de tuşit sau vomă şi-mi iese imediat. Şi cănd mă spăl pe dinți şi dau cu periuța şi pe limbă trebuie să fiu atent să nu dau mai în adânc (pfu, mai să zic de Deep …). Mănânc cu plăcere peşte şi nu-mi pasă de oase sau oscioare (nu că nu le înlătur, dar nu mă strofoc din cale afară), nu m-am înecat niciodată, spre deosebire de întreaga mea familie care are groază de aşa ceva. Am mai avut probleme cu unele chestii care nu vroiau să alunece pe gât, gen pâine proaspătă sau ton la conservă şi săream după apă. Când am realizat că aveam acest reflex şi revedeam fobia tatălui meu față de peşte (mânca exclusiv merlucius) am devenit oleacă mai atent la masă cu ceilalți. Până acum mulțumesc Domnului că nu a fost cazul de manevre.
Mi-adusei aminte că, de curând, am văzut niște clipuri demonstrative făcute parca de americani, în care se folosea în cazurile astea un fel de pompiță care aspira bucata care bloca căile respiratorii. Persoana în cauza era întinsă pe jos, cu fața în sus, se fixa pompița respectiva și se aspira rapid. Din câte am înțeles eu din comentariile celor care prezentau demonstrația, era mult mai eficient și mai accesibil decât manevra Heimlich.
Acu’ nu știu dacă era pur și simplu un clip de promovare a produsului sau era pe bune.
Pe de altă parte cine umblă cu pompița asta după el??
Nu știu ce să cred, a auzit cineva de asta??
Ai auzit că la Brașov s-au furat defibrilatorul pus în oraș la vedere sa fie ușor de folosit? Cred că pompita ar avea aceeași soartă indiferent că ar fi la spital sau centre de prim ajutor.
Pompita aia e un mit. Nu functioneaza. E un fake (reclama) din pacate.
Baxter, bine că s-a terminat cu bine și n-ai văzut luminița!
Mulțumesc pentru video și explicații.
Pe vremea când lucram la mega corporație (+300k angajați) se făceau niste traininguri anuale online, pe diverse subiecte, și erau obligatorii. Gen cum sa stai corect la birou pe scaun, cum să acționezi in caz de incendiu etc. Colegii mei de alte nații printre care și indieni, erau bucuroși să primesca răspunsurile și să fusereasca quizul de la finalul trainingului, sa ” nu piardă vremea” că deh de muncit se muncea cam 1-2h max pe zi, deci era muuulta treabă de făcut . Văzând că eu fac trainingul pe bune și petrec gen 40 min, mă întreabă de ce nu trec direct la quiz și să iau răspunsurile de pe mailul care circula între noi.
Ce i-am spus deșteptului? In caz de incendiu sa nu aibă ghinion să fie langa unu ca el care și ăla a dat copy paste și să nu știe nici unu dintre ei ce are de făcut.
Cam despre asta e vorba.
Un astfel de training salvează o viață. Că de asta e și obligatoriu. Puțini pricep aceste aspecte, și se uită mai degrabă cum să scape mai repede de un task neplacut lor.
Comentariu beton!25
@Sonia mulțumesc!
Ma bucur ca ai fost salvat si ca ai impartasit si cu noi experienta ta.
Acum vreo 2 ani, am facut un curs de prim ajutor si ni s-a explicat manevra heimlich si inca una care nu stiu cum se numeste, dar presupune lovirea persoanei care s-a inecat intre omoplati. Lovitura nu trebuie aplicata perpendicular pe spate, ci cu podul palmei si de jos in sus. Nu stiu daca este clara descrierea mea, dar ne-au spus ca este foarte eficienta. Sper din suflet sa nu am nevoie de nici una din ele si nici sa nu ma aflu in situatia de a le aplica. Reusita nu este mereu garantata.
Multa sanatate tuturor.
