2,019 cititori

Niște cadouri la prima oră primiți?

LATER EDIT.

Avem așa. Cei doi câștigători pe care i-am desemnat absolut subiectiv (și meritat, zic) sunt:  Ștefan și Adrian.

Iar cei doi pe care i-a ales random.org sunt: Claudiu și Barabas Andrei

Pe toți îi rog să ia legătura cu mine pe email (aveți adresa la “Contact”) ca să vă pot trimite codurile.

Celorlalți le mulțumesc și îi mai astept. O să tot am concursuri mișto.

……………………………………………

Două chestii am să vă spun, foarte scurt, nu de alta, dar e frig afară și vă tremură telefoanele în mâini.

Prima. Habar nu aveam că Electronic Arts produce chestii în România. Practic, am jucat FIFA atâta amar de ani fără să știu ca de la o vreme încoace o parte din jocul, pentru care n-am văzut multe weekend-uri lumina zilei, era produs și în spatiul Carpato-Danubiano-Pontic. Ia uitați aici:

Studioul Electronic Arts din România a contribuit în mod esențial la crearea jocului video FIFA 17. Echipele din București au fost implicate în toate zonele jocului: programare, grafică, design, managementul proiectelor, producție si nu în ultimul rând QA. A dezvolta unul dintre cele mai mari jocuri, dacă nu cumva cel mai mare joc video din lume necesită talent, pasiune, determinare – ingrediente care se regăsesc din abundență la Electronic Arts România.

Nu știu cum găsiți voi chestia asta, dar mie mi se pare mega-cool. Poate și prin prisma faptului că n-am exgerat deloc când am zis că au existat weekend-uri în viața mea (și nu puține) când porneam FIFA vineri seara și-l mai opream duminică noaptea. No joke. Continuarea

1,928 cititori

Știi cum e când ți se îndeplinește o dorință?

Pe vremuri, când sufeream aprig pentru fotbal, mi-aș fi donat un rinichi ca să asist și eu de la fața locului la o finală de Champions League. Să fiu acolo, pe stadion, să simt pulsul echipelor, să strig, să cânt, să mă bucur. Nu știu cum vi se pare dorința asta vouă, dar pentru mine era unul dintre cele mai frumoase visuri.

Și nu mă luați cu “cine te oprea să te duci?”, că nu știți despre ce vorbiți. Costul unei astfel de deplasări se duce peste mia de euro chiar dacă ești foarte organizat și știi cu un an înainte că vrei s-o faci. Dar știi? Știi că îți dorești, nu și dacă o s-o poți face. Iar dacă lași totul pe ultima sută de metri, sky is the limit. În preajma unui astfel de eveniment toate prețurile sar în aer. Cazări, avioane, toate se scumpesc de câteva ori. În plus, există o foarte mare probabilitate să nu poți face rost de bilet la meci. Așa că degeaba ai platit tu hotel și avion cu opt luni inainte. Continuarea

2,301 cititori

Hai că poți, la metrou!

Lucrurile stau cam așa. Scrii un text bunicel spre bun spre funny și-l citesc trei oameni. Te gândești că asta-i karma și-ți vezi de treabă. După doi ani, îți aduci aminte de el și-i mai dai într-o doară share pe Facebook. Ete, să vezi drăcie, același text pe care l-au citit prima dată doar rudele, prietenii și dușmanii se viralizează. După încă vreo lună, te trezești că-ți scriu cei de la Actimel și-ți spun că a râs toată firma la textul tău. Și că după ce s-au potolit din râs, au mai avut și-o idee legată de el. Tu te uiți neîncrezător la email, crezând că e o farsă sau ceva, după care observi că oamenii chiar au avut o idee. Una mișto. Și c-au pus-o în practică. Continuarea

4,495 cititori

Când Universul conspiră, surprizele se țin lanț!

 

Visul meu bloggeristic este să am vreo cinci-zece articole deja scrise, pe care să le țin în draft și pe care să le public când sunt în criză de timp sau în pană de subiecte ori inspirație. Cred ca o sa rămână sub formă de vis multă vreme de-aici înainte. În realitate, lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. Mai precis, ajung seara acasă, mă întreb vreo oră despre ce să scriu, altă oră fac research pe net după subiecte, în cele din urmă mă apuc de scris și de-aici încolo Dumnezeu cu mila pentru ora când reușesc să termin și să mă bag în pat. Continuarea

4,930 cititori

Cu chirie, fără chirie, dar să știm și noi o treabă!

