3,098 cititori

Uite ca se poate!

Aseara am avut una dintre cele mai mari surprize ever. Fumam linistit o tigara cand, dintr-o data, au inceput sa-mi scrie o multime de oameni pe pagina. Toti imi trimiteau print-screen-uri ale instiintarilor primite de la facebook, prin care li se aducea la cunostinta ca pagina lui Tony Poptamas a fost inchisa. Aveti una mai jos.

Ce m-a uimit a fost altceva. Oameni pe care nu-i cunosc, habar nu am cine sunt si ce invart, se bucurau ca niste copii si trimiteau mesaje peste mesaje. Cred ca am cel putin cincizeci in care mi se spune “e cea mai fericita zi din viata mea”. Hai bai ca e o chestie sa poti face pe cineva sa zica asa ceva. Continuarea

4,718 cititori

Ce-i prea mult, intotdeauna strica

Articol interzis minorilor si pudibonzilor. 🙂

 

Am un prieten pe care nu-l stiti, pen’ca nu am prea pomenit de el pe aici. Prietenul L. E un super-baiat, bun de pus pe rana. In viata mea nu l-am auzit sa barfeasca pe cineva sau sa zica ceva urat. De enervat nici atat, cred ca ii sare mustarul doar o data la cativa ani. E genul caruia te duci sa-i spui „fraciuc, in parcare tocmai se urca unul cu buldozerul pe masina ta”, ca nici nu se gandeste sa se agite daca mai are bere in pahar sau daca nu si-a terminat tigara. Toate la randul lor. Si are dreptate. Ce, daca se grabeste el se schimba cu ceva lucrurile?

Proaspat iesit dintr-o relatie de lunga durata, Prietenul L. se afla in plina operatiune de testare a pietei. Continuarea

2,039 cititori

Cere şi ţi se va da

Sămbătă seara am ieşit cu prietenii la o bere. E mişto tare să plouă rău de tot şi tu să stai la o terasa încalzită, să priveşti cum cade apă din cer cu nemiluita, în timp ce sorbi diverse licori aducătoare de bună dispoziţie (pepsi?).

Bineînţeles că, vrând-nevrând, subiectul discuţiei a alunecat spre celebrul (de acum) Poptămaş. Cum eu sunt direct implicat in subiect, baieţii m-au rugat să-i aduc la zi (mă rog, era seară spre noapte) cu subiectul. Pentru că-mi face o deosebită plăcere, le-am îndeplinit dorinţa. Continuarea

1,911 cititori

De Steaua se va alege praful

Şi nu este vreo premoniţie bizară. Ci o certitudine.

Aveam nişte „inside informations”, de la întalnirea oierului (in ziua aia liberă) cu antrenorul şi câţiva jucatori. Dar, in fanatismul meu, am refuzat să cred ca sunt adevarate. Doar că, in zilele următoare, ziarele au inceput sa confirme tot ce auzisem eu. Si anume ca vita aia de Gigi n-are nicio treaba cu acest club. Lui Reghe i-a zis ca nu investeste nimic. Continuarea

4,561 cititori

Femeia la volan

Guest post by Ana R.

Ce e domnule cu femeile si sofatul? Ca nu mai pot cu asta. Peste tot vad comentarii legate de faptul ca femeile folosesc schimbatorul de viteze cam ca pe telul de batut ouale in bucatarie. Ca oglinzile masinii servesc exclusiv la corectarea rujului. Ca habar nu avem unde e roata de rezerva (daca era important poate stiam). Ca in vocabularul nostru nu exista jante, ci numai genti (eventual de piele si colorate). Ca nu stim sa parcam cu spatele si alte baliverne.

Nu stiu de ce, prezenta unui barbat in masina ne streseaza groaznic (strict legat de sofat). Continuarea

2,830 cititori

Primul zbor

Decembrie 2006. O zi urata si rece ca toate celealte, ce incep in noiembrie si se mai termina in mai. Aveam ceva treaba pe la birou si am ramas, dupa program (nu, nu cautam pornache). Si bine am facut. La un moment dat, incepe sa-mi licare o fereastra de mess. Al meu sef taman imi scria ceva. Cum se afla prin cele strainataturi haine, am zis sa vad despre ce-i vorba, ca poate o fi ceva important. Era. Mai important de atat, nu s-ar fi putut, cel putin in acceptiunea mea. Mesajul suna cam asa: “ce-ai zice daca ti-as spune ca am doua bilete in plus, la meciul de maine” ?