@AlexaP exact asta ma pregăteam să întreb, lovitura aia între omoplați. Cum ziceam adineauri, mă înec nu rareori la masă şi mereu inegalabila mea soție sare să mă plesnească acolo, la propriu. Cred că şi cu sadică plăcere (se pare că nu respect întru totul codul manierelor la masă). Reuşeşte de fiecare dată să mă înfurie, nu face să se mişte nimic pe tract, aşa că am îndoieli că ajută.
PTAP….. Adică „pregătirea tineretului pentru apărarea patriei” se făcea la școală pe vremea mea. O dată la două săptămâni, alternativ cu”informare politică”.
Mare minune nu era, dar învățam chestii de orientare, gen cercetași, și ceva despre prim ajutor. Cum să cureți o rană, să pui un bandaj, ce să faci în caz de fracturi. Din astea.
Puțin, dar era ceva.
Chiar ar fi bine să știe toată lumea mai mult despre prim ajutor și situații de urgență, chiar de la școală.
La noi, eu mă înec cel mai des. Până acum nu am murit, dar am cele mai bune șanse.
În primul rând mă bucur că ai scăpat cu bine, felicitări soției! Mi-a plăcut și cum ai scris.
Manevra Heimlich ar trebui știută de toată lumea. Am învățat la facultate la cursul de urgențe, până acum nu a fost nevoie să o aplic.
Când aveam vreo 2-3 ani m-am înecat cu un sâmbure de la o prună din compot. Maică-mea, care are oroare de orice chestie ce ține de domeniul medical, a fost stăpână pe situație, m-a pus în poală cu fața în jos și mi-a dat câteva palme între omoplați până mi-a sărit sâmburele. Happy-end 😇
@ametist mulțumesc!
Transmit soției cu plăcere felicitările, cu atât mai mult că sunt de la dumneavoastră!
@baxter: Ma bucur ca totul s-a terminat cu bine si te-avem in continuare printre noi. Felicitari sotiei!
@Libelula mulțumesc!
Multa sanatate si bine ca s-au aliniat astrele sa ramai pe aceasta lume!
Ar trebui facute astfel de cursuri (de acordare a Primului Ajutor) in scoli si licee, asta poate face diferenta intre viata si moarte!
@cristibax mulțumesc!
Ar trebui, da
@AlexaP să nu ai nevoie!
Mihai a fost cu ideea sa descriu ce am pățit, am considerat că poate fi de folos persoanelor care chiar nu știu ce se poate face în asemenea situații.
Să-ți trăiască soția și so-ție Dumnezeu sănătoasă!
Am fost săptămâna trecută la un curs de prim ajutor organizat de firmă (în Germania e obligatoriu ca cel puțin 10% din angajații unei firme să aibă cunoștințe de prim ajutor).
Printre altele, ni s-a predat (din nou) manevra Heimlich despre care știam și pe care, slavă Domnului, n-am fost nevoit să o folosesc până acum.
Acum câțiva ani buni am pățit să mă înec cu un cartof. Mama, lângă mine, nu știa manevra Heimlich și cred că doar o combinație de noroc și lovituri pe spate au făcut să mai pot scrie azi aici.
Sau poate că cineva, acolo sus, ne iubește.
De-atunci am învățat ca atunci când mănânc să fiu atent doar la asta, că, de cele mai multe ori, mănânc singur…
Comentariu beton!15
@Lucian M mulțam fain!
Gizăs! Soțul meu a pățit-o vara trecuta, la un grătar cu prietenii. S-a înecat cu o bucățică de pastramă. Eu lângă el, mi-am dat seama imediat ce s-a întâmplat, într-o secunda s-a învinețit la fața (sau asa am perceput eu momentul ăla). I-am făcut manevra de câteva ori, doar ca omul e cam voluminos și nu reușeam să-l apuc bine cu ambele mâini și sa aplic presiunea cum trebuie. A preluat unul dintre prieteni manevra și a reușit-o. Toată povestea a durat câteva secunde, dar am pierdut 5 ani din viata în secundele alea, de disperată ce am fost.
