Voi știați că există oameni care preferă să dea mesaje în loc să vorbească la telefon?
Mă cutremur doar când mă gândesc la așa ceva. Cât timp să fiu nevoit să pierd explicând în scris ceva ce prin viu grai ar dura sub un minut? Duamne apără și păzește!
Da, evident, și eu încep conversațiile tot prin mesaje. Nu pentru că așa îmi doresc, ci pentru că așa cer uzanțele în societatea asta în care trăim. Dar dacă de la al treilea mesaj încolo tot nu mi-e clar ce mi se transmite prin scris (sau ce vreau eu să transmit), al patrulea mesaj este OBLIGATORU: pot să te sun?
Aici vorbesc, desigur, despre conversații cu persoane care nu-mi sunt foarte apropiate, dar nici oameni complet străini. Că pe prieteni îi sun direct, nu-i mai întreb dacă pot.
Să nu-mi ziceți că voi sunteți d-ăia care textuiți.
P.S.. Când zic „mesaje” mă refer la orice înseamnă text scris, indiferent pe ce aplicație.
sursa foto: freepik.com
Scriu mesaje, ca asa se poarta acum, dar prefer sa vorbesc si nu numai pentru ca sunt una care vorbeste mult ci pentru ca mi se pare uman si empatic. Din 2 vorbe, 5 corectezi si se duce naibii spontaneitatea si empatia! Si apoi mai este si tonul vocii care iti spunta multe nespuse!
Comentariu beton!16
E mai simplu in scris pentru astia mai anti-sociali dintre noi. 🙂
Comentariu beton!126
Sunt de acord.
Plus 1 și aici!
Plus 1 si aici!
Whatsapp web sa traiasca!
io-s scriitor, că la cît pot să vorbesc, mi-ar trebui 2 baterii de aifon la 10 ore; plus că am și probe; verba volant, scripta manent, cum zic turcii (că beau un ceai acum cu ei 🤣);
în ce te privește, chiar începusem să mă îngrijorez, tu trăind din scris, da’ apoi am văzut gap-ul de 3 mesaje…
Comentariu beton!23
Da, si eu prefer să scriu. Sun din ce în ce mai rar. Când vorbesc la telefon mă lungesc mult, uneori îmi place, alteori nu. Plus că tot mai greu am chef efectiv să vorbesc la telefon cu cineva, oricine. Așa că, da, mesaje. Nu audio, mesaje în scris. Copiii/tinerii au trecut la next level, conversează mai ales prin mesaje audio.
Imi mai place să vorbesc la telefon doar cu prietena mea cea mai bună, deși și cu ea schimb zeci de mesaje pe whatsApp, uneori zilnic.
In rest vorbesc cu cine trebuie, părinții și cam atât. Mă apucă groaza când trebuie să sun la vreun call center. Și chiar când e ziua cuiva și sunt din aceia pe care e de preferat să-i suni.
Asta în condițiile în care la începutul carierei mele am lucrat la un secretariat și trebuia zilnic să răspund și să sun o mulțime de oameni, inclusiv total necunoscuți. Acolo mi-am ieșit din zona de confort, mă obișnuisem, dar tot am urât cu spume activitatea.
Comentariu beton!36
Pur și simplu URĂSC mesajele audio.Lucrez la o firma de contabilitate și am o clienta care-mi da mesaje audio. De ceeee? Sună, dacă n-ai chef sa scrii! Sau scrie, dacă ai doar o intrebare.
Alina, eu las mesaje audio, cand sunt la volan. Dar pe messenger facebook pentru ca acolo apesi doar de 2 ori: 1 data cand inregistrezi si 1 data cand termini. La whatsapp necesita concentrare mai mare, ca trebuie sa tii apasat butonul de audio prin urmare atunci mai bine nu fac nimic. Dar nu las mesaje audio ce implica chestiile pentru lucru, aia mi se pare stupid.
Noua generatie e cea careia ii e frica sa vorbeasca la telefon, se pierd in online.
