3,339 cititori

De ieri sunt mafiot

Pentru că-mi repugnă prostia și pentru că nervii mei s-au tocit suficient în ultimii patru ani, nu mai am răbdare cu idioții și prefer să-i ignor. Mă rog, ordinea corectă o știți voi, mai întâi îmi declar iubirea nețărmurită pentru mamele lor și abia apoi îi ignor. Dar pentru că de ieri am fost decretat oficial „mafiot”, n-am putut să nu mă tăvălesc de râs și nici să nu vă spun și vouă.

Continuarea

6,975 cititori

De-aia nu mai cred în schimbare

Și o sa cred doar când o să văd în jur oameni care chiar vor să se schimbe. Până atunci, o să iau o pauza de la la ce se întâmplă în România din afara bulei mele.

Până când n-o să mai aud claxoane de la birou. Da, pe strada unde avem biroul se circulă bară la bară de dimineața până seara. Nu vreți să știți de câte ori pe zi aud disperați claxonând prelung, cu speranța că după ce ridică mâna de pe claxon toate mașinile din fața lor vor fi dispărut ca prin minune.

Pâna când n-o să mai văd căcații de câine care efectiv au umplut orașul. M-am plimbat puțin mai mult zilele astea că a fost cald. Practic trebuie să faci slalom printre ei. Și nu, nu erau de la maidanezi. Continuarea

115,318 cititori

Tipule, te rog eu, nu te lăsa călcat în picioare!

Ieri dimineață, în metrou. El, cu alură de campion inter-regional la șah. Ea, o șoricuță mică, roșcată, drăguță și pistruiată. Ambii fix în dreapta mea. La un moment dat, îl aud pe el:

– De luna viitoare aș vrea să m-apuc să strâng bani pentru Play Station.

Ea (ferm):

– Nu.

El (un pic descumpănit, insistă):

– E păcat de televizorul ăla, dacă tot l-am luat trebuie folosit, aș putea să joc Fifa.

Continuarea

1,834 cititori

Pentru duminica viitoare, aș organiza în piață un concurs de gherghef

Și-am omorî doi iepuri dintr-o lovitură. O dată că am reînvia tradițiile (cine mai știe cu gherghful în ziua de azi?) și pe urmă că am ține hipsterii ocupați cu încă o șmecherie cool. În plus, vă dați seama cum ar da la televizor cel mai mare gherghef din lume? Ar urla agențiile de presă două zile, vă spun.

Despre ce vorbesc? Păi m-a certat lumea că m-am bășicat în legătură cu activările hipsterești din Piața Victoriei. Că n-am văzut ce mișto a ieșit tricolorul? Ba da, am văzut? Și? La fel de bine puteau să construiască o copie a turnului Eiffel, din șireturi negre și bej, care să iasă impecabil. Așa, și? Care era scopul final? Ce să mai, eu cred că ăia dârdâiau de frică în clădirea Guvernului când au văzut ditamai drapelul României. Ba chiar, madam Firea, care era chiar la dânsa acasă, s-a speriat atât de tare că făcea miștouri editând poza tricolorului, peste care pusese procentele psd-ului. I-ați zăpăcit, vă spun. Mai aveau “umpic” și ieșeau să se predea plângând, cu mâinile ridicate deasupra capului. Continuarea

4,700 cititori

Cum recunoști un postac psd-ist în trei pași simpli

V-am lăsat aici un mini-ghid:

– Poza de profil e făcută la o nuntă. De multe ori chiar la a lui. Astfel că trebuie să te chinui oleacă până-ți dai seama care e postacul dintre cele șapte persoane care-ți zâmbesc tâmp din fotografie. În 90% din cazuri e ăla care are trening nou și stă înfipt lângă cocul tip “sărmăluțe” al soacrei mici. Unii dintre ei, ăia mai “tehnici””, reușesc să le cropuiască, dar tot le rămâne agățată de-un braț mâna soacrei mici.

Continuarea

3,295 cititori

De ce nu e și mama la Cotroceni?

Și nu, nu mă întreb de ce nu e maică-mea Președintele României, ci la protestele pro-psd din fața palatului. Da, ați putea să-mi spuneți că stă la Vâlcea și de-aia, dar eu vă spun că n-ar fi fost printre protestatarii de la Cotroceni, nici daca locuia vis-a-vis.

Iar motivele sunt două.

