4,880 cititori

Oamenii mișto din jurul nostru

Ăsta ar trebui să fie un text care să vă dea de gândit. Poate că este sau poate că nu. O să vă dați voi singuri seama.

Pe Rin l-am cunoscut la vârsta aia la care se spune că nu mai reușești să-ți faci prieteni noi și rămâi tot cu ăia pe care-i ai. Well, uite că uneori vorba asta nu prea funcționează.

Povestea lui este extrem de simplă, ca toate poveștile de succes: plecat din Buzău, a ajuns în București și zece ani mai târziu și-a deschis un business al lui. După cum ziceam, simplu ca bună ziua, nu? Mă rog, ar mai fi la mijloc și oleacă de muncă, dar cine se mai uită la asta în ziua de azi?

Continuarea

3,681 cititori

Nici cu internetul ăsta nu e așa simplu cum crede lumea

Treaba stă așa. De obicei, în perioada asta a anului îmi prelungesc abonamentul la telefonia mobilă. Chestie care, deși ar putea să pară, nu e așa simplă cum poate ați fi tentați să credeți. Nuș’ cum să vă explic, dar în ultimii doi ani, în care telefonul a fost practic extensia mâinii mele drepte, am ajuns la concluzia că netul pe mobil și mai ales viteza cu care se mișcă sunt cam cele mai importante lucruri pentru mine când vine vorba despre telefonie.

Adevăr vă zic vouă. Nu mă interesează minute incluse, sms-uri, mms-uri și alte drăcovenii din astea absolut mirifice, dar pe care le utilizez foarte puțin spre deloc. În schimb, mă interesează foarte tare că vinerea trecută, în trenul spre Brașov, jumătate din drum am plâns cu sughițuri încercând să mă dau și eu pe Facebook ca tot omul sau că, în același tren, mi-a luat patruj’ dă minute să postez un text de patru fraze pe blog. Și toate astea pentru că odată ieșit din gara de nord, viteza internetului scădea cu fiecare kilometru parcurs de ziceai că mă îndreptam spre Aconagua, nu spre El Dorado-ul României (a se citi Valea Prahovei).

Continuarea

2,917 cititori

Bun așa (#1)

Boșilor, am o veste bună. Mă rog, nu știu cât e de interes pentru toată lumea, în țara unde suntem obișnuiți să piratăm orice, dar pentru mine a fost o lejeră revelație. Ia fiți atenți aici:

Începând din 13 noiembrie 2017, serviciul online HBO GO este disponibil prin abonare directă în România. HBO GO este disponibil pe computer, smartphone, tabletă, PlayStation 3 și 4, Chromecast, Apple TV 4 și anumite modele de televizoare smart Samsung. Fiecare abonat HBO GO poate înregistra până la cinci dispozitive și poate urmări HBO GO simultan pe două dintre ele. Toți abonații noi care aleg această opțiune vor avea acces gratuit timp de o lună la conținutul HBO GO. După prima lună, prețul lunar pentru serviciul HBO GO va fi de 19,99 lei. Plata abonamentului se va face prin cardul bancar folosit pentru înregistrare.

Ce înseamnă asta? Păi inseamnă că de-amu puteți să le urați multă “la revedere” providerilor care ofereau serviciul HBO GO după cum voia mușchiulețu’ lor sau după cum le dictau interesele. Iar eu mă bucur de mor că nu mai trebuie să stau la mila domniilor lor dacă e.

Bref, dacă ai un smart tv sau un Chromecast (cum are fratele vostru), vii seara acasă, scoți telefonuțu’ din buzunar și te uiți direct pe televizor la ce-ți poftește inimioara.

Gata, încheiat transmisiunea în direct. Am zis că merită să știți.

mihai_vasilescu_game_of_thrones

4,535 cititori

Nu mai lăsați visurile să treacă pe lângă voi!

