6,840 cititori

Mai ușor cu infarctul pe scări

Lucrurile stau așa: Vasi Rădulescu postează pe Facebook un material cu informații medicale false. Material care face vreo 2000 de like-uri și peste 1700 de shares. Dacă nu știți cine este Vasi Rădulescu, vă spun eu că este un medic care știe să scrie, chestie care i-a adus notorietate în mediul online.

A doua zi, Vasi Rădulescu revine cu o altă postare în care spune că totul a fost doar un experiment prin care a vrut să le arate oamenilor că nu e ok să dea share fără să verifice informațiile pe care le citesc. După care se enervează când unii îi dau unfriend/unfollow și alții îi spun că nu-i ok ce-a făcut. Iar eu vreau să-i explic lui Vasi de ce oamenii ăștia au dreptate.

Continuarea

4,648 cititori

Cine vrea două bilete la Faust?

LATER EDIT

După lupte seculare care au durat până aproape de miezul nopții, avem un câștigător în persoana lui George. George, pentru confirmare, dă-mi un email de pe adresa pe care ai folosit-o să te înscrii la tragerea la sorți, te rog. Adresa mea de email e la “Contact”, pe blog. 

Dacă până duminică nu primesc email-ul de conformare de la George, biletele vor ajunge la următorul de pe lista rezultată în urma tragerii la sorți. O să anunț tot aici dacă mi-a scris George. 

Cred că e unul dintre cele mai mișto premii pe care le dau, de când am blogul ăsta. Și nu mă refer la valoarea lui nominală, ci la ce înseamnă ca experiență.

Bref, colega noastră Jamilla a primit cadou două bilete la Faust. Din motive independente de voința ei, înțeleg că nu mai poate ajunge la spectacol, așa că, într-un superb gest altruist, a decis să vi le dea vouă, aici, pe blog.

Continuarea

7,311 cititori

Când te doare în cur de client

Pe scurt, dacă nu știți încă despre ce este vorba. Cetățenii care produc biscuiții RoStar au făcut nițică publicitate pe Facebook folosind niște vizualuri în care se regăseau Adolf Hitler și minunații lor biscuiți. Găsiți toate detaliile aici.

Între timp, postarile au fost șterse și agenția de PR dă vina pe ăia de la RoStar, motivând că a fost decizia clientului. O fi fost, nu zic nu, dar trebuie să fii cel puțin ignorant să-i lași p-ăia să posteze pe Facebook, de două ori, folosind vizualuri cu portretul lui Hitler și zvastica nazistă.

Iar la treaba asta, sunt aproape convins că s-a ajuns din două motive: Continuarea

7,558 cititori

De-aia nu e bine să uiți prezervativele acasă

Aseară încercam să scriu câte ceva, scrolam pe Facebook și, pe măsură ce scrolam, mă scârbeam din ce în ce mai tare de tot ce găseam pe-acolo. După care mi-am adus aminte că la mine pe blog zace o poveste pe care n-a citit-o aproape nimeni, pentru că e scrisă încă din cuaternar. Așa că, în loc de povești cu pui fericiți, politică, urși, dăncile, alegeri și alte mizerii, ia citiți voi asta, că s-ar putea să vă și placă.

Pritenul meu I. a cunoscut la un moment dat o fată pe care, din motive pe care o să le înțelgeți abia după ce terminați de citit, o s-o numim aici Andreea. Și pentru că pe vremea aia era mai greu cu interneții, după ce fata i-a dat numărul de telefon, prietenul meu I. a considerat de bun augur să înceapă o curte asiduă prin intermediul sateliților.

Mai precis, scria sms-uri. Da’ multe nene. Cred că la un moment dat ajunsese să tasteze mesajele un pic mai repede decât vorbea sau pe-acolo. Și pentru că I. era așea mai “romantic” de felul lui, texte de genul: “te-ai născut pe furtună? că ești trăznet ?” (dap, ați citit bine) și “crezi în dragoste la prima vedere sau trebuie să mai trec o dată?” (exact, știu, nu ziceți nimic vă rog) erau la ordinea zilei.

După mai multe săptămâni de conversație din asta senzațională, într-un final a venit și momentul de cumpănă când I. a primit mult dorită invitație la o cină urmată de micul dejun (wink-wink). S-a îmbăiat al nostru, și-a tăiat regulamentar unghiile, și-a făcut toaleta, apoi a purces spre locul faptei. Acolo toate erau bune și frumoase, Andreea părea dornică și primitoare și seara a curs extraordinar. S-a gătit, s-a mâncat, s-a băut, s-a râs, s-a cam făcut tot ce fac doi îndrăgostiți la cină. Mai rămăsese să se treacă la fapte.

Atunci, out of nowhere, a picat ca un trăznet anunțul:

– Dragul meu I., tu o să fii primul bărbat din viața mea!

