4,348 cititori

Un Despacito vesel să cântăm

Probabil ați auzit/văzut că zilele trecute niște vajnici hackeri, care in mod normal ar fi doar niște indivizi ce s-ar ocupa cu caftitul femeilor copiilor și bătrânilor, au șters clipul piesei Despacito de pe youtube. Chestie întâmpinată cu urale de o grămadă de cetățeni ai lumii libere. Pentru că, nu-i așa, de ce să nu te bucuri când munca unor oameni este făcută praf și pulbere. După care, aceiași cetățeni s-au întristat grozav când cei de la youtube au reușit să pună din nou sus piesa, cu tot cu cele 5 miliarde de vizualizări.

Iar dacă-i iei pe fiecare dintre ei în parte și-i întrebi ce i-a făcut să se bucure, o să-ți răspundă unul și același lucru: pentru că Despacito e o piesă de căcat, comercială, că nu e muzică adevărată, dom’le.

Continuarea

5,606 cititori

Prima bătaie din iubire nu se uită niciodată

Și nici nu se pedepsește.

Încă sufăr de un ușor delay mental din cauza (datorită?) mini-vacanței la Paris. Motiv pentru care îmi scăpase complet știrea conform căreia în minunata noastră țară, mai precis în mirobolantul ei Parlament, au fost depuse mai multe proiecte pentru o lege care are mărețul obiectiv de a stopa violența domestică. Până aici nimic rău, ba dimpotrivă, aș putea spune.

Mno, primele semne de întrebare apar abia când citești că proiectul depus de stimabilii noștri parlamentari de la udmr permite dezincriminarea agresorului în cazul în care ajunge la împăcare cu victima doar la prima plângere penală, dar nu şi la următoarele. Mai pe românește așa, prima bătaie e la ofertă specială. Nimeni nu pățește nimic. Mă rog, în afară de femeia căreia tocmai i-au fost învinețiți ochii, dar, na, fiind prima dată trecem cu vederea. Cine știe, poate are noroc și, fiind prima oară, dă și ăla mai la ficat așea ca să nu lase urme. Continuarea

2,675 cititori

România trebuie să rămână și neîmblânzită

Băi, oameni buni, sper că deja v-ați lămurit că, dacă mai fac recomandări pe-aici, le fac din tot sufletul meu mare de poet delicat și sensibil. Uite, azi vă mai fac una, la fel de sinceră: mergeți la cinema să vedeți “România neîmblânzită“. L-am văzut eu aseară și-am rămas cu gura căscată. Pur și simplu n-aș fi crezut că se poate face asa ceva și în niciun caz în spațiul carpato-danubiano-pontic. Continuarea

10,393 cititori

Ferește-te de Angelina Jolie!

Mă țin de ceva vreme să scriu despre șmecheria asta cu fumătorii care se reprofilează pe pufăit chestiile alea ce degajă un miros inconfundabil de șosete umede, calde și nespălate, chestii numite generic „țigări electronice” și care au acaparat piața hipsterilor bucureșteni (și nu numai) în doi timpi și trei mișcări. Le știți, le vedeți peste tot, doar că fiecare brand le-a numit altfel (iqos, ifuse, glo etc), dar una peste alta fac cam același lucru: îți permit să pufăi culeanu când stai la masă în cârciumă (a propos, mie mi se pare că degajă un miros măcar la fel de urât ca o țigară normală).

Continuarea

2,471 cititori

Unde poți să mănânci bine la Paris?

Ca tot dependentul de internet, am dat și io o căutare pe google după “locuri unde se mănâncă bine în Paris”.

Mare greșeală. Primele zece articole sunt toate numai cu harfe de genul “am mâncat o înghețată extraordinară în Turnul Eiffel”, “Pe malul Senei am gustat cea mai bună prepeliță din Paris”. Și alte rășini de același gen care mă ajută foarte puțin spre deloc.

Nu de alta, dar pot și eu, fără să mă învețe nimeni, să dau 8 euro pe cupa de înghețată în Turnul Eiffel, după care să scriu un articol în care să mă justific de ce-am fost atât de fraier să fac una ca asta. Serios, n-am nevoie să-mi explice nimeni cum să mă așez la o cârciumă de pe Champs Elysees sau de lângă Notre Dame. P-astea le găsesc fără să am nevoie de articole jenante.

Bref, cineva pe-aici care să-mi poată recomanda niște locuri unde se duc parizienii să mănânce? Asta vreau să aflu, două-trei cârciumi pe care le frecventează localnicii, nu turiștii. Eventual bistrouri d-alea de cartier, cu câteva mese, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea și madame Agate, patroana, stă la o masă și citește ziarul.

