Stau și mă întreb: oare cum s-ar înțelege italienii între ei dacă n-ar avea mâini?

Suntem pe o străduța din aia îngustă, aștept să iasă fetele dintr-un magazin și-a oprit lângă mine (sunt fix lângă semafor) unul care vorbește tare la telefon în mașină.

La telefon, da? Apel audio, nu video, și e singur în mașină.

Prieteni, dă atât de tare și repede din mâini, că efectiv nu știu cum mai reușește să și conducă.

Serios, dacă vrei să faci un italian să tacă, legă-i mâinile la spate. Sau pune-l să care ceva. Chiar, acum îmi dau seama că n-am văzut pe nimeni cărând chestii cu două mâini. Cred că s-ar sufoca până acasă.

Doamne, cât pot să vorbească oamenii ăștia! Și, Doamne, cât îmi place să-i ascult. Asta nu e limbă, e toată o poezie și-un cântec.

Ca să vă dați seama cât îmi place, o sa vă zic că în mașină ascultăm radio. Ei bine, eu abia aștept să înceapă calupurile de reclame, doar ca să mă bucur ascultând italiană.

Da, atât de gravă e situația.

P.S. Eu sunt fan Spania si limba spaniolă, dar trebuie să dăm Cezarului ce e al Cezarului: nicio limbă de pe lumea asta nu se poate compara cu modul melodios în care sună italiana. Mpare rău, dar ăsta e adevărul.