Continuarea

8,365 cititori

Cum e cu puiul ăla fericit

Probabil ați auzit cu toții despre scandalul cu Puiul Fericit. Din fericire (ce ți-e și cu limba asta română), pe mine m-a lăsat complet rece subiectul, dar nu pot să nu rămân uimit de câtă energie, demnă de o cauză mai bună, a declanșat pe interneți.

Dar, pentru că eu am o teorie referitoare la bulele de online și cât de mult pot sau nu ele să influențeze lucruri, am să vă rog să verificăm o chestiune și să participați la sondajul de mai jos. Sunt extrem de curios ce rezultate vor ieși, ba chiar dispus să bag și niște bani în promovarea sondajului, doar ca să-mi lămuresc eu niște lucruri (pe care le veți afla și voi, desigur).

Așadar, dacă fix în momentul ăsta ești la raft la supermarket și vrei să-ți cumperi niște pui, ce faci?

Aș cumpăra liniștit Puiul Fericit

Loading ... Loading ...

5,671 cititori

Sunt curios pe cine mai amenință Sanador acum

Mai țineți minte cum îi amenințau cetățenii de la Sanador pe toți cei care aveau tupeul să se întrebe cum de a fost posibil să moară un copil, venit pentru o hernie inghinală, la ei în clinică? Că eu țin minte destul de clar.

Well, sunt curios pe cine mai amenință Sanador acum, după ce este oficial că vina a fost a lor: “potrivit anchetei, decesul putea fi evitat dacă medicii care îl supravegheau pe copil erau mai atenți”.

În rest, mi se pare cel puțin bizar (ca să ma exprim cât pot eu de eufemistic) că viața unui copil valorează cu un vot de blam. Pentru că aceasta a fost sancțiunea dată de Colegiul Medicilor.

Ce înseamnă vot de blam? Medicii găsiți vinovați nu vor putea avansa în carieră timp de șase luni. Practic, atâta s-a putut.

‘Te-n dinți, veață!

 

3,987 cititori

Ne batem joc de cultura sfântă a acestui neam!

Anul Domnului 2014

Goran Bregovici și Florin Salam anunță că vor susține, împreună, un concert extraordinar la Sala Palatului.

Toți ipsterii (da, fără “h”, că nu-l merită), toți iubitorii de artă și frumos ai acestei nații au avut, practic, orgasm multiplu la auzul acestei vești extraordinare. Vai, dar ce idee, vai dar Bregovici ăsta, se vede dragă că e geniu, numai el putea să facă așa ceva. Dar și Salam al nostru, ce voce, ce prezență fabuloasă, n-o avea el școală, dar nici nu mai contează. Și-au ținut-o așa, langa, până n-am mai suportat să aud cuvântul “salam” nici măcar la megaimaj. Continuarea

4,224 cititori

Așa e când nu ai lucrul tău

Am tot vrut să scriu despre asta, după ce-au căzut Facebook și Instagram acum câteva zile, dar pentru că c-au tot apărut alte chestii n-am mai avut când. Uite c-am găsit acum timp.

Știu o grămadă de bloggeri pe care-i citeam și care și-au lăsat blogurile în paragină atrași de mirajul validării rapide pe care le-o oferă Facebook-ul. Well, poate că recenta cădere a rețelei a transmis un semnal destul de clar despre ce s-ar putea întâmpla dacă se supără nen-tu Zuckerberg și scoate jucăria din priză. Continuarea

4,884 cititori

Aici nu există corupție, suntem doar diferiți cultural

Să presupunem că te numești Viorica, ai în jur de 60 de ani, locuiești într-un oraș oarecare din România și fiu-tău, acum ajuns om în toată firea, la casa lui, o bate pe nevastă-sa zilnic. Si-ajungi la o sindrofie, la o nuntă, la un botez, la ceva, unde te vezi cu toate rudele și toți cunoscuții. Dintr-o dată, așa de nicăieri, vine la tine nesimțita aia de Mariana, soția lu’ frati-to, care nu te-a suportat niciodată, și te întreabă așa de-a dracului de față cu toată lumea:

– Am auzit că fiu-tău o mai troznește p-aia a lui când vine seara beat acasă. Mi-a zis Geta, de la doi, că mereu o vede cu vânătăi pe față și cu ochelari de soare.

Continuarea

6,007 cititori

Există șoferi și există șoferi de bemveu

Tot respectul pentru producătorul de autoturisme bavarez. Habar nu am cu ce impregnează tapiţeria sau ce bagă în filtrul de aer, cert este că odată intrat într-un bemveu se declanşează automat simptomul de superioritate. Nu ştiu cum naiba reuşesc să inoculeze senzaţia că, după ce ai trântit semeţ portiera şi te-ai aşezat la volan, toţi ceilalţi participanţi la trafic coboară cu minim o treaptă pe scara regnului automobilistic. Practic, toți cei din jur devin niște nevertebrate. Şi am mari îndoieli că afecţiunea ar fi vindecabilă prin vreun tratament specializat. Continuarea