Edit. Eu sunt genul care scrie si suna daca nu primesc raspuns si e important.
Comentariu beton!14
Urasc sa scriu mesaje. Sau, sa mi se raspunda la telefoane cu mesaje.
Ma gândesc, foarte des in ultima vreme, sa-mi sterg aplicatia whatsapp.
Adică suni și vorbești cu oamenii ca sălbatecii? Scriu. Prefer să nu fiu sunat și nici nu sun. Dacă sunt sunat de familie sau de către foarte puținii mei prieteni, răspund cu mare plăcere.
Comentariu beton!50
Salbatici sunt cei care scriu (mult) in loc sa vorbeasca. Stau in pestera lor singuri..
Prefer telefonul, clar! Insă depinde și cu cine și ce am de vorbit. Vorba cuiva de mai sus: Verba volant, Scripta manent.
Între astea mai e și conversația cu mesaje audio :))
Aia îmi rupe neuronul în mii de bucăți împrăștiate prin univers.
Bă băiete dacă tot te chinui să îmi trimiți ceva vocal sună-mă mai degrabă
Sud americanii sunt disperați după trimisul de mesaje audio pe whatsapp
Comentariu beton!13
@Nico
Stai sa-i vezi pe spanioli. Si spre deosebire de americanii care se nasc cu „time is money” in ADN, spaniolii sunt una din natiile pentru care timpul e un concept inca neinteles pe deplin si din cauza asta putin respectat si pretuit, ceva mai rau ca la romani (care-s printre campionii europeni la acest capitol)
WhatsApp e Biblia mea. Intru de zeci de ori pe zi. Acolo program și o mare parte din ce fac pe zi.
Cu prietenii apropiați și rudele vorbesc la telefon. Ideea e că trăcăn mult. Și pot să fiu obositor, greu de suportat. Da’ nu-mi pasă.
Scriu. Vorbesc doar cu cei foarte puțini pe care vreau musai să-i aud.
Comentariu beton!19
Intai cu mesaje. Daca nu iese din mesaje, vorbesc. Cum zicea un om intelept p’acilea (aka @ CosticaM.) „verba volant, scripta manent”. Mai bine sa ii dau in cap cu scrisul dacat sa imi bat gura de pomana si sa-mi zica ca el/ea nu a zis mancati-as sufletelul asa ceva😀.
Comentariu beton!12
Ambele. Sunat+ scris.
Cum dorește interlocutorul. Pentru mine nu e o problemă. Comunicare să fie!
In conditiile in care se intampla sa fiu sunat de minimum 50 de ori zilnic, urasc telefoanele, urasc sa fiu sunat oricand si de catre oricine si urasc sa pierd timpul aiurea la telefon.
Daca pun o medie de 3 minute / apel (bine, mai aveam parte de un cretin care nu stia sa se opreasca nici macar la o jumtate de ora de convorbire), ajung la concluzia ca prefer sa trimit mesaje scurte pe email sau pe whatsapp (cu colegii si colaboratorii comunic foarte rapid pe WA de pe computer).
Mai este un foarte mare avantaj pentru mine cu comunicarea pe WA sau email, oricand pot sa verific toate detaliile in cazul in care am uitat ceva sau in cazul in care cineva incearca sa minta.
Tot un avantaj mare la mesaje ar fi si faptul ca nu te conditioneaza pentru momentul in care trebuie sa raspunzi – daca iti trimit mesaj, imi raspunzi daca si cand poti sau ai chef, pe cand convorbirea implica raspunsul in momenutl in care esti sunat si, practic, oricine poate sa dispuna de timpul tau oricand are chef, si nu orice pulete merita sa dispuna de timpul meu cand are el chef – asta inseamna ca nu raspund mereu la telefon si in nici un caz nu raspund numerelor de telefon necunoscute (daca le arde buza, trebuie sa trimita un mesaj mai intai).
Asa ca, incerc sa rezolv majoritatea probelmelor prin mesaje si prefer sa vorbesc la telefon doar cu cei apropiati si familia.
