7,968 cititori

De parcă mie mi-a dat

În fața mea merg agale două adolescente. Sunt blonde, drăguțe și ciripesc întruna. Dau să le depășesc, dar nu pot, că din față vine un cuplu, tot adolescenți. Se țin de mână. Ea duce, în mâna cu care nu-l ține strâns pe el, un trandafir roz. Trec pe lângă noi fără să ne observe. Nici nu puteau, aveau ochi doar unul pentru celălalt. Continuarea

23,848 cititori

Țara adolescenților cu burtă

Ce voiam să vă-ntreb, ați mai ieșit din casă de când au început școlile?

Dacă răspunsul e afirmativ, o să vă mai întreb și dacă v-ați uitat un pic în jur, gen la elevii care vin și se duc la și de la școală. Și vă întreb asta pentru că, deși habar nu am ce spun statisticile despre obezitatea infantilă, la o simplă privire așa cu ochiul liber, poți să-ți cam dai seama că situația e groasă. Sau, mai bine zis, situația e grasă. Băbăiatule, cred că mai bine de jumătate dintre copiii și adolescenții din România sunt grași sau, dacă nu sunt grași, au fizic de greiere biped.

Continuarea

7,817 cititori

Și blugii mei, Costele?

Ați cerut Elena, luați Elena.

Costel este de departe cel mai important personaj al copilăriei și adolescenței mele. Costel a întrat în viața mea de copil bezmetic trimis fiind de providența care vedea cum mă pierde din tabăra femeilor feminine. Se știe deja că pe vremea “cealaltă” primul copil din familie era cel privilegiat și câștiga mereu, fără să participe, concursul cu tema “haine noi luăm doar pentru cel mare, celălalt le moștenește”. Eu eram “celălalt”.

În plus, hainele rămase de la frate-meu se asortau perfect și cu tunsoarea mea la care “lucra” mama vreo juma’ de oră cu foarfeca de croitorie. Nu m-ar fi deranjat prea tare acest aspect dacă nu erau năsturii ăia mici de la prohabul pantalonilor, naturi pe care uitam mereu să-i inchid și prin care ieșea cămașa prea mare pentru fizicul meu silfid. Partea bună e tata îmi făcuse o curea din cureaua lui de ginerică ca să stea hainele pe mine. Vedeți tabloul cu ochii minții, da? Continuarea

21,104 cititori

Uite una şi pentru părinţii de băieţi

Nu puteam să-i nedreptăţesc pe părinţii de băieţi. Mai ales că multe dintre comentariile de la articolul de ieri se refereau şi la situaţia în care fiu-tău, măndria ta, moştenitorul cu drepturi depline, luptătorul format după chipul si asemănarea ta, vine acasă cu o răpciugă de femeie, capabilă să-ti dea fiori pe şira spinării.

Continuarea