7,877 cititori

Dumnezeu ne vrea proști și îngălați?

A venit din nou acea perioadă a anului când aproape 500.000 de mii de români se așază la coadă la lins o grămăjoară de oase care poartă pomposul nume de “moaștele sfintei Parascheva”. Foarte bine, e treaba lor, cine sunt eu să mă pun cu gusturile oamenilor?

Doar că nu pot să nu mă întreb cum ar fi dacă jumătatea de milion de oameni, care se pregătesc să se julească la genunchi și la coate târându-se împrejurul unor bucăți de cadavru putrezit, să decidă că vor să devină de mâine dimineață mai buni? Cum ar fi să înceapă să se respecte pe ei înșiși și pe cei din jur?

Continuarea

5,724 cititori

Referendumul vrajbei noastre

Patruzecișitrei de milioane de euro cheltuiți pentru nimic. Patruzecișitrei de milioane de euro cheltuiți pentru un referendum despre nimic, un referendum care n-ar fi avut nicio valoare chiar dacă s-ar fi atins cvorumul. Numai cei care conduc atât de destoinic România sunt în stare de o așa performanță.

De fapt, dacă mă gândesc mai bine, au reușit ceva. Au reușit să ne învrăjbească. Au reușit să ne divizeze, poate, iremediabil. Săptămânile astea, am văzut mai multă ură și minciună ca niciodată, am văzut cetățeni, pe care-i consideram sănătoși la cap, transformându-se în niște chestii urâte, cu un discurs atât de lipsit de toleranță și de coerență, încât m-am speriat.

Continuarea

6,646 cititori

Cele patru calități ale unui bărbat adevărat

Articolele de acest gen sunt printre motivele pentru care în jurul nostru este plin de femei care jinduiesc la prinți pe armăsari albi sau alte feluri de cai verzi pe pereți și de hipsteri care visează la iubirea perfectă, în timp ce-și șterg delicat, cu șevețelul, sperma rămasă în palmă.

Pentru că, da, șmecheria este că pare scris pentru bărbați, dar asta doar ca să tenteze femeile să-l citească în timp ce se smiorcăie și suspină: “Deci se poate, deci există așa ceva, iar eu sunt nevoită să stau cu nesimțitul ăsta care nu mi-a mai adus o floare de la ziua mea. O, Doamne, eu de ce nu am avut norocul să întâlnesc un astfel de bărbat”? Sau, pentru varianta single: “De ce să mă grăbesc? Până la urmă o să apară în viața mea bărbatul care îmi va face inima să arate ca un cireș înflorit în ianuarie?”.

Continuarea

3,072 cititori

Vreți să citiți și altfel de informații?

Hai că vreau să mă consult cu voi într-o chestie.

Primesc în fiecare zi câteva comunicate de presă (acum e bine, înainte de implementarea GDPR-ului primeam câteva zeci) care-mi aduc la cunoștință diverse informații din nenumărate domenii (de la telefoane, până la lansări de noi tipuri de cafea și defrișări ilegale).

Ideea e că le primesc pentru că oamenii care le trimit speră să fie îndeajuns de interesante, atât pentru mine cât și pentru cei care-mi citesc blogul, ca să le public sau să zic câteva cuvinte despre ele și astfel să ajungă și la voi. Chestie pe care poate aș face-o, dacă cele mai multe dintre ele nu mi s-ar părea ori că sunt scrise în cel mai clasic limbaj de lemn posibil, ori că informația transmisă e atât de plictisitoare că n-ar reuși să stârnească nici măcar interesul unui cetățean care e naufragiat de 20 de ani pe o insulă pustie. Continuarea

4,532 cititori

Cum ar fi să nu-ți mai urăști jobul?

