4,856 cititori

Azi e despre noi

De fiecare dată când scriu un text despre grași persoanele supraponderale sau doar fac câte un mișto lejer de vară pe acest subiect, îmi sare lumea în cap pe motiv ca nu mai poate cu grașii persoanele supraponderale. Mă rog, nu toată lumea, dar se găsesc destui care să-mi atragă atenția. Iar tonul este de la prietenesc “hai, bă, ne mai lași cu grașii tăi”, la agresiv-amenințător, până la înjurături care-mi pomenesc toate rudele decedate sau în viață. Nu că m-ar afecta în vreun fel, dar măcar mi-a venit o idee.

Continuarea

5,001 cititori

Am rămas doar noi, cocalarii

– Aici dați ceva gratis pentru angajați?

Casiera ridică ochii din caserola mea cu varză călită și se uită întrebător la personajul cu chef de vorbă din spatele meu care trecuse elegant pe lângă amănuntul că mai eram și eu pe-acolo și încă nu terminasem cu ce-aveam de cumpărat. Omu’, pe genul pachiderm de minim 150 de kilograme distribuite absolut neuniform, în sensul că cele mai multe dintre ele se depuseseră infam pe burta-i imensă, lingea grațios o înghețată Joe, în timp ce nevastă-sa, cu ochii-n pământ, aranja disciplinată produsele pe bandă.

Continuarea

21,695 cititori

Și prințul nu mai vine

De vreo câțiva ani asist amuzat la un trend foarte deosebit printre multe dintre reprezentantele sexului ălălalt. E așa un fel de chestie foarte cool care se cheamă libertatea și puterea iubirii necondiționate sau ceva. Iar adeptele ei nu mai prididesc să povestească cui vrea să le asculte (dar mai ales cui nu vrea) cât de mișto este să fii liberă, să nu depinzi de nimeni și să-ți trăiesti viața așteptând să apară el. Acel el, singurul care le va merita și le va preţui cu adevărat.

Continuarea

4,046 cititori

Pe voi ce vă scoate din minți?

Am vorbit pe-aici despre obiceiurile enervante ale partenerilor de viață. Dar astea ar trebui să fie niște false probleme, rezolvabile extrem de ușor. Mă rog, ne place nouă să ne dăm cu fundul de pământ mai mult decât e cazul, dar când e vorba despre persoana cea mai apropiată, practic ai soluția la două vorbe distanță.

Adică ce te poate opri să nu-i repeți ăluia de lângă tine de cinci sute de ori, până-i intră cu forță în cap “ridică, bă, colacul la veceu când te piși, de câte ori să-ți mai spun?”. Sau ce te poate împiedica să te uiți drăgăstos la ea și să-i zici tandru în timp ce-ți dai costumul jos și te schimbi la loc în șortul decolorat de casă: “iubito, acum trei ore ai zis ca ești gata în cinci minute, nu mai mergem nicăieri”. Atât de simplu. Pâna la urmă ține doar de noi și se rezolvă problemele. Continuarea

5,345 cititori

Cum să slăbești 45 kg fără diete și gimnastică, fraierule!

Pur și simplu nu înțeleg cum de nu face nimeni nimic împotriva mizeriilor de genul ăsta. Într-o Românie în care adepţii teoriei conspirației zbiară ca din gură de șarpe că big pharma e un complot sinistru care vrea să ne omoare, într-o societate în care se apelează la protecția consumatorului doar pentru că erau strugurii murdari pe raft la mega, în plină era a hipsterilor devoratori de produse bio și naturale, nu înțeleg cum nimeni nu face nimic să-i decredibilizeze pe jegoșii care promovează și vând așa ceva.

Continuarea

3,275 cititori

Azi e rândul vostru

Nu știu cum să vă explic, dar azi-noapte am ajuns acasă atât de obosit încât n-am mai avut putere nici măcar să pun aici textul scris de Elena pentru azi. Pur și simplu n-am putut.

