11,176 cititori

Patru lucruri pe care un bărbat adevărat nu le face niciodată

Dacă nu știați deja, o să vă spun eu acum că doar în momentele de cumpănă ale vieții lui, un bărbat arată cu adevărat cine este, ce poate, și își exprimă cu adevărat măsura curajului. Adică momentele în care se luptă cu toate spaimele lui lăuntrice și totuși reușește să le învingă și să iasă la liman:

– Când trebuie să ajungă la doctor. Un bărbat adevărat mai bine se înroleaza în legiunea străină sau se angajează tăietor de lemne la Cercul Polar decât să ajungă pe mâna vreunui cetățean din ăsta, purtător de stetoscop, absolvent al facultății de medicină. Și nu pentru că i-ar fi frică, ci pentru că știe deja tot ce-ar putea să-i se spună si consideră vizit la spital doar o pierdere de vreme.

Continuarea

8,019 cititori

Unde se duc nunțile simple când se duc?

De-a lungul acestei vieți am auzit de nenumărate ori faza cu nunta minimalistă. Ce e nunta minimalistă? Păi e atunci când viitorii miri îți povestesc înflăcărați despre o chestie lejeră unde vor fi prezenți doar el și ea, prietenii apropiați și câinele Rex, într-un decor simplu, dar feeric în simplitatea lui, care diferă de la caz la caz doar în funcție de gradul de imaginație. Fie pe o pajiște cu narcise, fie la o cabană în munți, fie pe o barcă pneumatică în Herăstrău sau pe un pachebot danez în apele teritorale ale Maltei.

Dar, indiferent de peisaj, laitmotivul era întotdeauna același: “cât mai simplu, frate, noi o să ne îmbrăcam la blugi și tricouri, iar ceilați pot să fie în bermude și teniși, nu ne intersesează. Ah, și fără muzică proastă și fără rude pe care nu le-am mai văzut niciodată în viață sau invitați necunoscuți.”. Hai, ziceți voi că nu vă suna cunoscut. Că mie nu-mi ajung degetele de la mâini și de la picioare să număr de câte ori am auzit câte o pereche visând așa. Continuarea

10,829 cititori

Stăm pe un butoi cu pulbere

Am prins odată o alarmă cu bombă pe aeroportul Charles de Gaulle. Pe de o parte m-am ofticat că s-a dus ulii de suflet avionul meu (cred c-a plecat mai târziu cu vreo trei-patru ore), dar pe de altă parte mi-a plăcut tare de tot să văd și eu de la fața locului cam ce înseamnă o alarmă de genul ăsta într-un perimetru unde ăia care se ocupă știu exact ce-au de făcut, nu se uită mirați în stânga și-n dreapta așteptând să li se dea și să li se facă.

Acolo, pe aeroportul ăla imens și full de călători, nu cred c-a durat mai mult de treizeci de secunde de la momentul când au anunțat prin boxe că este o situație de urgență care necesită evacuarea, până au scos pe toată lumea afară. În timp ce prin stație încă mai rula anunțul, de nicăieri au apărut niște cetățeni soldați echipați ca-n filmele cu teroriști. Nu strigau, nu făceau mișcări bruște, nu erau agitați, nu puneau mâna pe tine. Continuarea

23,660 cititori

Spitalul Sanador pune batista pe țambal?

Duminică la prânz, când am fost pe la birou să văd ce fac Suzana și Vasile, am trecut prin față pe la Sanador și-am văzut un car de reportaj al protv-ului care trasmitea ceva de la fața locului. Nu înțelegeam ce.

Abia seara, la știri, m-am prins despre ce era vorba, când am văzut ce s-a întâmplat. Totuși, dacă n-aș fi cunoscut topografia locului, habar n-aș fi avut că nenorocirea s-a întâmplat la Sanador, pentru că numele spitalului n-a fost pronunțat nicio clipă (cel puțin nu în cadrul știrilor protv de duminică seara). Acum mi-e foarte clar de ce:

“În consecință, vă solicităm să vă abțineți de la difuzarea unor informații false și defăimătoare, directe sau indirecte, referitoare la Spitalul Clinic SANADOR sau stabilirea existenței unei culpe în sarcina acestuia, unitatea noastră urmând a întreprinde toate măsurile necesare către toate autoritățile competente în vederea tragerii la răspundere precum și acoperirea tuturor prejudiciilor cauzate.”

Pare că cetățenii de la Sanador ar cam vrea să nu vorbească nimeni despre asta, nu? Well… Continuarea

6,597 cititori

Virgilică

Am fost ieri cu Suzana și Vasile la veterinar pentru vaccin. Când am intrat în cabinet, doamna doctor (cred că era nouă sau ceva, că parcă n-o mai văzusem pe-acolo) se uită mirată la Vasile și conchide sigură pe ea:

– Ăsta e corcit cu Norvegiană de Pădure.

Înțelegeți? Vasile al meu, orfan și crescut cu biberonul, e mare Norvegian de Pădure. M-am bucurat de parcă se descoperise că e taică-meu rudă cu Prințul Charles. Atât mi-a trebuit. Când am ajuns din nou în firmă, am informat pe toată lumea să aibă grijă cum se poartă cu Domnul Vasile, pentru că e rasă pură, nu vreun cotoi amărât, da?

La care unul dintre colegii mei ridică ochii din laptop și se uită așa mai chiorâș la mine:

– Ți-am povestit cu Pinscherul pitic?

