Există o vârstă de la care copiii nu prea mai sunt tentați să meargă în vacanțe cu părinții. Bineînțeles, vor merge, că n-au de ales, dar atitudinea generală este ceva de genul „ne plictisim îngrozitor, suntem aici doar pentru că ați vrut voi să veniți.”.

Ok, dacă le duci la mare, la soare, nu există nicio problemă. Încă nu s-au inventat copiii care să se plictisească pe plajă. Dar în orice alt loc ai încerca să-i duci, te vei lovi de privirile lor goale și lipsite de orice entuziasm.

Treabă care te poate scoate lejer din minți, mai ales când știi exact câți bani ai cheltuit să te afli în locul ăla. Îți plânge cardul în buzunar, în timp ce copiii tăi sunt la fel de entuziasmați ca un alergător de maraton care tocmai și-a dat seama că are o pietricică colțuroasă în adidași. Li se citește în orice gest c-ar fi fost mai fericite dacă rămâneau acasă să se vadă cu prietenele lor. Iar toate astea nu sunt reconfortante, oricât de zen ți-ai propus să fii.

Orice părinte de adolescent știe exact despre ce vorbesc, pentru c-a trecut prin asta.

Cam așa stăteau datele problemei astă iarnă, pe vremea când concepeam planuri pentru vacanțele de anul ăsta, ăla fiind momentul în care am început prima oară să mă gândesc cum ar fi să găsesc ceva care să le facă și pe fetele mele să zică: „O, da, abia așteptăm să plecăm cu voi!”

Și l-am făcut, prieteni, l-am conceput. Nu mi-a fost ușor, dar am reușit un plan de vacanță dedicată exclusiv unor adolescente în vârstă de 15 ani. Și, când zic asta, vă rog să mă credeți că absolut toate locurile în care vom ajunge vor fi locuri în care orice adolescent de pe lumea asta și-ar dori să ajungă.

N-o să vi le dezvălui acum, că ce farmec ar mai avea? În schimb, o să vă spun locul desfășurării acțiunii, iar acesta este Austria.

Da, următoarele 11 zile le vom petrece în această țară. Mă rog, următoarele 9 zile, pentru că două le pierdem pe drumul de dus și de întors. Azi e prima zi de sacrificiu, adică cea în care vom ajunge de la București la Viena, prima noastră destinație, de altfel.

Acum, când citiți acest articol, ar trebui să mă apropii vijelios de Sibiu, după care, începând de mâine, cutreierăm toată Austria.

Zic să mai aruncați din când în când un ochi pe aici, pentru că vă garantez c-o să vă placă ce o să vedeți.

Altfel, pentru că trebuia să mă simt și eu bine în această vacanță, nu doar copiii, am parte de bucuria de a face tot acest traseu de câteva mii de kilometri cu o mașină nou-nouță.

Vă povesteam toamna trecută, când am ajuns la Budapesta la volanul unui Chery, că mi-ar plăcea să mă joc cu mașina asta mai mult, pe distanțe mai mari, pentru că mă impresionase la drumul ăla.

Ei, iată că până la urmă s-a întâmplat. Am pe mână, timp de 11 zile, un Chery Tiggo 8 CSH cu care pot să fac orice își dorește suflețelul meu.

Treabă care mă încântă foarte tare pentru că este un plug-in hybrid și n-am avut niciodată pe mână un plug-in hybrid pe mână cu care să fac ce vreau eu atâtea zile, pe care să-l conduc pe toate tipurile de drum existente, ca să-mi dau seama cu adevărat ce poate.

Sunt extrem de curios de consum, mai ales că sunt hotărât să încarc bateria ori de câte ori voi avea ocazia, astfel încât mașina să se prezinte în condiții optime.

Producătorii comunică un consum mediu de 6 litri la suta de kilometri și vreau să văd dacă mă pot apropia de el.

Ca primă impresie pe care mi-am format-o despre mașină, pe drumul de la dealer până acasă, pot să vă spun că este foarte sprintenă pentru dimensiunile ei.

Atât de sprintenă încât primul lucru pe care l-am făcut după ce-am parcat-o a fost să verific câți cai putere are. Moment în care am înțeles de unde i se trage sprinteneala: are 279 de căluți putere oameni buni. Perfect, de-abia aștept să-i văd la lucru pe șosea.

Cât despre dimensiuni, probabil degeaba vă spun că mașina are 4,725 metri lungime și o greutate de 1,62 tone, c-o să ridicați din umeri.

În schimb, o să înțelegeți mai exact dacă vă spun că se poate converti să aibă 7 locuri sau că în portbagaj nu doar că au încăput toate trolerele, rucsacurile și gențile (nu vreți să știți ce înseamnă asta când pleci cu trei grații după tine) plus espressorul Tchibo, dar a trebuit să le ancorez ca să nu se bălăngăne pe-acolo în timpul mersului.

Restul mai descopăr eu pe parcurs.

Acestea fiind zise, ne auzim de la Viena.

P.S. Fix așa arată mașina: