Cred c-aș putea să-mi iau liniștit un job de spălător de mașini. Dacă nu full time, măcar un part time tot aș putea liniștit să duc fluierând.

Am ajuns să-mi spăl mașina măcar o dată pe săptămână. Și nu, nu din cauza prafului omniprezent în capitala noastră mult iubită, cu ăsta m-am obișnuit. Am ajuns s-o spăl atât de des pentru că fix deasupra locului în care o parchez sunt niște cabluri de curent sau ceva pe care își fac veacul niște grauri. De fapt nu niște grauri, ci toți graurii din cartier.

Grauri care, în perioada asta când s-au copt cireșele (am doi cireși în curte), sunt în permanență deranjați la stomac. Prieteni, nu vă puteți închipui ce găsesc pe mașină. Nici măcar nu-mi imaginez cum dintr-un graur atât de mic poate ieși un găinaț care să se întindă pe jumătate de parbriz. Iar dacă aveți impresia că glumesc sau exagerez, îmi pare rău că n-am făcut niciodată poze. Mi s-a părut aiurea să fotografiez rahat, fie el și de origine ornitologică.

Ar mai fi cum ar mai fi dacă m-aș lovi de această problemă doar în perioada cireșelor, că-n două-trei săptămâni cireșii de la mine din curte rămân fără niciun fruct. Da, aș putea să rabd dacă ar fi vorba doar despre perioada asta. Dar nu, fraților, stau în zonă de case care au pomi fructiferi prin curți. După cireșe se coc caisele, după caise corcodușele, merele, perele și în general cam tot ce e pom fructifer în țara asta se regăsește la mine-n zonă. Prin urmare, din mai până prin septembrie-octombrie, graurii ăia sunt în permanență deranjați la stomac.

De-aia vă ziceam c-am ajuns să-mi spăl mașina măcar o dată pe săptămână. Deși, se întâmplă chiar și de două ori. Dacă vă întrebați de ce, ei bine, găinațul este acid și atacă vopseaua mașinii. Doar că până m-am prins de asta, m-am ales cu vreo două-trei pete mișto de tot pe plafon și pe portbagaj.

N-am nicio problemă să spăl atât de des mașina, până la urmă trebuie să-mi ocup și eu timpul cu ceva. Problema mea e alta și anume că nu sunt milionar. Încă. Iar mașina, oricât mi-aș dori eu, nu se spală gratis. Iar cu spălatul ăsta săptămânal sau bisăptămânal, am ajuns să decartez niște sume impresionante la spălătoria self-wash de la mine din capul străzii.

Deja mi-am format mâna, de când cu tururile auto am devenit expert în spălat mașini, am o viteză care mi-ar permite lejer să mă calific la Olimpiadă dacă spălatul de mașini ar fi sport olimpic. Și nu doar să mă calific, aș avea șanse la medalii. Nfine, treaba e că, în ciuda rapidității cu care mă mișc, tot las la spălătorie niște bani pe care nu-mi doresc să-i mai las. Mi se par efectiv cheltuiți degeaba.

Prin urmare, după o lungă și matură chibzuință, după ce mi-am dat seama că până la urmă locuiesc la curte, iar în curte am canalizare cu scurgere, deci am toate condițiile să-mi pot spăla singur mașina fără să mai las o grămadă de bani pe la spălătorii, am luat hotărârea cea mare: mi-am comandat un Karcher.

Da, am făcut research,  am văzut că e piața plină de device-uri care spală cu presiune, dar am luat hotărârea să comand de la cei care le-au inventat. Oamenii ăștia de la Karcher le fac tocmai din anul 1950 și le fac bine, deci de ce-aș alege vreun produs care-i copiază? Doar ca să fac experimente pe banii mei? Nu, mulțumesc.

Nu degeaba „Karcher” aproape c-a devenit substantiv comun. Oamenii își cumpără aparate de spălat cu presiune și zic „mi-am luat un karcher”, chiar dacă ei și-au luat cine știe ce alt brand. Fix ca la „xerox”, „șampanie” sau „adidași”.

Așa c-am ales să-mi comand originalul și mi-am comandat un K 5 Premum Smart Control despre care vă spun extrem de sincer că abia aștept să vină.

Ce-i drept, inițial mă hotărâsem pentru un K7 Premium Power, dar după ce m-am lămurit că K5 face exact aceleași lucruri, doar puterea diferă, iar garanție au tot 5 ani și unul și celălalt, mi-am zis că până la urmă nu sunt nevoit să spăl elefanți în urechi, deci să-mi văd de treabă și să comand K5-ul. Ceea ce am și executat.

O să pot să spăl cu el orice chestie care se poate spăla cu presiune. Dalele din curte, bicicletele și trotinetele fetelor, jgheabulrile, mocheta de la intrare, cușca lui Toto (da, avem un beagle în curte), grătarul mare pentru mici, tot, tot, tot.

De fapt, mi-e tare teamă să nu ajung să spăl și ce n-ar trebui spălat. Știți voi, pe principul „când ai un ciocan în mână, toate lucrurile ți se par cuie”, mi-e extrem de teamă de ce-o să fiu in stare când o să mă văd Stăpânul Jetului Puternic. Nfine, stați să vină, vedem după.

O să vă mai spun atât: m-a spart că are și aplicație. De fapt, cred că e singurul produs pentru spălat cu presiune, de pe piață, care se poate conecta la o aplicație care te învață ca pe proști ce ai de făcut. Serios, de la asamblarea produsului în sine, până la ce vrei tu să speli, aplicația îți spune pas cu pas ce ai de făcut.

Ba chiar știe singură să regleze presiunea apei, în funcție de obiectul pe care vrei să-l speli. Treabă care e foarte tare, că una e să dai cu jetul pe găinaț uscat de graure deranjat la stomac, și alta e să speli dalele din curte. Uite, puteți verifica singuri dacă nu mă credeți.

Acestea fiind zise, de săptămâna viitoare, după ce-mi vine K5-ul, chiar o să lucrez cu jumătate de normă ca spălător. De orice. 😊

Acum vă las cu o scurtă demonstrație despre cum poți să devii, in no time, Stăpânul Jetului Puternic.