Pe zborul Palma de Mallorca-București din seara zilei de marți, 13 iunie, din cca 200 de pasageri, mai toți români, singurii care aveau pantaloni lungi și sacou au fost Gheorghe Hagi și Gheorghe Popescu.

În rest, toți erau în pantaloni scurți, asortați la șlapi sau la sneakers, cum te duci la plajă sau s-arunci gunoiul!

Acești doi campioni au fost singurii dintr-un eșantion reprezentativ care s-au respectat pe ei înșiși, dovedind clasă, o ținută adecvată pentru călătorie și rafinament.

Aici sunt în autobuzul care ne-a dus de la avion la terminal, au stat la coadă cu răbdare și au acceptat poze cu toată lumea care a dorit un instantaneu.

Soțiile lor, Marilena și Luminița, care îi însoțeau, erau frumoase, simple și modeste.

Acești oameni au „salvat” ideea de român, care, după 30 de ani de libertate, nu e nici nobil, nici țăran autentic, ci un bazar turcesc plin de falsuri și ieftin. Mai nou și de tatuaje!

Semnat, Floriana Jucan.

Doamna Jucan, înțeleg că sunteți o fină cunoscătoare a bunelor maniere și a dress code-ului din spațiile aeriene internaționale, deci n-am ce să fac, trebuie să recunosc: doamnă, sunt un țăran.

Și nu orice fel de țăran, ci exact din ăla despre care ziceți dumneavoastră că nu se respectă pe el însuși, dând dovadă de cea mai crasă lipsă de rafinament. Pentru că, și-aici o să vă rog să vă țineți bine, de fiecare dată când merg cu avionul mă îmbrac cât mai lejer cu putință. Tricou, pantaloni scurți (dacă e vară, desigur) și adidași. Sneakers, cum le ziceți dumneavoastră.

Mă ia amețeala, doamnă, doar când mă gândesc că voi sta câteva ore înghesuit în unul dintre cele mai incomode scaune din lume: ăla de avion. Și-atunci, cu capul meu de țăran, mă gândesc că măcar îmbrăcat comod să fiu cât o ține zborul respectiv. Aia e, poți să scoți țăranul din Vâlcea, nu poți să scoți Vâlcea din țăran.

Șlapi nu port din principiu.  Dar dacă vă mai spun și că de vreo doi ani mă tot câcâi să-mi fac măcar un tatuaj, cu atât mai limpede o sa fie că sunt de un prost-gust irecuperabil. Țăran, doamnă, când vă zic.

Râdem-glumim, dar știți ce-mi dă speranță când citesc bășini din astea eructate în spațiul virtual? Că generațiile pe care le formăm noi acum, copiii mei și-ai voștri, or să pună mult mai mult preț pe ce au oamenii în cap, nu pe cum se îmbracă. Ăsta e trendul în toată lumea, deci fără îndoială că așa va fi și la noi.

Asta cu „haina îl face pe om” e o cutumă de care doar noi am rămas agățați, de pe vremea cealaltă. La noi, la români, mai mult ca sigur că ești „cineva” dacă te îmbraci în costum. Din păcate, este la fel de valabilă și viceversa: dacă ești îmbrăcat în costum, atunci cu siguranță ești „cineva”. Or știm cu toții că nu e așa. Că nu MAI e așa.

Cât despre tatuaje, e mult prea jos discuția ca să mă duc acolo. E ridicol să te mai legi de tatuajele oamenilor în anul 2023. Da, mă rog, ar fi putut și ei să și le șteargă înainte să urce în avion cu doamna Jucan. N-au făcut-o, deci tot niște țărani sunt și ei. Nino-nino.

Să nu se înțeleagă c-aș avea ceva cu Hagi sau Popescu, Doamne ferește! Foarte bine că erau îmbrăcați elegant, oamenii trebuie să se îmbrace fix cum simt. Dar, în același timp, sper să fie clar pentru toată lumea că nu există un dress code pentru avion, așa cum nu există nici pentru autobuz, tren, metrou, mocăniță sau orice alt mijloc de transport.

Locurile pentru care există dress code sunt cu totul altele, în niciun caz mijloacele de transport în comun.

P.S. Inscripția de mai jos există în realitate, este pe zidul unei centrale termice din Vâlcea. Poza e făcută de mine.