“Meciul de maine”, insemna meciul Stelei de la Lyon, unde al meu boss se afla, in  calitate de invitat al unei companii, ce cu onor sponsorizeaza competitia numita “Champions League”.

M-am uitat la ceas, m-am uitat din nou la mesaj, am scuturat din cap si am raspuns ceva de genul “cred ca biletele de avion, costa o avere, de pe o zi pe alta”. Cu o mana scriam asta si cu cealalta, deja deschideam site-ul unei companii low-cost. Surprinzator, dar preturile erau rezonabile. Asa, ca pentru last minute.

“Iei doua bilete, unul pentru tine si altul pentru D. (fostul nostru sales director)”, zice bossul. “Si maine va prezentati la Lyon, la meci”. Zis si facut. Am inhatat doua bilete de avion, pentru a doua zi.

Numai ca, dupa euforia bucuriei ca o sa-i vad pe “baietii mei” la lucru, a inceput chinul. Era primul meu zbor (asta, daca nu se pune si cand am cazut dintr-un mar, prin clasa a patra). N-am dormit nici un minut in noaptea aia. Cat am incercat, cat m-am perpelit, cate oi am numarat (ca tot vorbeam de meciul Stelei), somnul nu venea si pace.

Toate povestile alea cu “avionul, cel mai sigur mijloc de transport”, mi se pareau vrajeli ordinare. “Bah, daca pica ala cu mine, maine”, era singurul gand care-mi bantuia creierul. Ca sa fie si mai clar ce traiam, m-am apucat sa-i spun “jumatatii” mele, unde aveam dositi bani. Rezerva mea pentru “zile negre”. Da, oameni buni, tampit, dar daca eu credeam ca mi-a sosit ceasul ? Bine, cand m-am intors, mi-a iesit pe nas.

Dimineata m-a prins sleit total de puteri. M-am tarat spre birou cu cele mai sumbre ganduri prin tartacuta. Misto era si ca afara era o ceata din aia laptoasa, generatoare de ganduri optimiste, cand te pregatesti de decolare.

La firma, urma sa ma intalnesc cu D. si pe la ora 12.00 s-o taiem spre aeroport. Numai ca pe la ora unspe, omul a disparut din peisaj si nu-l mai gaseam nicaieri. Pe la si jumatate, usor m-am panicat si l-am sunat pe mobil. Nu raspundea. Prost moment isi alesese de glume cu mine, care aveam psihicul unei mate, ce tocmai zarise noul dobermann al familiei.

Intr-un final l-am gasit. Colegul meu tragea sa moara, intins in masina, prada celei mai nasoale crize de bila din viata lui. Se suise la volan, sa plece spre un spital, dar era atat de “terminat”, ca mai putea doar sa zaca pe una din banchete. La spital a si ajuns, cu alt coleg de-ai mei. Nici gand sa mai plece cu mine la meci.

Fratilor, omului ala ii era groaznic de rau si in mintea mea inflorise, in toata splendoarea lui, un singur gand: asa mi-a fost scris, sa plec singur, ca sa mor doar eu. Va jur ca imi imaginam titlurile de a doua zi din presa “Salvat de o criza de bila”, “Unul moare si celalat traieste” sau “Friptura de porc, cu sos, m-a salvat de la moarte”. Am fost absolut convins ca, ce se intampla, e semn ca nu mai trebuie sa plec. De fapt, chiar am fost la un pas s-o fac. Nu pot sa va reproduc ce m-a convins sa iau drumul aeroportului. Si anume niste expresii, nu tocmai ortodoxe, ale Big Boss-ului (ceva cu mama, dat afara de la munca si inca niste chestii dragute).