Comentariu beton!18
Bine că a trecut!
Și eu sunt cam voluminos, dar soția a facu și handbal cândva
Prezența de spirit a doamnei tale te-a salvat, Baxter! Sănătate și numai bine ție și tuturor ai tăi!
Și eu era să mă înec cu o pastilă de mari dimensiuni. Singură acasă, pe când mă sufocam, îmi trecea prin minte că o s-o mierlesc de la o pastilă pe rețetă și mă ronțăie motanul. Din fericire, am scuipat-o.
O chestie am citit. Dacă se întâmplă în locuri publice – restaurant, crâșmă, pub, pe stradă – nu căutați un colț ascuns. Mai ales la restaurant și mai ales doamnele, zicea articolul. Nu fugiți la budă că vă e rușine că vă curg lacrimile, horcăiți și sunteți ca sfecla. Rămâneți la vedere, atrageți atenția, cresc șansele să vi se facă Heimlich cu succes.
Dacă sunteți singuri/e, și un spătar de scaun poate ajuta.
Mare atenție la seniorii noștri cu proteză. Să-și țină gurițele când mestecă, dar, dacă îl iau reper pe tata, e imposibil.
@X-uleasca mulțumesc!
Acum câteva luni a murit o fetita înecată cu un jeleu la școala. M-a marcat atunci faptul ca atâția adulti din jurul ei nu au putut sa ii acorde un ajutor eficient ceea ce m-a făcut sa încep sa studiez cu mai multă atentie metodele de prim ajutor pt astfel de cazuri. Am reținut metoda Heimlich și metoda despre care vorbiți și voi, aceea cu loviturile intre omoplați aplicate de jos in sus. Fără sa știu ca o sa am nevoie sa le aplic chiar in vara asta..Eram la masa de prânz și soțului ii place sa consume paine înmuiată in zeama care ramane de la salata. L-am auzit ca începe sa tușească iar in secunda următoare s-a ridicat in picioare încercând cu disperare sa respire, deja se ținea de pereții bucătăriei. Prima care mi-a venit in minte a fost metoda cu loviturile intre omoplați, i-am tras cu toată forța cateva cumva cu podul palmei de jos in sus. Din fericire a funcționat in după o serie de lovituri a evacuat dumicatul și a început sa respire. M-am întrebat cum Dumnezeu a reușit sa se înece cu zeama de la salata dar citind articolul am înțeles: dacă zeama o ia pe cai greșite, bolul alimentar o urmează și ăla ești!
@EVELINA G ne adunăm deja câțiva care au trecut prin asemenea situații.
Totul e bine când se termină cu bine
Concluzie. Alegeți soția care va poate cuprinde circumferința taliei și mențineți talia mai mică decât poate cuprinde soția. Pentru sănătatea d-voastră.
Comentariu beton!36
:)))))))
Tin sa mentionez ca e bine sa invatam si cum se face manevra Heimlich pentru animale de companie.
Felicitari soției! @Baxter ai avut noroc cu dansa, Cineva acolo sus te iubește. Exact cum a spus @Pierrine mai sus dacă pacientul sau persoana este mai înaltă și corpolenta este greu de aplicat Heimlich. Eu una sper sa nu fiu nevoita sa o aplic. Am un metru jumatate și o speranță vorba băiatului meu🙈😊și în jur de 43 de kg.
@Magda mulțumesc!
Am 1.78, soața cu 1 cm mai puțin, voinică și fostă handbalistă cândva, dar încâ are destulă forțâ în brațe.