Numai cine n-a căutat vreodată să închirieze sau să cumpere un apartament în vreun oraș mare al României nu știe în ce mod greoi se lucrează la ora asta cu multe dintre agențiile imobiliare. Începând de la site-uri care arată rău, unele complet necitibile de pe mobil, cu informații neactualizate și poze de slabă calitate sau neconforme cu realitatea din teren, până la proverbiala neseriozitate a agenților imobiliari, totul se mișcă așa într-un fel de inerție care pare să spună “tu ai nevoie de apartament/casă, nu noi”. Eu mai aștept și azi, după niste ani buni, să mă sune vreo trei agenți din ăștia care mi-au închis telefonul zicând: “revin eu în cinci minute”. Continuarea

3,801 cititori

România devine modernă doar dacă o ajutăm și noi

Acum ceva ani, m-am trezit cu un telefon de la vară-mea, cea care a avut neinspirata alegere de a se retrage pe plaiurile unchiului Sam. “Vezi, zice, că vine un prieten de-al meu american până în România și te rog să-l aștepți la aeroport”. M-am dus, ce să fac, doar nu era să se certe cu omul din cauza mea. L-am recuperat pe yankeu, prilej cu care am aflat și de ce venea în România. Tipul, un soi de hipster american, voia musai niște țesături cu motive populare românești și venise să le ia direct de la sursă. Aflase el despre  o bătrânică, iscusită și talentată, învățată cu comerțul ăsta de tip nou, hipsteresc. Ce să mai, afacere de neratat. Mă rog, dar nu despre asta voiam să vorbesc. Continuarea

2,548 cititori

Surpriza vine atunci când nu te aștepți

Vă povesteam cu ceva vreme în urmă despre o inițiativă bună a celor de la Barilla, cei care au decis să facă o campanie dedicată celor ale căror realizări chiar merită un “Bravo”.

Concursul s-a încheiat ieri, dar am ținut să vă scriu doar ca să vă spun că și în România există oameni deosebiți. Totul e să-i descoperim noi sau să se lase ei descoperiți. Pe 948 dintre ei i-am descoperit deja, citindu-le mesajele înscrise în campanie. Deci se poate, bravo lor! Continuarea

2,009 cititori

Dacă vă întrebați ce să faceți în seara asta

Și vreți să profitați de ultima seară cu temperaturi de vară (așa zic ăștia pe la meteo), vedeți că azi, 16 septembrie, este “Noaptea Albă a Filmului Românesc“. Adicătelea o să aveți în mai multe locuri din București o grămadă de filme mișto (mă rog, eu sunt fan filme autohtone).

Așadar, dacă vă tentează, uitați programul complet aici. Pe mine mă găsiți de la 20.30 la Muzeul Țăranului Român, că vreau să văd Sieranevada și Ilegitim. Continuarea

3,583 cititori

Simt eu că trebuie să lămuresc chestia cu “Anton”

Weekendul trecut am dat o fugă la Fabrica de ciment Holcim Câmpulung, invitat în calitate de blogger. Și, pentru că la întoarcere am văzut o postare prin care o prietenă  își manifesta nedumerirea în această privință (se întreba ce-ar putea căuta niște bloggeri acolo și de ce așa de mulți în același timp) m-am gândit să fac clar acest aspect: ce-or avea în cap oamenii ăia de la Holcim de ne-au chemat acolo? Ocazie cu care se va lămuri și a mea prietenă. Știu sigur că citește pe aici. Ah, evident, în comentariile la postarea respectivă s-a făcut și vechea glumă cu “Anton”. Că, na, doar era vorba despre “beton”. Păi atunci, hai să o facă si eu mai jos pe-aia cu “Marcu”. 🙂 Continuarea

5,138 cititori

Nu primești de multe ori a doua șansă

Se spune că greșeala recunoscută este pe jumătate iertată. Problema este că de cele mai multe ori în viață ne alegem cu jumătatea asta peste care nu prea se poate trece.

Desigur, orice life coacher serios, cu metodă, poate să țină o minunată prelegere de minim 180 de minute (pentru care o să perceapă modica taxă de 230 de euro) în cadrul căreia să vă explice plin de emfază despre cât de important este să acorzi sau să primești în viață o a două șansă. Dar adevărul este că se întâmplă foarte rar spre deloc să benficiezi cu adevărat de așa ceva în viața reală. O să vă convingeți de asta când o să vreți să cereți înapoi cei 230  de euro, pentru a le da o două șansă de a fi cheltuiți cu cap, și o să vi se răspundă că nu este posibil. Continuarea

6,652 cititori

Să mai zicem și de bine despre România!

Exită trei locuri, trei orașe din țara asta, pe care le-am revăzut după intervale mari (aș putea zice imense) de timp.

Primul este Sibiul, unde am călcat pentru prima oară în ’94 și pentru a doua în 2013. Următorul, Timșoara. Cred că în 96′ am ajuns acolo și m-am reîntors anul ăsta. Iar al treilea Clujul. L-am văzut în ’98 și apoi am mai pus piciorul acolo în 2016.

Continuarea