La aeroport, toate erau bune. Teren plat fiind, ceata era olecuta mai deasa ca in oras. Oscilam, de voie, intre doua ganduri: sa ma sinucid (ca sa mearga mai repede treaba) sau sa-mi dau demisia si sa fug unde-oi vedea cu ochii. M-am mai intremat, cand au inceput sa se afiseze cursele amanate din cauza cetii. Respectiv, toate. Una dupa alta erau “postponed”. Pai da, asa mai zic si eu. Doar nu putea sa-mi reprosese mie nimeni, ca nu s-a mai zburat. Hihihi, deja jubilam.

Cursa mea a fost singura care a plecat in dupa-amiaza aia. Singura! Cand a anutat aia prin statie  “pasagerii cursei X, pentru Lyon, sa se prezinte la poarta de imbarcare”, cu coada ochiului mi s-a parut c-o zaresc pe bunica-mea, care imi face cu mana. Bunica-mea ne-a parasit de vreo 15 ani asa.

mihai_vasilescu_catastrofa

sursa foto

Ce sa va mai spun? Ca nu ajuta deloc la psihic, ca in cursul decolarii sa ai fix langa tine o matroana din Rusia care isi face de patrusopt de ori semnul crucii si scoate sunete ininteligibile? Ca ii aveam pe doi in spate, care vorbeau de sansele de supravietuire daca pici in apa, spre deosebire de aterizarea fortata in munti ? Ca m-am intrebat de vreo patrusute de ori “ce mortii ma-sii caut eu aici”? Ca inainte de aterizarea la Lyon, a facut avionul o volta, de s-au deschis cutiile alea cu bagaje de deasupra ? Nu va mai zic, ca sa nu credeti ca sunt eu rau intentionat.

mihai_vasilescu_parasuta

sursa foto

Steaua a facut egal, dupa ce a condus. Practic vorbind, sansele sa mor au fost mai mari la stadion, pentru sunetele pe care le-am scos cand a marcat Dica.

La voi cum a fost primul zbor ? Ceva peripetii ?

1,144 cititori

News

Sa mai stam conectati si la ce se intampla prin jur, zic eu. Sunt de ieri stirile, dar le-am ales pe spranceana, una si una:

Un luptator de la trupele speciale a ajuns la spital, dupa o actiune in forta. Barbatul a incercat sa sparga o usa cu umarul. (sursa)

Voi va dati seama cate filme cu Chichicean si Ciacnoris vazuse baiatu’ asta, politistul moldovean? De ani de zile avea parte numai de scandaluri cu betivi, femei batute si puradei muscati de javre. Continuarea

4,667 cititori

Ce poti sa faci cu juma’ de milion de like-uri?

L.E. Si iata cum se adevereste ceea ce scriam acum aproape doua luni. Fratilor, se confirma de la sursa cea mai autorizata (regele neincoronat al citatelor): vi se pregateste un concert tony poptamas. Aveti mai jos dovada.

O singura mare curiozitate mai am: cati dintre cei 500.000 de degraba daruitori de like and share se vor grabi sa scoata si bani din buzunar ca sa-l asculte pe trubadur cantand? Nu de alta dar like-urile sunt moca, pe cand biletele…

mihai_vasilescu_poptamas_concert

sursa foto

De cand exista pagina, am tot stat sa ma intreb care e treaba cu Poptamas asta. De ce s-au atacat aia in asa hal pentru ca a aparut cineva care-i critica si le sesizeaza greselile? A propos, oare cum se explica? Zilele astea nu au mai publicat niciun text din ala pseudo-filozofic cu greseli gramaticale. Macar pentru asta si ar putea sa-mi multumeasca. Dar sa revenim, oare de ce-au sarit asa rau de cur in sus? Continuarea

1,637 cititori

Doua scurte

Metamorfoza

Nu stiu cum stati voi, dar eu am un vecin. Genul ala despre care nu-ti imaginezi din ce traieste si pe care il gasesti afara in fata blocului, cu o bere la pet in mana, si vara si iarna. Si dimineata si seara. Si pe patruzeci de grade si pe minus douazeci. E imposibil sa nu stiti despre ce vorbesc, cred ca toate blocurile din tara au cate un specimen din asta. Sau chiar mai multe.

Mi-era absolut indiferentă prezenta lui, pana in momentul cand m-a vazut fumand si mi-a cerut o tigară, pe care i-am dat-o. Mare greseala. Continuarea