Taică-meu, tatăl tâmplarului să-l ierte, a visat toată viața lui la o căsuță de piatră. Probabil pentru că fusese copil din ăla sărac lipit care a crescut într-o căsuță de lut atât de mică și prăpădită că eu am rămas în stare de șoc când am văzut-o prima oară. Pur și simplu nu înțelegeam cum de avuseseră loc șapte persoane intr-o singură cameră ale cărei dimeniuni nu treceau de dormitorul nostru de acasă. Poate din cauza asta sau poate văzuse pe undeva vreo casă de piatră care-i rămăsese lui la suflet, cert e că daca era să-l asculți povestind nimic n-ar fi fost mai frumos pe lumea asta. Continuarea

3,574 cititori

Dacă poți. Și știu că poți!

Dacă te-ai simțit vreodată complet neputincios lângă un pat de spital, o să știi EXACT ce vreau să zic. Iar dacă în acel pat se afla copilul tău, știi, cum n-ai fi vrut niciodată să știi, despre ce vorbesc. N-ai copii? Nu Contează. E suficient să-ți imaginezi cum ar fi să ai și să fii nevoit să-l veghezi de pe un scaun. Un scaun care stă lângă patul lui din spital.

De-asta sunt acum aici, pe scaunul ăsta care nu va rămâne gol până când nu se vor aduna cele 100.000 de sms-uri #pentruMagicHOME.

MagicHOME va fi casa părinților de lângă Fundeni, cel mai mare spital oncologic din România. O casă care se construiește ca să nu mai fie nevoie să stea niciun părinte pe scaunul ăla blestemat de lângă patul copilului bolnav de cancer. Dacă ai fost macar o dată în viața asta într-un spital de stat din România, deja ai imaginea în fața ochilor.

Așa că, dacă vreți să ajutați la strângerea celor 100.000 de sms-uri necesare, donațiile #PentruMagicHOME se pot face prin SMS, la numărul 8844, trimițând cuvântul „Magic”. SMS-ul are valoarea de 2 euro și poate fi dat doar din rețelele Digi, Vodafone și Orange. Doi euro, frate, mai puțin decât un pachet de țigări.Ce-aș putea să mai spun? Nimic. Sunteți băieți (și fete) mari, știți ce aveți de făcut.

P.S. Filmarea de mai jos e live. Deci dacă ți se pare ca mă vezi pe scaun, până pe la ora șapte, de fapt nu ți se pare.

 

mihai_vasilescu

 

4,289 cititori

Trăim vremuri în care pentru slăbit îți trebuie școală

Cum hălăduiam eu așa pe interneții patriei zilele trecute, am dat de-o chestie foarte tare care poartă promițătorul nume de școala de slăbit. Ho, stați, nu începeți cu “iar scrie ăsta despre grași”, că azi chiar nu e despre asta. Aveți olecuță de răbdare.

De ce zic ca e foarte tare? Vă explică fratele vostru imediat.

Maniac fiind pe subiectul ăsta, în cei zece ani de când am dat jos greutatea unui pui de hipopotam, m-am tot sesizat la chestii care-ți promiteau ca te ajută să slăbești, așa că nu sunt chiar foarte ușor de impresionat când vine vorba despre treaba asta (cei care mai citiți pe-aici știți cum stau lucrurile).

Continuarea

4,667 cititori

Are și negocierea pentru job o limită

Cred c-am mai povestit pe-aici pățania asta, dar pentru că zilele astea s-a inflamat din nou subiectul cu angajatorii care caută oameni buni (și nu găsesc) versus tinerii care nu vor să muncească, o s-o mai zic odată că se potrivește binișor.

Acum vreo doi ani, pe vremea când încă prestam la ceea ce eu sper să fie utimul job pe care l-am avut în vânzări în această viață, m-am pomenit că mă contactează, out of nowhere, o HR-istă care mă voia la un interviu pentru firma unde lucra. Partea tare este că m-a sunat pe când eu deja visam să lucrez în online și începusem să fac ceva demersuri în sensul ăsta (a se citi interviuri unde eram respins). Dar, pentru că nu-mi place să refuz omul, m-am dus la interviu și-am cerut o sumă nesimțit de mare, pe sistemul măcar să merite deranjul. Convins fiind că, după ce vor auzi pretențiile mele salariale, or s-o lase mai ușor.