Pe primul numar de telefon pe care il folosesc si pentru serviciu – vorbesc cu colaboratorii si doar cu o parte din cunoscuti – si doar atunci cand nu se poate rezolva rapid prin mesaje, iar la al doilea numar de telefon raspund mereu pentru ca il au doar cei care fac parte din familie.
De cateva luni incoace, sambata si duminica se poate apela doar al doilea numar de telefon.
0
Comentariu beton!26
exact, la cum a ajuns viața astăzi ar trebui să stai doar pe conversații telefonice non stop dacă nu ar fi scrisul. Ca să nu mai spun că așa i-am dezvățat pe cei care sună de TREI-PATRU-CINCI ori consecutiv, dacă nu răspunzi, la interval de secunde. Ce mama naibii nu înțelegi că nu pot/nu vreau să răspund!? Poate mă cac, poate mă fut, poate fac duș, poate mănânc, poate sunt într-o întâlnire cu altcineva, poate înot, poate doar vreau să știu dinainte dacă merită să-mi investesc acum timpul, sau îți pot răspunde în scris când am starea și disponibilitatea, când și dacă consider. Ca să nu mai spun că am minimum două apeluri zilnice de reclame și rahaturi ( dacă am făcut greșeala să răspund le tai macaroana din prima, nu discut, scrie, man, un mail, sau pe WA, că tot pare că ai nr meu, lasă-mă pe mine să decid dacă-ți dau timpul meu)
Comentariu beton!12
P.S. Dacă e vreo urgență și nu răspund, apreciez mesajul scris pe mesageria telefonului, nu pe aplicații. Asta este convenția și cu fiica mea, și cu clienții. Că acolo se aprinde becul la urgențe, când scrie cineva acolo, ca sălbaticii, nu pe mail, nu pe FB, nu pe WA. E vorba și de eficiență, că n-avem timp personal suficient cât să-l risipim aiurea.
Daca nu-i urgentza, *intotdeauna* mai intai mesaj – chiar daca e un simplu „esti?” sau „sun 1m?” la care poti raspunde „dupa 2” etc.
Ca o paranteza, cati dintre voi aveti din cei care va scriu din senin „suna-ma cand ai 5 min”, si-n 99% din cazuri au de fapt nevoie de ceva de la voi?
1
Scriu doar primul mesaj. Pot să te(vă) sun? După care sun . Dacă simt că e nevoie să rămână și scris trec la scris. Scrisul mi se pare mai impersonal și comunicarea prin viu grai,de multe ori, îți transmite mai multe decât pot s-o facă cuvintele scrise.
Sunatul apare doar dupa ce ii scriu. De cele mai multe ori – doar mesaj. Oricum am senzatia ca vorbesc prea mult la telefon.
Deci text – text – text. E mult mai comod. poti regasi mai usor informatia.
Si, similar multora, nu suport ba$inile alea audio pe whatsapp. As scoate optiunea asta incepand cu ieri.
E mai personal, să suni. Trimit mesaje, de obicei, pe grup, am un grup cu cele 3 fete, ale mele. Suntem departe, unele de altele și pentru a afla, toate în același timp, ne scriem pe grup. Mesajele vocale, mă enervează la culme.
Preferabil text. Telefon doar dacă e necesar în caz de explicații suplimentare. În general încerc să fiu eficient în comunicare, chiar și cu cei mai apropiați, dacă depășește conversația la telefon 10 minute, am tendința s-o scurtez.
Nu mai zic că eu sunt din ăla de-i trimiți cam degeaba linkuri cu chestii de pe facebook sau tik tok, șanse foarte bune să fie ignorate.
Am un patron care stă foarte prost la comunicare și organizarea muncii. De exemplu îmi zice că trebuie schimbată o lampă și când îl întreb unde e:
– Știi unde stă mă-sa lu Brăilă?
– ?!?
– Brăilă, ăla care lucrează la primărie. Ăla de la…
– Zi-mi bre strada unde stă mă-sa sau măcar dă-mi un nr de telefon că o găsesc eu. De unde plm să știu io unde stă mă-sa.