Cu multi ani in urma, la birou fiind, m-am inecat cu o bucata de clatita.Cand am simtut ca ma sufoc am facut semne disperate catre colegii din fata mea, dar acestia nu intelegeau ce se intampla si nu au reactionat . Norocul meu a fost ca m-am intors catre colega din spate, care avea cunostinte despre aceasta manevra si m-a salvat. Ulterior mi-a explicat cum se face aceasta manevra. La distanta de 5 ani de la acel episod, sotul meu s-a inecat cu porumb fiert. Era in camera doar cu fiica noastra, care statea in stanga lui si nu a observat ce se intampla. Cand am intrat in camera , l-am vazut ca era rosu-vinetiu si deja se lasa moale pe scaun. Intr-o clipa mi-am dat seama ce se intampla( avea inca in mana porumbul) si pentru ca nu se mai putea ridica i-am aplicat aceasta manevra in pozitia asezat. L-am salvat, dar in urmatoarele minute , realizand ca am fost la un pas de o tragedie, mi s-a facut rau si am ajuns la spital.
@Elena cred și eu că ți s-a făcut rău!
Sănătate ție și tuturor din famile!
Sănătate, Baxter!
Mă regăsesc în ceea ce ai scris! Era să mor în urmă cu 17 ani, în propria bucătărie, de față fiind fiica mea (3 ani) și mama (67 ani). Începusem de vreo lună o cură de slabire, cu frunzulițe, carne fiartă și alte ”delicatese” și mi-era o foame cruntă tot timpul, dar în special când ajungeam seara acasă, de la serviciu. Așa s-a întâmplat. Cu o bucată de carne fiartă de vită, pe care am înghițit-o mai pe nemestecate… până la un punct. Punct de la care am realizat că nu se mai duce pe gât în jos și că nu pot să respir deloc. Am turnat pe gât un pahar de apă… care apă a ieșit înapoi pe nas… Moment în care am realizat că voi muri chiar acolo, cu copilul și cu mama de față, neînțelegând ce mi se întâmplă… Cine să-mi facă Heimlich? Nu știu, poate creatorul mi-a dat gândul bun, pentru că am băgat degetele pe gât și am reușit cumva să vomit bucata aia… De la acel moment și până astăzi, pot să mor de foame și nu mă mai reped în mâncare, no matter what!…
Mă bucur pentru tine, că ai avut-o alături pe soție!
PS: Și mie mi-a trecut prin cap atunci (o fracțiune de secundă), că o să spună la știri a doua zi: ”Senzațional! O hămesită s-a înecat cu mâncare în timpul unei cure de slabire!”
@RELYCZKA mulțumesc!
Ai avut o reacție salvatoare!
Interesant gândul identic referitor la știri.
Am o dilemă de acum, dacă să fac cumva cură de slabire 🙂
Super felicitări @baxter că ai scris și soției pentru salvare. Și mulțumesc că ai lăsat și link cu manevra! Poate cresc șansele să se prindă și de mine ceva, just in case 😁
@Simona Dombi mulțam fain!
Acușica merg să o aduc acasă după o nouă zi de muncă.
Sper să nu ai ocazia de a folosi manevra, în nici o postură!
Firma la care lucrez a organizat cursuri de prim ajutor. Nu știu după ce criterii au fost invitați să participe angajații, dar eu am auzit despre asta de la un coleg. Am cerut să merg și am învățat acolo manevra Heimlich. Am testat pe o colegă care a avut curajul să se lase pe mâna mea, ca să mă asigur că în caz de urgență, mă descurc.
Cred că ar trebui să facă parte din cunoștințele minime ale oricui și mi se pare binevenit articolul ăsta care sper să aibă cât mai mulți cititori.
@Anouk cititnd comentariile de azi am realizat că se întâmplă mult mai des decât credeam.
@Baxter,la câte exemple din comentarii am citit azi, aproape m-am înecat cu ciorba de burtă. Gizăs, am ajuns să suflu și in iaurt!
@OldJohn știu bine ce zici!
Cred ca e dublu timpul la o masă acum pentru mine!
Multumiri lui MV si lui Baxter pentru postare! M-au trecut fiori de groaza citind! E musai sa stim unele lucruri atat pentru a veni in ajutorul celorlalti cat si al nostru.
