4,061 cititori

Cum se rezolvă o situație care n-are rezolvare

Până în acel moment fusese o zi normală în cooperativa unde dădeam cu sapa. Mai precis până în momentul în care managerul general a ridicat telefonul fix de pe birou, a format interiorul de la logistică și-a ordonat scurt:

– În jumătate de oră să fie o mașină la [insert here sediul unei companii uriașe de care ați auzit cu toții].

Și-a închis că mai avea și altă treabă.

Continuarea

5,927 cititori

Unde dai și unde crapă

Zilele astea am zis sa dau o fugă la Vâlcea, să văd și eu în ce condiții se mai prezintă distinsa mea mamă. A, uitasem, și să petrec Paștele, desigur. Ce să zic, mama era bine și m-a trolat cu mare succes pe unde m-a prins, iar Paștele l-am petrecut cum spune datina străbună. Cu pizza și sarmale. De porc. Csf, n-ai csf. Continuarea

2,550 cititori

Primul calculator nu se uită niciodată

Mă bucur că n-ați prins vremurile când în țara asta un video costa cât o mașină nouă (no kidding), un televizor color cât trei-patru concedii la mare (și nu la cort), iar un calculator era doar o chestie aspirațională la care cei mai mulți oameni puteau doar să viseze.

Da, chiar și în ziua de azi, când nici măcar nu mai țin minte câte calculatoare am schimbat, mi-l amintesc foarte bine pe primul. Am dat 500 de dolari pe el și, credeți-mă, în ’98 sughițai serios când scoteai din buzunar suma asta. Dacă nu mă credeți, dați un search pe google să vedeți cam cât costa pe atunci o garsonieră.

Continuarea

8,796 cititori

Vrei să slăbești și nu prea știi cum, așa-i?

Treaba stă așa. De la articolul cu slăbitul până în ziua de azi am primit minim câteva sute de email-uri (dacă nu mii) de la oameni care mă roagă să le trimit fișierele care conțin ce-am mâncat în perioada în care mă luptam cu cele 50 de kilograme. Cred că nu există zi în care să nu-mi scrie cineva. Și-i înțeleg, din două motive. Primul, întotdeauna exempul personal va fi peste orice teorie din cărți. Al doilea e oleacă mai complicat. Dar vă lămuresc eu acuș.

Continuarea

7,571 cititori

Viața e a ta

Am făcut sâmbătă o chestie pe care îmi doream de ani de zile s-o fac. Dar știți cum e, mereu găsim motive să amânăm exact chestiile care ne plac. Pentru că putem.

Ce-am făcut? Păi am fost la un curs de conducere defensivă la Academia Titi Aur. Trebuie să vă mărturisesc că m-am dus oleacă neîncrezător, cel puțin în ceea ce privea partea teoretică a cursului. Eram convins că iar o să ascult vrăjelile alea cu „nu apăsa pedala de accelerație” sau „majoritatea accidentelor se produc din cauza vitezei excesive”.

Continuarea

1,783 cititori

Șoc și groază! N-o să-ți vină să crezi, există un Campionat de Bine!

Auziți, vouă nu vi se intâmplă niciodată să vreți să scăpați de niște bani și să nu stiți cui să-i dați? Bine, vorbesc aici de o cauză bună, umanitară sau socială, nu de o sesiune de shopping de jumătate de zi. Că pentru asta n-aveți nevoie de sfaturi, știți și singuri pe ce să cheltuiți. Nu, serios, mie mi s-a mai întâmplat să mă gândesc c-aș face o faptă bună, dar sa nu-mi vină nicio idee despre cui, cât și cum. Continuarea

5,585 cititori

De ce-aș alege să fiu trist?

Nu știu cui aparține zicala asta și nici n-am de gând să caut. N-o auzisem până acum, dar mă ghidam inconștient după ea: “Ziua are douăzecișipatru de ore și pentru veseli și pentru triști. De ce-aș alege să fiu trist?”.

Nu am ce să scriu mai mult de atât. Doar uitați-vă la video-ul de mai jos și o să înțelegeți.

A, ba da, mai vreau să spun  ceva. Băăăi, oameni buni, VOI ați făcut asta? VOI! Înțelegeți? Nimeni altcineva. Eu am scris despre campania celor de la Lidl care vor să-și surprindă angajații și voi ați vorbit în comentarii și pe Facebook despre “domnul cu mustață de la Lidl Otopeni”. Ba chiar, tot voi i-ați aflat și numele: Ion Munteanu. Ei bine, mai jos aveți rezultatul. Ați făcut un om fericit. Sunteți cei mai tari din lume. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, o să vedeți când vă apar comentariile pe filmare.

