6,960 cititori

De unde ai atâția bani?

Am ieșit mult din țară în ultimii ani, motiv pentru care am primit de câteva ori, mai pe față sau mai voalat, întrebarea ”de unde naiba ai atâția bani?”. Iar pe mine mă pufnește râsul de fiecare dată când o aud. Cred că, cumva, ne-a rămas tipărit în acidul dezoxiribonucleic că-ți trebuie mulți bani ca să vizitezi Europa. Ceea ce este complet fals.

Continuarea

10,091 cititori

Pe cine mint raw-veganii?

Am mâncat zilele trecute o chestie raw-vegană denumită pompos „Snickers”, evident după batonul cu același nume. De fapt, mint, am încercat să mănânc, pentru că rar am pus gura pe ceva mai rău la gust, n-am știut cum să ajung mai repde la gunoi să fac „Snickersul” dispărut mai repede din fața și din viața mea.

Dar capacul mi l-au pus niște mici din quinoa. Aham, ați citit bine, mici din quinoa. Dar p-aștia n-am mai avut curajul să-i gust, doar am luat act de prezența lor, în timp ce mă gândeam c-ar trebui să fie interzis prin lege să poți folosi cuvintele „mici” și „quinoa” în aceeași propoziție. Cocoșatu’ cred că se răsucește în mormânt.

Continuarea

6,460 cititori

Scurt tratat despre ipocrizie

Articolele de genul ăsta sunt genul de mizerii din cauza cărora vom ajunge să nu mai putem spune lucrurilor pe nume. În plus, cel puțin jumătate, dintre cele 51 de puncte, sunt o insultă la adresa inteligenței oricărei persoane, fie ea grasă sau slabă. Dacă nu mă credeți, luați de citiți.

  1. Învață să faci față cuvântului „gras”. „Noi, persoanele grase, ne intitulăm în multe feluri. Unii preferă „plus size”, „mai mare” „cu forme” sau „o persoană corpolentă”, dar mulți se descriu ca fiind „grași” – și nu este o autoironie.

Să ce? Să învăț să fac față cuvântului „gras”? Adică cineva se referă la el însuși ca fiind „gras” și eu nu pot să duc asta sau cum? Aș putea zice că dimpotrivă.

Continuarea

5,583 cititori

Cum te descurcai?

Inițial am vrut să scriu un text despre cum era Paștele pe vremea lui Ceaușescu. Despre cum nu se găsea nimic, nici ouă, nici miel, nici vreun alt soi de carne, nici dulciuri, nici nimic dintre toate produsele sub care gem coșurile din supermarketuri azi. Evident și despre cum vacanță aveau doar elevii și profesorii (neintenționat, așa pica vacanța de primavară), pentru restul populatiei, singura zi liberă era prima zi de Paști și asta doar pentru că era duminică. Pe scurt, îmi doream să scriu o scurtă descriere a ceea ce însemna Paștele pe atunci, menită să-i mai aducă pe nostalgicii epocii de aur cu picioarele pe pământ. Continuarea

53,045 cititori

Înainte era mai bine

Săptămâna trecută am rămas cu gura căscată când am văzut un reportaj pe tema „români cu care ne mândrim”, reportaj care prezenta și un top în care Nicolae Ceaușescu ocupa un stupefiant loc trei. Parcă. Oricum, era sus de tot în top.

Și mi-am zis că poate n-ar fi rău să las aici un scurt rezumat al perioadei cunoscută și sub numele de „Epoca de Aur”. Eu înțeleg că trecerea timpului mai estompează părțile negative și ți le aduci aminte doar pe cele pozitive, dar chiar să uiți cu desăvârșire că anii ’80 au fost doar un geamăt de durere nesfârșit?

Bun, să începem. La noi în casă intrau lunar undeva între 8000 și 10.000 de lei. Salariile alor mei plus ce mai scotea mama din meditații. Deci bani ar fi fost, problema era că nu aveai ce să faci cu ei.

Continuarea

5,609 cititori

Cum fuse la Barcelona

Hai că m-am hotărât totuși să scriu câte ceva despre Barcelona ca să rămână aici. Că dacă dai search pe google găsești numai articole plătite sau chestii care nu intersează pe nimeni.