Da’ știți la ce m-am gândit? De ce nu m-ați amuza voi pe mine azi? De ce n-ați pune voi mâna să scrieți, iar eu doar să-mi fac cafeaua și să citesc? Adică fix invers față de cum se întâmplă în fiecare zi. Merit și eu o dată la patru ani, nu? În plus, e liber la subiecte. Puteți scrie despre orice vrea sternocleidomastoidianul vostru, de la aselenizare, la înmulțirea dropiei sau masturbarea la viezuri.

Gata, vă aștept ca și când. Azi vreau să mă delectez.

4,404 cititori

Să nu cumva să ratați jobul ideal, da?

Nu ştiu dacă ați sesizat, dar în ultima vreme o grămadă de anunțuri de angajare sună ceva de genul ăsta:

“Angajăm om de vânzări care să aibă abilităţi ridicate de comunicare în PR şi Social Media, cunoștințe la nivel mediu de grafică sau web-design și aptitudini de asistent manager. Limba engleză este obligatorie. O a doua limbă străină constituie un avantaj, precum și permisul de conducere categoriile A, B, C, D, E, F, G, H și W. Doritorii sunt rugaţi să ne trimită CV-ul însotit de patru fotografii: față, profil, bust și dimensiune completă”.

Poate la o primă vedere nu pare nimic în neregulă, dar fișa postului de mai sus se traduce exact așa:

Continuarea

2,884 cititori

O capră bună e o capră moartă. Cu o singură condiție: să fie a vecinului!

Noi, românii, putem să râdem sau să cam facem bășcălie de orice, dar când vine vorba despre capra vecinului brusc devenim extrem de serioși. Și e de-nțeles, cu subiectul ăsta nu se glumește, pe animala aia de capră trebuie s-o vedem moartă orice s-ar întâmpla. Iar dacă se încăpățânează și nu vrea să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii (sau unde se duc ele caprele vecinilor când se duc), singurul lucru care ne mai ajută să rezistăm și ne picură balsam în suflete este s-o știm mai mică, mai pricăjită și mai schiloadă decât e capra noastră. Eventual, dacă se poate, bolnavă, râioasă, stearpă, cu laptele stricat și niscaiva bătături la copite ca să nu se poată duce la păscut. Nu e exact ce ne dorim, dar până moare merge și-așa. Continuarea

6,831 cititori

Te uiți și se strânge carnea pe tine

Am fos un pic defazat zilele astea. În sensul că dacă tot am dat o fugă la Sibiu, am încercat să stau pe net, și implicit pe telefon, cât de puțin s-a putut ca să ma pot bucura de festivalul ăla. Așa că abia aseară, când am ajuns din nou pe plaiurile lui Bucur, m-am apucat să mă pun și eu la curent cu ce mai e nou pe interneți. Și-am dat peste videoul de mai jos pe care care cred că deja l-ați văzut deja cu toții.

Continuarea

36,690 cititori

Șlapii cu blană sunt noii teniși cu toc

Sâmbătă pe la prânz mă plimbam liniștit prin Sibiu când de nicăieri au apărut animăluțele de mai jos. Le purta în picioare o domnișoară, dar „purta” era doar o chestie relativă. Sunt convins că blănoșii aveau propria lor viață și doar printr-o fericită întâmplare se deplasau în aceeași direcție cu domnișoara. Sau erau foarte bine dresați.

Oricum, pentru că păreau blânzi, am vrut să-i mângâi și să mă joc oleacă cu ei, să le fac „ghigi-ghigi-ghigi”, dar s-a uitat stăpâna cam urât la mine și-am renunțat. Pâna la urmă e de înțeles, nici mie nu-mi plăcea să-mi mângâie câinele toți necunoscuții.

Continuarea

3,399 cititori

Fața lumii n-ar mai fi la fel fără “ei”

Cei mai mulți sunt tot timpul în preajma noastră și unii dintre ei chiar par niște oameni normali ca toți ceilalți. Până într-o zi când unul va ridica privirea din calculator și te va întreaba exact când ai intrat în încăpere, folosind un ton neutru și degajat: ai venit?

Tot el va rămâne absolut supefiat dacă-i răspunzi că ești mândru de spiritul lui de observație, de inteligența-i sclipitoare și că nu-ți explici cum naiba și-a dat seama așa dintr-o privire că într-adevăr ai venit.

Continuarea