1,292 cititori

Hai cu ei la coadă la economat și la promoții la parizer

Sper să nu fie un fâs de Crăciun și chiar să se țină de treabă băieții de la Parchetul Militar. Mă refer la punerea sub urmărire penală a lui Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și a tuturor ceilalți vinovați de mineriada din ’90.

Știu, știu că toată țara asta ar jubila dacă ar apuca să-l vadă pe nen-tu Ilici măcar două zile în pușcărie, dar dacă-aș putea să dau eu verdictul, ar suna oleacă altfel. Și anume, le-aș confisca tot ce au, i-aș muta în niște garsoniere sordide din Rahova, le-aș asigura drept venituri pensia minimă pe economie și gata, le-aș da drumul pe străzi. Descurcați-vă, băieți. Continuarea

3,785 cititori

Unde e, bă, Dumnezeu ăla al vostru?

Să înțeleg că a pierdut competița cu Allah? Sau e mai putoare? Ori nu-l intersează de voi? Te pomenești că l-ați supărat cu oareșce chestii? Că altfel nu-mi explic de ce mor atâția creștini de mâna necredincioșilor și ăsta al vostru, Bărbosu’ atotputernic, nu schițează niciun gest. Un deget nu mișcă, bă. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Nu vedeți, bă, că e bun doar când e să lăsați bani în cutia milei sau să-i vârâți în sutana popei? Păi ce e, mă, Dumnezeu ăsta, politician? Știe doar să ia, nu să și dea. Ba mai mult de-atât, nu vedeti că e și țepar? De șpăgile pe care i le băgați zilnic în buzunar, nu vă dă nimic înapoi. Doar muie. S-a prins el că vă place să luați și vă dă în draci. Să fie, să nu vă plângeți.

Continuarea

2,908 cititori

Câteva chestii pe care internetul ni le-a distrus iremediabil

Mi-am trăit copilăria și adolescența în teroarea de a nu orbi sau de a nu-mi crește păr în palmă. Știți voi de ce. Ca să aflu, de pe internet, că niște cercetători australieni (puteam să jur că sunt britanici, dar și australienii tot supuși ai Reginei sunt, nu?) recomandă masturbarea ca mijloc de evitare a cancerului de prostată și de reducere a stresului. Păi bine domnule, așa ne-a fost vorba? Și eu care credeam că de la abuzurile de ofrandă adusă zeului Onan am ajuns să port ochelari. Nțțț.

Continuarea

4,173 cititori

Dubla măsură la rang de virtute

M-am tot abținut să scriu ceva despre subiectul ăsta, dar până la urmă n-am mai putut. Și vorbesc aici despre proaspăta deputată PSD, Corina Bogaciu, adică distinsa făptură din imaginile de mai jos, a cărei prezență în rândurile parlamentarilor abia aleși a produs valuri de indignare pe Facebook.

Evident, lumea s-a împărțit în două tabere: contra și pro. Foarte amuzant mi s-a părut cum cei din tabăra “contra” (și mă refer doar la miile de postări care au umplut internetul de poze cu donșoara în sutien și chiloți) susțin că ei nu pentru asta o condamnă, ci pentru că este nepoata lui Pandele, a luat note mici la BAC și, pe scurt, este nelicențiată, deci complet nepregătită profesional. Well, i-aș fi crezut dacă, repet, toate astea n-ar fi fost însoțite de deja celebrele fotografii și, pe alocuri, de apelativul “piți”.

Și acum, vreau să zic doar două chestii.

Continuarea

3,193 cititori

Pe unde scoateți cămașa cu șefu’?

Am pentru voi azi un soi de șaradă-dilemă la care sunt tare, tare curios ce răspundeți.

Se dă următoarea situație. Ești femeie și lucrezi de ceva vreme într-o companie. Te înțelegi bine cu șeful tău care e un tip bine, încă tânăr, genul de bărbat arătos care a frânt ceva inimi la viața lui. Relația dintre voi doi e în felul următor: omu’ mai face câte o glumă cu tine, mai bate câte un a propos finuț așea, nu de autobază, mai râdeți împreună la dozatorul de apă (de Coca de la financiar care e nervoasă tot timpul că e ne… rezolvată de când a fugit bărba-su cu o actriță), dar una peste alta nu e nimic exagerat sau care să te pună pe gânduri. Pe scurt, se simte o ușoară atracție, spre tensiune sexuală, între tine și șefu’, dar nimic, niciodată, nu a trecut dincolo de limitele normalului.

Continuarea

3,418 cititori

Miorița e blestemul nostru național!