Take care!
@Dna C mulțumesc!
Acum 4 ani, de Anul Nou, o coajă de alună prăjită s-a oprit unde nu trebuia, pe lângă omuleţ, cred. Tuse urmată de o avalanşă de flegmă m-a blocat. Am fugit la baie, nimeni nu ştia de metoda asta, nici acum nu o ştiu dar nu mai contează. M-am străduit fără să dau în panică să scot prin tuse şi prin expectoraţii ce era acolo. Nasul plin de muci nu mă ajuta. Eram deja violace-albăstrui la faţă, m-am văzut în oglindă.
Am marele noroc că nu mă pierd cu firea, nu m-am pierdut niciodată, nici la mare când m-a luat curentul şi mi-a trecut apa peste cap. De înotat, înot ca toporul. M-am lăsat la fund şi m-am tras cu mâinile şi picioarele prin nisip câţiva metri şi m-am ridicat. Apa îmi era până la piept. Nu a fost singura dată. Şi au mai fost şi altele.
Am tuşit, am expectorat şi am suflat la muci de am umplut chiuveta. Când am reintrat în camera unde erau toţi nevasta m-a văzut şi m-a intrebat, „Ce dracu ai făcut că eşti tot roşu la faţă?” Era să scapi de mine, asta am făcut şi i-am povestit! Mi-a luat alunele din faţă şi toţi şi-au continuat distracţia.
Chestia faină a fost că în timp ce mă chinuiam acolo deja mă vedeam întins în copârşău şi mi-a venit să râd. Cum dracu să râzi cu gura şi nasul pline de tot felul de secreţii? Nu-s normal, aşa e?
Încă ceva, cunosc metoda asta şi am aplicat-o nevestei o dată dar şi fetelor când erau mai mici.
Nici nu mi-am imaginat ca se întâmplă atât de des sufocarile cu alimente.
Eu sunt destul de pofticioasa și mănânc repede de parca îmi ia cineva mâncarea din farfurie. De câteva ori mi s-a blocat mâncarea înainte sa ajungă în stomac dar mi-am revenit însă de aia nu m-am învățat minte. Acum mi s-a făcut pielea de găină citind articolul și comentariile și ma face sa ma gândesc serios la problema aceasta.
Sper sa nu am nevoie vreodată de asa ajutor dar dacă ar trebui as vrea sa fie cineva ca soția ta în apropiere.
Mulțumesc ca ai împărtășit aceste lucruri cu noi care ne mai deschid ochii .
Sănătate multă.
Am pățit-o eu. Rau de tot. Eram la volan. Langa mine,o prietena care a desfăcut o portocala,mi-a dat o felie si nu stiu unde s-a dus felia aia,dar nu mai puteam sa o scot. M-am orientat repede,am tras pe dreapta si marele meu noroc a fost ca eram in apropierea unei statii de autobuz! Am ochit un baiat mai…puternic si am apucat sa-i spun in șoaptă doar atat: strange-ma tare in brațe! M-am întors cu spatele la el,mi-am pus mâinile in “pozitie” si m-a strâns tare! Mi-a iesit bucățica de portocala si in loc sa raman sa-i Multumesc,sa-i explic ce s-a intamplat,eu am rupt-o la fuga de nebuna si m-am întors la masina. Eram inca in stare de șoc ,ca altfel nu imi explic de ce am reacționat asa. De prietena mea nu mai zic nimic…A apucat doar sa-mi spună ca a ramas marcată pe viata! 😁
Bravo pentru luciditate!
Urâtă situația, la volan fiind.
@Baxter, fmm de pepene că și mie mi se duce de multe ori pe partea ”ailaltă”. Din fericire a fost vorba doar de tuse și expetoratul rapid a bucățicii. Crecă tebuie să fie undeva ceva instrucțuni de halit pepene.
Gălățeanul mi l-a vândut fără instrucțiuni.
O fi presupus că la anii mei știu să-l mănânc.