Fix acum o oră ne-am terminat treaba și la telefon un coleg îi zice lu boss ce am făcut… blablaba și bossu-i zice să meargă cu alt coleg să aducă o nacelă în parcarea unde avem biroul pentru că avem o lucrare mâine.Ok. Ăștia doi mă întreabă pe mine unde este mașina? Io le zic că am dus-o în alt oraș,Uricani la vreo 15 km, în spatele primăriei. Pleacă ăștia bombănind că, puii mei, la ora asta ne trimite, că aveam programare la birt cu niște beri. În fine. Mă sună al meu:
– Băi, să vezi ce am pățit. Am ajuns la Uricani și ne-am învârtit în jurul primăriei pe toate străzile dar nu am găsit nacela așa că l-am sunat pe boss.
– Nu găsim nacela.
– Cu adică?
– Păi am căutat-o pe toate străzile din jurul primăriei și nu e.
– Care primărie?!?
– Din Uricani.
– Băi voi sunteți proști? Ți-am zis că nacela este în paracarea blocului B2 de la noi din Vulcan pentru că am adus-o eu aseară.
– Nu mi-ai zis.
– Ba da.
– Ba nu.
La muncă trebuie mesaj scris obligatoriu pentru că nu se mai poate. Cel puțin la noi.
În schimb la relații personale am primit de la fratimi-o un mesaj pe wațap de anu nou cu: La mulți ani, fie ca… Nici nu i-am răspuns.
Comentariu beton!29
Aideplm
:))))))))))))))
Ești foarte aproape de momentul în care o să te rog să scrii ceva pentru blog.
@mihaivasilescu, să scriu ce. Că alaltăieri am fost la un client, tinichigiu și vopsitor amator care avea în garaj o motocicletă Carpați și o Jawa din 1960 plus un Ford Taurus de prin 1985 cu tablă de tanc pe ea, geamuri electrice, climă, puii mei, full pe vremea aia, masină cu care a ajuns la Istambul și pe care o renova? Plus zeci de povești, pentru că m-a înnebunit cum a ajuns el la muntele Athos? . Cine ar fi intersat de așa ceva?
Comentariu beton!18
Eu.
Și dacă sunt eu, cu siguranță se mai găsesc câțiva nebuni.
@Shoric: scrie, bre, nu fii scârțar. Sau povestește-o c-o scrie Vasilescu dup-aia. 😎
Comentariu beton!12
bagă, vericule!
PS și să nu corecteze @Vasilescu! că greșelile tale gramaticale fac parte din farmecul personal; ești, d p m d v, unul dintre cei mai originali de pe aici, un tip cu o viață nu foarte comodă, dar care a luptat să-și depășească condiția; respect!
Comentariu beton!15
Întotdeauna vorbit. Pentru a înțelege mai multe din conversație, decât dintr-un text sec. Chiar și cu emoticoane, care pot fi amabile în timp ce interlocutorul este indispus sau deranjat de conversație. Tonul face muzica…
Pentru business mail după conversație, că scripta manent!
Urăsc relațiile de afaceri pe whatsapp, mi se trimit pe el contracte și chiar proiecte întregi…
Mesaj. Vorbitul se lungeste prea mult.
Comentariu beton!11
Fix.
Profesional: dacă nu e în log, nu există. Nu te baza pe memoria mea, după tine m-au sunat încă trei, poate m-ai sunat când eu încă dormeam chiar dacă ți-am răspuns coerent și de fapt nu am înregistrat absolut nimic.
Personal: cum îți pică bine, până ce nu e mesaj audio Whatsapp. Că te și fute Stalin de îmi pierzi vremea cu așa ceva.
0
Comentariu beton!13
Eu prefer să comunic prin mesaje. De sunat, sun doar când am de rezolvat ceva punctual, sau pentru a vedea ce mai fac rudele apropiate și prietenii apropiați. Sau de ziua cuiva / de Revelion.