Așa ceva-mi doresc, că turism, slavă domnului, știu să fac și singur fără să dau opt euro pe cupa de înghetătă.

Deci?

mihai_vasilescu_bucatarie_frantuzeasca

3,977 cititori

N-ai voie să sărbătorești Paștele așa oricum

Dacă în astea trei zile care urmează nu scrii pe Facebook cel puțin trei statusuri emoționante despre cum ți-au dat lacrimile când ai ajuns din nou în casa bunicilor unde miroase a cozonac cald, a pască proaspătă și a liliac înflorit, practic nu exiști.

Dacă n-ai de gând să urezi nimănui zile senine, sărbatori tihnite și inegalabilul “fie ca”, dacă de duminică încolo nu răspunzi măcar o săptămâna la telefon cu “Hristos a înviat”, indiferent că te sună mătușă-ta de la Dâlga care e adventistă de ziua a șaptea,, unchiul Titi care e catolic, un operator de callcenter sau vecinul musulman căruia i-ai blocat mașina. Continuarea

7,595 cititori

Dumnezeu îi iubește doar pe cei care țin post și fac curățenie generală

Nu înțeleg două chestii.

Prima. N-o înțeleg deloc, dar deloc, p-asta cu postul Paștelui. Știți cum mi se pare mie treaba cu răbdatul de foame fix înainte de Paște sau de Crăciun doar ca să-i fii pe plac Bărbosului? Exact ca aia cu adusul florilor sau scosul femeii la restaurant doar de 8 Martie sau de Velăntains dei. Păi e frumos așa după ce tot anul ai venit acasă cu mâna în fund zbierând încă de la intrare că ți-e foame? Pe cine mai păcălești? Mno, tot așa și cu postitul ăsta.

Continuarea

5,810 cititori

Trei chestii mișto

Hai că azi sunt în dispoziție zen așa că vă mai zic și d-alea bune. D-alea cum ar trebui să avem peste tot în jur sau să ni se întâmple zilnic.

Întâiaș’ dată o să vă povestesc despre cele două cârciumi pe care le-am descoperit în ultimul an și care la ora asta sunt localurile, din București, unde scot cel mai des cașcaval din buzunar. Și credeți-mă, în ultimul an am bătut măcar jumătate din cârciumile din Capitală, deci aș cam avea referințe și puncte de reper. Ca să n-avem vorbe și să fie clar încă de la început, cârciumile le-am bătut pe banii mei și scriu despre ele pentru că așa vor mușchii mei.

Continuarea

6,667 cititori

De ce nu suportăm adevărul?

O amică mai plinuță, ca să folosesc un eufemism delicat, m-a întrebat la un moment dat de ce mă tot iau de grași. Evident, n-a așteptat să-i răspund, că s-a și apucat să-mi explice pe un ton afectat că nu e deloc în regulă ce fac și că mai mult ca sigur habar n-am cât suferă persoanele supraponderale când citesc miștourile mele.

Partea cea mai tare este că toată discuția asta avea loc la un eveniment unde tocmai se mânca de prânz și, în timp ce femeia perora cu convingere luându-le apărarea grașilor din lumea întreagă, își îndesa pe un platou diverse chestii, care nu aduceau nici pe departe a salată și piept de pui, din care urma să se înfrupte. Ceea ce a și executat.

Continuarea

4,891 cititori

Cum rezolvi un hater în trei pași simpli

Văd pe ici pe colo, pe interneți, tot felul de explicații mai mult sau mai puțin documentate ale termenului “hater”. Când, de fapt, lucrurile sunt extrem de simple. Haterul este acea persoană, posesoare de adevăr absolut, care într-o bună zi coboară de la înălțimea turnului de fildeș unde sălăsluiește, până la nivelul tău de muritor stupid care nu merită nici să-i pupe urmele tălpilor. Și dacă tot s-a îndurat să te bage în seamă, o să-ți comunice superior și condescendent un singur lucru: “ești prost”.

Continuarea

9,785 cititori

Vrei să faci sex pe Tinder? Fă ca Andrei!

Ce voiam să zic, se spune că n-ai reușit în viață până n-ai construit o casă, n-ai plantat un pom, n-ai făcut un copil și nu ți-a furat un cetățean o poză cu fața ta (de pe Facebook sau de pe blog) pe care să și-o pună la profilul de Tinder.

Mno, având în vedere printscreen-ul pe care-l puteți admira mai jos în întreaga lui splendoare, practic aș mai avea să rezolv doar cu construitul casei. O să mă ocup și de asta, ce naiba să fac? Continuarea