De fiecare dată când spun că “Miorița” ar trebui interzisă în școli pentru că este o mizerie care promovează lașitatea și românescul “csf, n-ai csf”, se găsește cel puțin câte un erudit care să-mi transimită că sunt un imbecil care nu pricepe mesajul adânc și profund al acestei neasemuite balade populare. Bă, să vezi ce, îl înțeleg, doar că mi se rupe pula de fatalitate și de puterea absolută a destinului. Din punctul meu de vedere, astea-s argumente pentru incapabili, resemnați și lași. Punct.

Continuarea

31,021 cititori

V-ați pișat pe el de vot. Și deja miroase.

Sunt un naiv irecuperabil. Am crezut (mai rău, am fost convins) că va fi cea mai puternică prezență la vot din ’90 încoace. Da, în naivitatea mea, chiar am crezut asta. Cu exemplul de acum doi ani pentru prezidențiale, când s-a demonstrat că se poate, și gândindu-mă cât de sătulă trebuie să fie lumea de fețele pesediștilor, mă bucuram și-mi frecam mâinile de nerăbdare. Well, se pare că nu mă mai fac bine. Cum plm am putut să sper așa ceva în țara care așteaptă “să ni se dea” și “să ni se facă”. Da, e clar, trăiesc într-o bulă, rupt de realitate. Și, de acum înainte, nici că mai am de gând să ies din ea.

Continuarea

4,708 cititori

Un bătrân atât de trist, după vorbă, după port

Mi-am pierdut buletinul. Astăzi am mers să-mi fac altul. La secția de poliție, în fața mea, era un bătrânel de 86 de ani care aștepta răbdător tot la buletine. Avea un picior din lemn de cireș pe care timpul își încrustase necruțător trecerea neiertătoare. Iar pe față-i blândă și brăzdată de riduri se citea bunătatea, era fața bunicilor din cărțile copilăriei noastre.

După câteva minute de așteptare, ca să mai rup atmosfera rece din încăpere, îl întreb:

– De ce vreți să vă schimbați buletinul?

Surprins, dă să răspundă și deodată văd cum îl năpadesc amintirile, iar ochii lui căprui au zâmbit trist și s-au umplut de lacrimi. Când mi-a răspuns, vocea îi tremura de emoție: Continuarea

2,550 cititori

Stupefacția înjurătorului de net

Dacă nu știți ce este un “înjurător de net”, vă explic eu imediat. Este acea specie semi-humanoidă care a înlocuit televizorul cu internetul. Ei, înjurătorii de net, arată aproape ca niște ființe normale, doar că în loc de creier au o materie mucilaginoasă ce li se scurge din când în când, sub formă de zoaie fetide, spre taste.

Obișnuit cu sudălmile slobozite pă gură, în fața tv-ului, această subspecie va reacționa exact la fel și pe Facebook sau în orice alt loc în care i se va permite să-și plaseze mizeriile. Doar că de data asta în scris. Mai precis, va considera că e de datoria lui să intre pe profilul/blogul tău și să-ți explice că ești un idiot pe care el simte nevoia să micționeze, de sus, cu jet puternic. Moment în care, dacă ești un om normal, cu urme de coloană vertebrală (nu un ipocrit speriat că n-o să mai primești campanii) intervii și îi dai imbecilului o palmă peste bot. Mai precis, îi răspunzi cu aceeași monedă. Continuarea

4,284 cititori

Îmi șterg contul de Facebook

Voi nu auziți din timp în timp pe la câte un cunoscut cum că nu mai suportă Facebook-ul și vrea să-și șteargă contul ca să scape, să se elibereze? Well, mie mi se întâmplă relativ frecvent să mă lovesc de chestia asta și mă uit cu nețărmurită mirare la cei care slobozesc o așa minunăție. Pentru că nu mi se pare altceva decât un fel de politica “struțului”, adică aia cu băgat capul în nisip ca să nu mai știi ce se întâmplă în jur. Continuarea

2,004 cititori

Pentru că astăzi…

Este 1 Decembrie, vreau să las și eu asta aici.

Îmi doresc un singur lucru pentru această țară: să văd oamenii din jurul meu zâmbind. Atât. Și nu mă refer la rude, cunoscuți și prieteni. Mă referer la toți cei pe care-i întâlnești, pe străzi, într-o zi normală de muncă. În momentul în care n-o să mai fim înconjurați de oameni gri și triști, cu siguranță majoritatea problemelor României se vor fi rezolvat. Părerea mea. Continuarea