Știți voi senzația aia de tristețe care te cuprinde așa, dintr-o dată, în fiecare duminică spre seară când îți dai seama că a doua zi e luni și iar trebuie să te duci la muncă? Și pe măsură ce se apropie ora de plecare de-acasă, te ia așa cu un fel de sfârșeală de-ți vine să inventezi orice motiv de pe lumea asta doar ca să nu te duci. Și de multe ori chiar o faci. Trimiți un email/telefon/sms/porumbel voiajor și-i anunți pe veroșii tăi șefi sau patroni, acești capitaliști fără scrupule, degrabă doritori de profit cu ajutorul circumvoluțiunilor tale trudite, că ești bolnav și că musai trebuie să zaci în pătuțu’ tău de-acasă. Sau că ți s-a spart o țeavă, ori că ți-a luat foc debaraua. Nu contează motivul, contează doar c-ai face orice ca să dispară din programul tău ziua de luni.

Continuarea

7,843 cititori

Copiii referendumului

Pălăria mea se află în colbul de la picioarele celor de la Papaya Advertising. Domnul Robert Tiderle cre’că are cojones de oțel sau ceva. Băgați un ochi pe spotul de mai jos și-o să înțelegeți exact ce vreau să zic. După care băgați și-un share.

Deci, copii, ce facem noi pe 6 și 7 octombrie?

P.S. Dacă n-aveți cont de Facebook, găsiți videoul și aici.

5,362 cititori

Limba română pentru premieri

În școala generală am făcut română cu cea mai severă profesoară din Vâlcea, doamna Farcaș, pe numele dumneaei de scenă. N-am să uit niciodată cum i-a dat un 2 ăluia din spatele meu pentru c-a avut proasta inspirație să se ridice în picioare, în timpul orei, și să-și reclame colegul de bancă: „Tovarășa profesoară, Andrei se râde de mine”. I-a dat 2 pe loc, nu înainte să-i explice calm că „a râde” nu este verb reflexiv.

Continuarea

6,383 cititori

Suntem la fel de înapoiați ca acum 80 de ani

Deși pare o chestie din altă lume și din alte veacuri, să știți că în spațiul carpato-danubiano-pontic încă mai există cetățeni care au prins pe viu vremurile când femeile nu aveau drept de vot. Sau, mai bine zis, când nu aveau niciun drept. Ia fiți atenți aici:

Continuarea

9,147 cititori

Țara adolescenților cu burtă

Ce voiam să vă-ntreb, ați mai ieșit din casă de când au început școlile?

Dacă răspunsul e afirmativ, o să vă mai întreb și dacă v-ați uitat un pic în jur, gen la elevii care vin și se duc la și de la școală. Și vă întreb asta pentru că, deși habar nu am ce spun statisticile despre obezitatea infantilă, la o simplă privire așa cu ochiul liber, poți să-ți cam dai seama că situația e groasă. Sau, mai bine zis, situația e grasă. Băbăiatule, cred că mai bine de jumătate dintre copiii și adolescenții din România sunt grași sau, dacă nu sunt grași, au fizic de greiere biped.

Continuarea

6,477 cititori

Șase semne clare că ești homofob

Pentru că, de când cu referendumul pentru redefinirea familiei, nu există zi în care să nu mă lovesc de subiectul ăsta, mi-am zis c-ar merita să scriu care-s semnele ce te ajută să recunoști imediat un bigot homofob. Iar dacă te încadrezi în oricare dintre ele, well, nu mai trebuie să-ți spun eu.

Continuarea

8,132 cititori

Adevărul despre daci

Credeam că treaba asta cu dacii, care au devenit dintr-o dată un fel de buricul pământului, e doar un trend trecător impus de studenţii repetenţi de la facultatea de istorie. Dar m-am înșelat. Am făcut pe cont propriu niște cercetări modeste și am ajuns la concluzia că toate marile personalităţi ale lumii, din toate timpurile, au fost, fără urmă de îndoială, daci. Sau, dacă nu erau puri sută la sută, măcar nişte sânge de urmaş de-al lui Burebista tot aveau. Stați ca vă dovedesc imediat.

Romanii. Chiar dacă n-au fost de la început daci, au devenit prin adopție. Au picat ca fraierii în capcana dacilor care i-au momit aici, folosindu-se de femei și haleală ieftină și bună, pentru că le era prea lene să inventeze o limbă cât de cât decentă. Până la urmă chestia asta s-a dovedit a fi benefică, altfel astăzi n-am fi putut să scriem viezure, barză, mânz, ci încă le-am fi desenat pe bucăţi de piatră. Continuarea