Continuarea

13,762 cititori

Selfie-urile fake și întâlnirile de gradul zero

Nu știți ce este o întâlnire de gradul zero, nu? În naivitatea voastră ați putea crede că mă refer la primul contact al pământenilor cu vreun omuleț verde cu antene lungi și un singur ochi, reprezentant al unei civilizații extraterestre. Ei bine, nu sunteți foarte departe de adevăr, dar nu. Întâlnirile de gradul zero sunt atunci când dai nas în nas pentru prima dată în offline (în viața reală cum s-ar zice) cu o TCPPFPPSNCR. Desigur, acum o să mă întrebați ce înseamnă acest acronim deosebit care nu vă spune nimic. Well, pe scurt, TCPPFPPSNCR înseamnă Tipă Care Pune Pe Facebook Poze Prelucrate Și Neconforme Cu Realitatea. Continuarea

5,404 cititori

Ați pus-o, protestatarilor! V-a luat dracu’, la propriu!

Acum să vă văd pe unde mai scoateți cămașa în fața tronului judecății pe care stă tatălui tâmplarului. Sau chiar a tâmplarului însuși (că și el mai preia din sarcini). Sunt tare curios ce-o să mai bălmăjiți când v-o întreba de ce-ați păcătuit cu bună știință și v-ați vândut lui ucigă-l crucea? Ha? De ce păcătoșilor v-ați vândut lui Lucifer? Credința întru Domnul nu vă mai plăcea? Continuarea

2,874 cititori

Nu e perfectă, dar e a noastră!

Exact, dar exact cum a spus Alexandru pe Facebook. Citiți!

Mult timp am stat să mă gândesc dacă am ales bine după liceu că nu am plecat la facultate în afară. La fel m-am întrebat când după facultate am rămas la lucrez aici.

Nu am venitul din Dubai sau Anglia, nu aud “mind the gap” dimineața, nu îmi beau cafeaua pe Mariahilfer Straße sau nu merg la meciurile Realului.

Nu e țara perfectă, dar nici o țara de lumea a treia. E așa cum ti-o faci în fiecare zi. E mișto și aglomerația de la metrou, spre Aviatorilor/Aurel Vlaicu, căci în fiecare zi mai avem povești amuzante #dinmetrou. Știm să găsim ceva bun și amuzant în fiecare situație. Chiar și când stam la coadă când avem nevoie să fiscalizăm o casă de marcat. Sau blocați în trafic. Sau când un pasaj durează ani întregi ca să nu fie încă terminat. Cred că lista continua. Nu are rost să zic de vizitele prin spitale. Când încerci să te abții să nu bați pe cineva și când pleci dezamăgit complet, de țara asta. Continuarea

3,701 cititori

Astăzi se poate!

Astăzi n-aveți articole de pe bloguri. Nu de alta, dar toată lumea scrie despre ce se întâmplă în țară, iar asta știți deja cu toții.

Astăzi o să vă zic doar atât: e cald afară, e atât de cald cum n-am fi putut nici măcar să sperăm cu o săptămână în urmă. Așa că, începând cu ora 14,00, vă aștept pe străzi. Hai să ne strângem toți, ca să înțeleagă și jegoșii ăștia că România asta nu e guvernabilă ORICUM. Să înțeleagă că trebuie să-și ia milionul în plus pe care l-au dat la pensii și să și-l bage în cur! Să înțeleagă că astăzi este vorba despre cu totul alt milion: ăla de oameni ieșiți pe stradă!

Mi-aș dori să lase câte un comentariu scurt fiecare dintre voi care astăzi va ieși din casă. Spuneți doar atât: vin și eu!

P.S. Ce-ați citit mai sus, scrisesem ieri la prânz, deci mult înainte să iasă Grindeanu cu declarația aia năucitor-contradictorie. Și pentru că la ora când am publicat acest text nu era nimic clar încă, l-am lăsat fix așa și sper să ne vedem pe străzi. Ca să ne bucurăm sau să continuăm ce-am început, rămâne de văzut după enigmatica ședință de guvern. 

mihai_vasilescu_milion

3,377 cititori

Partea mișto e că lumea n-a renunțat să iasă în stradă

Ceea ce înseamnă că încă mai există speranță. Iar după conferința de presă de ieri a stăpânului și sclavului preferat (a se citi Dragnea și Grindeanu), am simțit așa în aer, în mijlocul Pieței Victoriei, că speranța s-a combinat și cu niște procente de îndârjire. Așa, de gust, să fie. Continuarea