Mă simt mult mai confortabil comunicând prin mesaje, iar dacă o persoană care nu e în categoriile de mai sus vrea să comunicăm preponderent telefonic, am grijă să iau un pic de distanță față de ea.
Fix ca tine procedez.
În plus, urăsc mesajele vocale pe whatsapp
Eu sunt scurt și la obiect. Scris și vorbit. Nu am răbdare. Și nu îmi place să mă pierd în detalii inutile.
Dar prefer vorbit.
Sa dai mesaje audio pe whatsup e pt lenesi combinat cu antisociali.
Și sunat și scris, depinde strict cu cine, în ce scop, cât e de urgent și de amplă problema.
Îmi place că am posibilitatea de a scrie unei persoane că am o treabă cu ea înainte de a suna direct ca să nu deranjez, mai ales că am whatsapp pe computer și pot tasta mult și bine. Uneori am de comunicat o simplă chestie care nu necesită un apel telefonic care inevitabil ar dura mai mult (cu mama, de ex.).
Dacă e o chestie mai complexă de discutat, prefer telefonul clar.
Dar urăsc cu patimă mesajele vocale pe whatsapp.
Scris. In relațiile de servici musai. Mai ales dacă cei din middle management sunt lipsiți de coloană vertebrală. Am pățit când 4 oameni am fost la directorul adjunct, am stabilit o soluție și când directorul ăl mare a ridicat o sprânceană adjunctul a zis că nu pricepusem noi că el nu era de părerea noastră. De atunci în scris, nu mesaj, mail și cu directorul la cc sau, dacă eram prea furioși, bcc.
Și când am de vorbit cu copiii prefer să-i avertizez pe WhatsApp, fiindcă ar putea fi ocupați și dacă văd cai pierduți (missed calls) se sperie. De obicei sună ei sau mă întreabă politicos „arde?” și amânăm. Ei au un program ciudat, eu sunt la pensie.
Depinde de tipul si urgenta comunicarii.
Daca e cu orizont de timp determinat (intre acum si urmatoarele 15-30min sau daca e o speta care necesita detalii voi suna, in 100% din astfel de situatii.
Daca interlocutorul e ocupat sau nu poate fi apelat din orice motiv, nu obisnuiesc sa las mesaje vocale sau scrise pentru ca e de regula inutil pentru ambele parti pentru ca actualitatea comunicarii a expirat.
Pentru chestiuni neurgente si simplute, prefer scrisul in cam 2/3 din cazuri. In rest tot sunatul, mai ales daca sunt in masina.
Mai folosesc mesagerie tip whatssap sa completez in mod necesar o convorbire telefonica cu detalii vizuale atasate (poze, documente). De fapt asta este pentru mine utilitatea principala a acestui tip de serviciu.
Pe acelasi principiu, ma astept ca cine are nevoie de mine, suna, nu da mesaje de nici un fel pentru ca rareori las notificarile de mesagerie cu sunet, tocmai pentru ca nu-mi place sa stau cu nasul in telefon non-stop. „Ies eu din cand” in cand, cand am timp si chef, sa verific SMS si whatsapp.
Prefer sa sun, nu prea reușesc sa transmit exact ce simt prin text și decât sa lungesc inutil cu replica la replica asa fac. Asta cu cei apropiati binenteles.
Cine nu vrea sa ma audă nu are decat sa nu mai caute. Am pățit la viata mea destule aiurea ca eu am zis ( in scris) ceva tu altceva ai înțeles, ca să nu îmi mai complic aiurea existenta. Dar a fost o vreme, bine ca nu mai e, când nu puteam sa o sun sa vb, pe soră-mea ca cică doar mesaje, ca asa e normal( al ei) am zis sa o scutesc de suferinta de a vb cu mine și adăugat la altele, au tăiat de tot răbdarea mea. Că, dacă eu vreau sa comunic doar telepatic 😉 cu cineva, ca asa ma simt eu ok, tu de ce sa nu te conformezi? Nu domle, doar eu sa fac ce muschii ei voiau!