P.S. Nu, nu mi-au dat lacrimile când am văzut video-ul. Pur și simplu îmi intrase ceva în ochi.

mihai_vasilescu_lidl_otopeni

 

4,632 cititori

Suferințele tânărului hipster

Mă rog, n-o să ma refer la hipsterii naturali, ăia born to be hipsters, ca să zic așa, ci la hipsterii wannabe, că ăștia-s predominanți. Din prima categorie am cunoscut prea puțini. Sunt mai rari decât părul pe broască.

Și ca să fie treaba treabă, o să le zic în deplină cunoștință de cauză, doar le-am încercat pe propria-mi piele, că de vreo doi ani tot experimentez cum e să fii aspirant la titlul de „hipster”.

E greu, frate, e foarte greu. În primul rând ai cam terminat-o cu hainele obișnuite. Dacă nu porți măcar un tricou funky, luat de la vreun magazin obscur second-hand sau lucrat manual de o frilensăriță care face haine din cozi de măceșe și le pictează cu rouă, n-ai făcut nimic. Te simți atât de mainstream, că nici nu-ți vine să mai ieși dimineața din casă. Mă rog, “dimineața” e un fel de-a spune, niciun hipster care se respectă nu se trezește înainte de doișpe. Oamenii liberi ai lumii libere nu suportă încorsetarea vreunui job cu program 9-18. Deci, cu hainele am lămurit-o. Eu mai apelam la un truc și stăteam seara câte două-trei ore în fața unui second-hand din cartier, cu speranța secretă că mă vede vreun cunoscut.

Continuarea

2,796 cititori

Cum e când îți ruinează cadourile primite Crăciunul

După cum bănuiți, cele două chestii pe care le așteptam cu înfrigurare în copilărie erau: prima zi a vacanței de vară și Crăciunul. Am așa un feeling că n-are rost să vă explic de ce așteptam vacanța de vară, da? Bine, nici la celelaltă n-ar trebui să am de ce să dau explicații, dar asta pentru că voi n-o cunoașteți pe mama. Băi, nene, găsea ființa asta motive să-l șunteze pe Moș Gerilă sau să-l facă să nu mai vină, ceva de speriat. Ok, ca să fiu cinstit până la capăt, și eu îi dădeam motive, da’ chiar așa, niciun pic de milă sau empatie pentru un biet copil? Nțțț, așa ceva. A, dacă vă întrebați cine e Moș Gerilă, o să vă transmit că nu stau de vorbă cu minori, da? Continuarea

1,939 cititori

Trebuie să ai mare grijă când le faci surprize femeilor!

Mereu am fost de părere că bărbații sunt mai tari pe psihic și femeile pe fizic. Ca să mă înțelgeti mai clar, voiam să zic că dacă bărbații ar naște, n-ai putea să mergi pe stradă de urlete de durere și suferință, în timp ce fetele sunt în stare să lăcrimeze duios și când văd un fluture care bate din aripi deasupra unui nufăr alb. De-aia trebuie să ai grijă mare când pui la cale o surpriză cu potențial de preinfarct pentru vreo femeie. Riști să te trezești că, în loc s-o vezi sărind intr-un picior de bucurie, te uiți la ea cum îi dau lacrimile de emoție și se retrage într-un colț sa plângă în voie. Continuarea

1,632 cititori

De când n-ați mai fost la un iarmaroc?

Nu știu cu ce vă ocupați în weekend, dar pentru duminică vă fac eu program. Dacă vreți, bineînțeles. Ia fiți atenți aici. Pentru că tot o sa ieșiți pe afară, ca să mergeți la vot, după ce vă exercitați dreptul constituțional (sau înainte de asta, ordinea nu e obligatorie), ce-ar fi să faceți și o faptă bună? Una mică pentru voi, dar mare pentru ceilalți. Acum este momentul în care ar fi trebuit să urmeze un text lacrimogen care să încerce să vă înduioșeze. Dar nu e genul meu, așa că o să vă spun direct cum stau lucrurile. Iar voi, în mărinima voastră absolută, o să știți ce aveți de făcut. Continuarea