Fetele au plecat azi în prima lor excursie cu colegii. Excursie din aia adevărată, cu dormit peste noapte, cu bagaje la ele, cu tot tacâmul.

Când le-am văzut ieri cât erau de fericite că se cară de-acasă, am zis că merită să le fac gluma cu:

– M-a sunat doamna dirigintă și m-a rugat să merg și eu ca părinte însoțitor.

Prieteni, ați asistat vreodată la stinsul jarului cu o găleată cu apă? Așa am văzut eu cum li se stinge fericirea-n ochi când am terminat de rostit fraza.

Le-am lăsat să fiarbă un pic în oceanul de nesfârșită tristețe până le-am zis adevărul, după care, ca un părinte care se respectă, le-am chemat sa le fac instructajul de bază.

Nu m-am băgat în chestiile grele, le-am informat succint că doar amatorii ung clanța cu pastă de dinți pe partea de deasupra, la vedere. Profesioniștii o ung pe dedesubt.

Le-am mai explicat și cum cu o simplă minge de ping-pong și un ambalaj de ciocolată poți face o fumigenă care-ți scoate un hotel întreg în stradă în câteva minute (am executat, am scos toată scara în stradă la Vâlcea).

Nu în ultimul rând, le-am sugerat și c-ar fi bine să încuie ușa la cameră când se culcă. Nu de alta, dar s-au văzut cazuri de adolescenți aflați în excursie care s-au culcat în camera lor și când s-au trezit erau în duș sau în fața hotelului. Cu tot cu pat (am pățit).

Ca să nu mai spun și de cazurile celor care s-au culcat cu păr și s-au trezit fără. Parțial, doar pe juma’ de cap, dar fără (am pățit și asta).

Ce-aș putea să mai zic? Urmați-mă și pentru alte sfaturi de parenting d-ăsta desăvârșit.

Acum o să mă retrag o vreme, că Mara nu știe nici de instructaj, nici de postarea asta.