Continuarea

5,857 cititori

Cum e cu sfaturile nesolicitate

Măcar o dată pe săptămână, dacă nu chiar mai des, primesc pe chat câte un sfat de genul celui de mai jos (ca să fie clar, mirobolantul mesaj se referea la acest text):

Nu stiu cine esti si cu ce te ocupi..Vreau sa citesc articole bune scrise de oameni inteligenti si interesanti, nu astfel de subiecte ca cel din poza..(mi-a ramas pe retina poza aia). Sunt oameni si oameni..suntem diferiti.. In loc sa-ti consumi energia cu scarbosenii din astea, dar si sa critici, mai bine te-ai lasa, sau ai scrie ceva util. De exemplu, incearca sa scrii despre un om care face fapte bune, care promoveaza Ro sau care face ceva interesant. Detaseaza-te de ceea ce urat, si cauta frumosul. Iti va fi tie bine, in primul rand. Zi buna.

Pe lângă aberațiile de tip „caută frumosul” (a propos, m-am uitat pe profilul cetățencei sfătoase și încă nu-l găsise), pe lângă întrebarea mai mult decât firească „dacă nu-ți place, de ce continui să citești?”, sunt stupefiat de lejeritatea cu care oamenii aleg să dea sfaturi în stânga și-n dreapta, deși nimeni nu le cerere părerea, dar mai ales deși nu au competențele necesare.

Continuarea

48,725 cititori

Un copil de opt ani se stinge cu zile

Cutremurător! Vă imaginați cam ce trebuie să fie în sufletul unui părinte care este nevoit să scrie: “Vă întreb, Doamnă Ministru, cum credeți ca trăim noi, părinții, știind că pentru fetița noastră ziua de astăzi poate fi ultima zi de viață?”. Vă rog eu să dați share masiv. Poate se viralizează naibii și vor fi nevoiți să facă ceva ăia de la Minister. 

Scrisoare deschisă către Ministrul Sănătății, doamna Sorina Pintea

Stimată Doamnă Ministru,

Sunt Dispina Micuțaru, cetățean român și vă scriu această scrisoare deschisă, pe care o și public, în speranța că va ajunge la dumneavoastră pe orice cale posibilă. Continuarea

7,803 cititori

Cele mai bune sfaturi pentru femei

Mi-a ajuns ieri sub ochi un fragment din „Ce erau învățate femeile în cartea despre menaj din anul 1960”. Aveți printscreenul mai jos.

L-am citit cu voce tare, cu intonație, în firmă și, după ce-am terminat toți de râs, a băgat capul la noi un coleg din biroul de lângă:

– Auzi, poți să-ți dau adresa de email a lu’ nevastă mea?

Acestea fiind zise, să purcedem să parcurgem sfaturile. Merită. Continuarea

6,498 cititori

Cu ce mă ajută ieșitul din bulă?

Știți, pe interneții patriei circulă așa un fel de îndemn motivațional. Cică e indicat să mai ieși de la tine din bulă ca să vezi cum se prezintă situația și la „ceilalți”, altfel riști să nu mai fi conectat la realitate. Well, dar dacă nu mai am nici nervi, nici putere, să mă conectez la realitate? Dacă nu mai am disponibilitatea necesară să verfic ce fac “ceilalți”?

Mi-am dat seama de asta duminică noaptea când am dat pe antena 3 ca să văd cum mai stă treaba în afara bulei. Ce să zic, stătea bine, stătea exact cum o lăsasem și ultima oară: cetățenii angajați ai televiziunii și invitații lor aberau voios în platou. Motiv pentru care, după ce-am constatat că nu-i bagă nimeni în vreo cămașă de forță, am mai rezistat fix 5 minute, minute care, de ce să mint, au fost un real câștig pentru mine. În sensul că brusc am realizat că, de fapt, nu mă interesează deloc, dar deloc, cum mai stă treaba în afara bulei. Și că vreau înapoi în bula mea, cu oameni care gândesc la fel ca mine, au aceleași valori și convingeri.

Continuarea

5,640 cititori

Cel mai mare mister al omenirii

Știu că încă nu s-a stabilit clar cum e cu Bing Bang-ul sau că cercetătorii se chinuie încă să găsească veriga care lipsește din lanțul evoluției de la maimuță la om. Știu că nu e limpede încă dacă suntem singuri sau nu în Univers. Sau cum naiba a dispărut Atlantida. Ba și cu piramidele se mai străduiesc încă să găsească o explicație logică. Să nu mai vorbim despre cum stă treaba cu Iisus, Dumnezeu sau Triunghiul Bermudelor, despre care nimeni nu știe sigur nimic. La fel stau lucrurile și cu extratereștrii, desenele din Nazca sau găurile negre. Continuarea

7,902 cititori

Dumnezeu ne vrea proști și îngălați?

A venit din nou acea perioadă a anului când aproape 500.000 de mii de români se așază la coadă la lins o grămăjoară de oase care poartă pomposul nume de “moaștele sfintei Parascheva”. Foarte bine, e treaba lor, cine sunt eu să mă pun cu gusturile oamenilor?

Doar că nu pot să nu mă întreb cum ar fi dacă jumătatea de milion de oameni, care se pregătesc să se julească la genunchi și la coate târându-se împrejurul unor bucăți de cadavru putrezit, să decidă că vor să devină de mâine dimineață mai buni? Cum ar fi să înceapă să se respecte pe ei înșiși și pe cei din jur?

Continuarea