3,632 cititori

Gata, s-a rezolvat ultima și cea mai presantă problemă a omenirii

Copii, îmi pare bine că eu sunt cel care vă dă vestea pe care cred că mulți dintre voi o așteptați de multă vreme. În sfârșit știința a făcut ultimul pas al progresului. Un pas care poate să pară mic, dar de fapt este uriaș. Datorită lui s-a terminat cu scuzele de genul “eu nu bag așa ceva în gură” sau “să mă ierți, iubitule, dar eu nu pun gura pe carne”. Continuarea

4,483 cititori

Următoarea mare invenție a omenirii

Să nu luați foarte în serios ce zic acum, e posibil să vorbească foamea în locul meu și prin urmare nu sunt pe deplin responsabil de ce fac sau ce spun. Păi, dacă e posibil, ieri am poftit la o nenorocită de ciorbă. Mai era și de roșii. Sau supă, nici nu știu, cert este că n-aș mânca așa ceva nici în caz de cataclism nuclear. Aș prinde un șobolan și mi l-aș face cu cimbru și tarhon, dar ciorbă/supă de roșii tot n-aș băga în mine. Well, ieri balota șefă-mea una d-asta și-am plecat de-acolo ca să nu înec populația cu salivă. Să vă mai spun cam cum am reacționat alaltăieri când s-a mâncat shaorma?

Continuarea

8,978 cititori

Și eu ce mai mănânc?

Am intrat în a treia săptămână de mâncat frunze. Mă rog, ele poartă pompoasa denumire de “salată”, dar tot frunze sunt oricum ai lua-o. Și m-am săturat dă dânsele ca de mere acre. Numai când le aud foșnitul, mă ia așa un ușor strepezit de dinți și-mi vine să fug în munți, unde să trăiesc din ce vânez sau să mă bag ucenic la ciobani. Măcar ăia m-ar ține pe brânză, lapte si mămaligă. Plus c-aș mai prinde din când în când câte o oaie. S-o mulg, bă, nu știu la ce vă gândiți. 😀 Continuarea

5,884 cititori

ROvegana, femimista și Monoloagele Vaginului!

Pregătisem altceva pentru azi, dar mi-am adus aminte că salvasem zilele trecute postarea asta, exact cu scopul de a v-o arăta și vouă. Este scrisă de Dan Pavel și sfatul meu ar fi să-i dați follow pe Facebook omului ăsta. Pentru că uneori reușește să mă binedispună chiar și când sunt dus cu capul.
Continuarea

2,844 cititori

Sunt demiurgul copilului meu?…un fel de continuare a postului de ieri

Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de scurta poa’ sa fie cat de lunga), se pare ca nu e chiar asa. Prin urmare, am continuat azi.

Asa cum ma asteptam, m-ati intrebat si cum am procedat vis-à-vis de droguri. Ei bine, cred ca acest subiect de-abia de acum inainte devine de actualitate, in cazul meu. Corina (fie-mea) are 16 ani si jumatate. Pana acum nu s-a pus problema lor. Dar sunt convins ca de acum incolo se va pune.

Tot ce am putut sa fac pana la ora asta, dupa cum ii spuneam si cititoarei care a intrebat ieri, a fost sa ii bag un bucata joint, de maria-ioana, in gura. Continuarea