La muncă – scriam mesaje ca s-am dovadă la ce-am vorbit la telefon, că io ziceam una, iar ei făceau alta.
Cu ceilalți – vorbit la telefon
Mie mi-a scos jobul mesajele din cap. N-am voie nici cu telefon nici cu alte gadgeturi. Uite asa m-am imprietenit cu fixul. Pentru astia tineri de tot, fixul e ala cu receptorul atasat cu un cordon ombilical de o carcasa plina de butoane. Si cu faxul… Si cu scrisorile… Ma gandesc sa-mi iau pentru timpul liber un telefon de ala cu butoane rezistent la politrauma, ca ma scoate din sarite paleta de Smartphone, zici ca vorbesc la plasma din sufragerie cand raspund la telefon
Și/și depinde de persoană: sunt persoane care vor mesaj scris dar trebuie să dai atâtea explicații și amănunte că îți vine să-ți iei câmpii și le scriu să mă sune ca să rezolvăm mai repede (e foarte neplăcut cu ei) și îmi sunt prietenii cu care vorbesc până se descarcă telefonul, mai vorbesc mult și rezolv o mulțime de chestii când am drumuri lungi cu mașina, fructific timpii morți din trafic 😁
Prefer mesaje.
Eu exclusiv ‘textuiesc’. Nu răspund la apeluri.
Prefer să sun, dar nu mă încurcă tare nici mesajele.
Eu sunt intr o perioada in care am chef sa fiu liniștita, așa ca trimit un sms sa ntreb când pot suna, cu speranța ca poate poate or pricepe și alții ca e cazul sa tot așa. Aiurea:( Unii suna fără sa se uite la ceas, nu contează ca decalaj:(
Când e musai sa sun, încerc sa nu lungesc pelteaua, au rămas putini oameni cu care sa ma ntind la vorba. Și nu mai pooooot cu aia care mor de dragul meu și ma suna tot la doua zile (mereu cu aceleași eterne tânguiri), ascult de jena și din cand in cand zic “hmmmm” 🙂 Credeți ca i interesează?
Nu am whatssapp și ma nversunez sa nu mi instalez, spre disperarea uimita a sociabililor. Aveam pe vremuri o vagă 🙂 amica, pt ca “toată lumea are copii” făcuse si ea unul. Și mi trimitea toate cele cinci sute de mii de poze executate intr o zi, aveau si titlu: “bebe pe olița”, “bebe lângă olița”, “bebe face pipilica”, “bebe cacută”, “bebe se uita spre stânga”, “bebe papa lăptic”…
In relațiile oarecum oficiale prefer sa am întotdeauna o urma, așa ca rămân la mesaje.
Și cui nu i convine… tot aia e 🙂
Am primit si eu mesaj de la un nesimtit, pe la ora 23, eu fiind in concediu, el avand chef de discutii pe teme de masini ,,Pot sa sun?”, suna, da-te-n spanac, daca tot mi-ai stricat si seara, de ce sa nu-ti bati joc de concediul meu pana la capat.
Nu asa procedez cu mesajele, am grija in primul rand sa nu deranjez dupa ora 20, tin cont mereu de perioadele cand oamenii sunt in concediu si nu trimit mesaj doar cu ,,pot sa sun” ci descriu succint si tema convorbirii, mai primesc si rapsunsuri cu ,,nu e cazul”, ,,nu ma priveste/nu vreau” sau ,,nu ma intereseaza”.
@Florin
Hahaaa.
E mai eficient sa raspunzi si sa-i spui ca te deranjeaza si sa nu mai sune ca il vei suna tu inapoi daca/cand vei avea timp sau chef. Si daca are nevoie de ceva, sa caute singur solutii si daca in 48h nu a reusit sa gaseasca niciuna, poate sa revina la tine cu telefon.
Functioneaza mereu. Uneori ala te mai suna inapoi multa vreme dupa ce ai uitat de el sa iti multumeasca ca datorita tie a reusit sa rezolve singur o chestie de care nu credea ca e capabil.