În general eu sunt un individ care nu e dispus să-și strice vacanțele cu căcaturi. În sensul că dacă am ales să merg la două stele și pe buget de austeritate, o să mă bucur la fel de tare de experiență ca și cum aș merge la cinci stele și cu bani gârlă la mine. Asta neînsemnând că nu sunt în stare să observ și minusurile și plusurile, doar că nu sunt dispus să le las să mă afecteze, dacă nu sunt chestii extrem de grave. De-aia o să las aici doar ce-am remarcat, absolut obiectiv, și pe pozitiv și pe negativ. Continuarea

5,609 cititori

Ce ai și ce n-ai voie să gătești, în funcție de zodie

Dacă e sâmbată, e Elena.

Norocoșilor, am dat peste cel mai tare articol despre cum se combină zodiile cu felurile de mâncare și vi l-am mai și explicat. Dacă nici eu nu țin la voi, atunci cine?

Berbec. Acest nativ adoră mâncărurile picante, cu gust intens. Pentru a-l mulţumi, asigură-te că pe masă se vor găsi mai multe feluri de mâncare, altfel se va plictisi repede. Foloseşte  boiaua, piperul și hreanul dacă vrei să fie satisfăcut.

Sfatul meu e să folosești boiaua, piperul și hreanul în același timp, după care să te instalezi cu un extinctor în mână, în baie, lângă wc. O să fie distractiv. Continuarea

5,514 cititori

Dacă n-aveați poftă de mâncare zilele astea

Care sunteți mai vechi pe-aici deja știți că în momentele în care mă pune necuratu’ să țin cură de slăbire trântesc câte un articol despre mâncare. Nici n-am cum altfel, având în vedere că de dimineață până seara visez numai chestii pe care în mod normal le-aș lăsa la infinit să-mi mângâie papilele gustative. Cu alte cuvinte, în perioada asta funcționez pe sistemul “tot ce e în jur la o adica poate fi transformat în mâncare”.

Așa, ce voiam de fapt să zic, am câteva chestii care mi-au rămas săpate în acidul dezoxiribonucleic mai adânc decât scenele de luptă de pe columna lui Traian, altfel nu-mi explic de ce nu reușesc să scap de ele. Ce înseamnă asta? Păi înseamnă că le-aș mânca oricând și oricum în cantități industriale. Iar dacă aveți impresia ca vorbesc despre cine știe ce specialități gourmet, vă înșelați amarnic, astea după care tânjesc eu sunt din alea cu care practic am crescut. Da’ stați că vi le zice fratele vostru imediat ca să vă facă ziua mai plăcută.

Continuarea

4,466 cititori

Copilăria noastră e cea mai tare

Text scris de Elena

Nu știu cum a fost la voi, dar se pare că la mine o parte din comportamentul meu de adult se datoarează terorii pe care am trăit-o în copilărie. Da, da, teroare. Cum altfel să-i spun activitații preferate a fratelui meu, aceea de a mă închide în frigiderul Fram? Pentru cei mai tineri de pe aici, Fram nu este Ursul Polar ci un frigider care avea ca sistem de închidere, din exterior, o clanță. Hei, clanță de ușă, da? Din interior nu aveai cum să ieși. Decât leșinat sau mort. Cum dădea putin frigul cum începeam să tremur. De frică, nu de frig! Ai mei nu foloseau niciodată frigiderul iarna. Mâncarea se ținea pe balcon. Că doar de ce era iarna? Răspuns corect: ca să faci economie la curent. Continuarea

10,284 cititori

Vrei să slăbești și nu prea știi cum, așa-i?

Treaba stă așa. De la articolul cu slăbitul până în ziua de azi am primit minim câteva sute de email-uri (dacă nu mii) de la oameni care mă roagă să le trimit fișierele care conțin ce-am mâncat în perioada în care mă luptam cu cele 50 de kilograme. Cred că nu există zi în care să nu-mi scrie cineva. Și-i înțeleg, din două motive. Primul, întotdeauna exempul personal va fi peste orice teorie din cărți. Al doilea e oleacă mai complicat. Dar vă lămuresc eu acuș.

Continuarea

5,616 cititori

Ia s-auzim ce vă place și vouă

Dacă tot am intrat la o lejeră cură ce-o să țină fix până pe 1 Aprilie și dacă tot m-am uitat aseară la MasterChef, chestie care m-a făcut să mă urc pe pereți de foame, ziceam să continui și azi în aceeași notă. Așa că mă gândeam să combatem alea trei ceasuri rele cu niște haleală. Da’ nu de oricare, ci de-aia neaoșă de-a noastră, de-aia care decenii la rând a produs curcubee pe cerul gurii în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.

Continuarea