Continuarea

6,017 cititori

Nu mai așteptați!

Azi a ajuns mai devreme acasă și e fericită că în sfârșit o să se poată bucura de o seară specială în compania iubitului ei soț. Se schimbă într-un halat de casă, se pune pe canapea, dă drumul la televizor și așteaptă, în timp ce-și imaginează cum el va ajunge, o va săruta lung și apoi îi va spune sa se schimbe în ceva frumos ca să iasă la restaurant. La unul bun și scump. La ăla unde-și dorește să ajungă încă de toamna trecută. Dar, pentru că el nu se va putea abține, toate astea se vor întâmpla după o partidă de sex pasională, chiar acolo, pe covorul din sufragerie, în fața televizorului rămas deschis. Zâmbește încântată și se întinde lung. Greu mai trece timpul când aștepți.

Continuarea

1,881 cititori

Cea mai mișto chestie a săptămânii

Habar nu am dacă știați că săptămâna asta, până duminică inclusiv, este în plină desfășurare Bucharest Fringe– Maratonul Teatrului Independent. Practic, o grămadă de trupe de teatru sunt prezente în prea-minunata Capitală și joacă în fiecare zi pe diverse scene bucureștene. Chestie care mie mi se pare mega-tare și-am zis să nu fiu egoist, să vă spun și vouă.

Așadar, sfatul meu, total dezinteresat și axat strict pe dorința de a vă ști mulțumiți, fericiți și culturalizați, ar fi să aruncați un ochi peste program și să vedeți la ce spectacole puteți ajunge. Continuarea

4,461 cititori

Cum îți poți face copilul să citească

Nu știu dacă voi mai aveți flash-uri din copilărie, dar eu am constant. Serios, am momente când pot să-mi amintesc în cel mai mic detaliu chestii care s-au întâmplat la grădiniță sau în clasele unu-patru. Și când zic “în cel mai mic detaliu”, apăi pot să-mi amintesc cu precizie și cu ce erau încălțați cei din jur.

Uite, prima carte pe care-am citit-o în viața asta a fost “Pinocchio”. Chestie care s-a întâmplat în clasa întâi și care m-a făcut să mă cert îngrozitor cu colegul de bancă pe motiv că omul nu credea c-am putut să citesc o carte. Pe undeva, în matrice absolută, avea dreptate. Cum adică să citești o carte când noi încă nu învățasem toate literele? Well, ce nu știa el era că distinsa mea mamă n-avusese de lucru și mă învățase literele cu mult înainte să purced pe primul meu drum catre Școala Generală numărul 2. Până la urmă ne-am împăcat, dar nu m-a crezut niciodată c-am citit cartea aia. Continuarea

5,365 cititori

Cea mai mișto absență ever!

LATER EDIT

Doamnelor și domnilor, avem un câștigător în persoana comentatorului care poartă numele de Ionuț. Și nu, nu este Ionuț al nostru care comentează și mai și scrie pe-aici. Îl rog pe câștigător să-mi trimită un email pe adresa de la “Contact” pentru a stabili cum intră în posesia televizorului Sony. Vouă, celorlalți, vă mulțumesc și vă zic să nu fiți triști că vine el și rândul vostru. 

Când eram mai mititel, cel mai mare vis al meu era să stau să mă uit la televizor și cineva să mă plătească pentru asta. Serios, mi se părea combinația ideală. Mă rog, cu o singură condiție: să mă lase să mă uit la ce vreau eu, nu să-mi impună ei ce să văd. Well, au trecut anii și n-am reușit să găsesc niciun angajator dispus să-mi împlinească și mie acest vis modest. Chestie care mă face să mai intru în depresie din când în când, dar îmi revin repede. Continuarea