Un om a scos asta: „orice sut in cwr e un pas inainte”. Mare intelept!
@Tom
Foarte posibil, doar ca in anumite zile chiar nu mai am nici un chef (dupa zeci de apeluri primite) sa mai raspund la telefon.
Si da, e o solutie foarte buna sa ii pui sa se descurce, m-am convins de multe ori ca functioneaza foarte bine. Si chiar daca uneori mi-e jena sa le spun direct sa se descurce (mai ales daca nu este problema mea), incep sa aplic metoda asta din ce in ce mai des.
Eu cand ma suna oricine si nu vreau sa raspund, ala insista, eu continui sa nu raspund,ii trimit dupa 10 minute un text simplu,,,ce plm vrei? Daca nu raspund inseamna ca nu vreau sa raspund, ori am murit, ori nu ma intereseaza azi telefonul…daca e destept da un mesaj, daca nu intelege si suna ca disperatul, il las acolo…( aici nu intra membrii familiei)
Gândește-te că mai sunt oameni cu deficiențe de auz sau poartă proteze auditive și lor le e mai comod să scrie mesaje decât să sune sau să fie sunat.
Așa e, dar știi la ce mă mai gândesc? Că mereu apare aici câte un prost care să-mi dea exemple punctuale și să-mi ridice excepțiile la rang de regulă. Felicitări, ești unul dintre ei.
mesaje, au avantajul ca le citesti cand vrei, raspunzi cand vrei. voce, doar cu cei apropiati sau cand e musai atunci.
Si si. Cu prietenii apropiati sun. Sau las mesaje audio.
La lucru trimit si email-uri sau informatii pe whatsapp unde e mai simplu dar si sun.
Nu am nicio greata de niciuna. Nu inteleg stresul din spatele ei.
Pentru mine scrisul e mult mai util decat sunatul.
1. Sunt uituc si scrisul ramane.
2. Poti sa trimiti un mail la orice ora
3. In majoritatea cazurilor, un text este suficient. Cand e nevoie de explicatii, e mult mai usor la telefon.
Urăsc să vorbesc la telefon, da? Deci whatsapp-ul e religie pentru mine.
Dar am niste pizde de rude care suna cu apel video, și așteaptă să le faci cu mîna și să te rîzi că boul in ecran, brrr, proastă lume.
Eu folosesc si mesajele scrise (de obicei cu cei mai tineri) dar si convorbiri telefonice. Am cateva rude si prietene cu care apelurile telefonice periodice dureaza de la o ora in sus, noroc cu abonamentele cu convorbiri nelimitate 😀 Cu copiii comunicam cel mai des in scris, pe grupul nostru de pe messenger. Ne informam ce s-a mai intamplat la fiecare, trimitem link-uri, poze, etc. Mie mi se pare ok asa, stim ce se intampla fara sa ne sacaim unii pe altii.
scris daca nu e urgent, sunat daca e urgent. simplu
Dacă nu se inventa e-mailul și toate aplicațiile de mesaje, eram la ora asta retrasă în munți crescând o capră și 3 mâțe negre. Așa de mult urăsc să vorbesc la telefon că aș fi renunțat la viață modernă cu totul. La telefonul personal am renunțat sa mai răspund de prin 2016. Lumea a învățat, trimit mesaj sau dacă vor să îmi povestească treburi sunt liberi să vorbească și o oră cu mesageria mea vocala. Le răspund eu mai târziu cu un mesaj. De obicei nici nu e nevoie de mai mult de un ok sau nu pot.
La birou a fost mai greu până ne-au trecut pe un sistem cu videocalls, ala mi se pare suportabil, vad cu cine vorbesc. Înainte mă fofilam cu e-mails, și dacă trebuia neapărat să vorbesc preferam sa fac o plimbare pana la biroul omului sa vorbesc fața în fața. Sunetul era ultima opțiune, după care îmi luam concediu să îmi revin :))
Deci nu sunați, ies eu din când în când.
Scris și telefon.